Manual pentru Viata

 

Actualizare in 18.06.2025: texte noi la final

Motto1: "Nu poti salva pe nimeni. Poti fi alaturi de altii, sustinandu-i dintr-o stare de echilibru energetic si pace interioara. Poti sa le impartasesti din Cunoasterea ta, sa le impartasesti perspectiva ta asupra unor situatii, dar nu le poti inlatura tu durerea. Nu poti merge pe Calea lor, in locul lor. Nu le poti da raspunsurile potrivite pentru ei. Este necesar ca ei sa-si puna propriile intrebari, sa isi gaseasca propriile raspunsuri, sa-si traiasca propria nesiguranta, sa isi priveasca propriile incertitudini.Este necesar ca ei sa faca propriile greseli, sa isi simta propriile tristeti, sa-si invete propriile lectii. Daca vor cu adevarat sa fie in pace cu ei insisi, este necesar ca ei sa urmeze cu incredere Calea propriei vindecari, care li se dezvaluie pas cu pas. Li se dezvaluie lor, nu altora." Sursa: Jeff Foster

Motto2:  ”Totul se schimbă atunci când începi să-ți emiți propria ta frecvență în loc să absorbi frecvențele din jurul tău, când începi să-ți imprimi intenția asupra universului în loc să primești o imprimare din partea existenței.” (Barbara Marciniak) Traducere Monica Poka.

Esti Om? Tu, care citesti acum aici. Esti Om sau esti un Robot? :)

Daca esti Robot, ceea ce urmeaza nu este pentru tine. Ceea ce urmeaza este pentru SIMTIRE, pentru SUFLET, deci numai pentru Oameni. Opreste-te aici din citit. :))

Daca esti Om, poti continua sa citesti numai daca esti interesat sa devii un Om Bun, Compasional, Evoluat, Integru, Asumat, Echilibrat, Vindecat de traumele trecutului, Intelept. 

Daca nu iti doresti acestea, inseamna ca esti blocat in sisteme de gandire limitative, in drame, in traume, sau in vicii si ignoranta. Opreste-te aici din citit. 

Daca vrei sa fii un Om din ce in ce mai Evoluat, atunci te avertizez: esti pe un drum fara intoarcere, cel al DEVENIRII tale intr-o noua versiune a ta, una mult imbunatatita. Este inceputul unui drum fara sfarsit, caci invatarea si evolutia nu se incheie niciodata. Dar este un drum care merita a fi parcurs! Chiar este de dorit.

Descoperirea acestui drum este in cele din urma MISIUNEA fiecarui Om. Se numeste TREZIRE. 

Ai venit in aceasta lume ca Suflet coborat din Dumnezeu, ai primit o Viata, dar nu ti-a dat nimeni instructiuni de folosire, nu te-a invatat nimeni cum sa traiesti ca Om aici. 

Ai primit niste parinti, un nume, o religie, poate un anumit statut social mostenit, iar familia si scoala au inceput sa te invete un minim set de reguli ale acestei lumi. Fiecare a facut ce a putut, cat s-a priceput, de la nivelul la care era. Pana cand ai ajuns aproape adult.

Dar te-a invatat cineva cum sa fii adult? Ce sa faci cand te indragostesti? Ce consecinte sunt cand devii parinte, cand aduci pe lume un copil? Te-au invatat cum sa fii un partener bun, un parinte bun, un Om bun in lume? 

Te-a invatat cineva cum sa recunosti si cum sa te feresti de pericole ascunse, de ipocrizie, de interese meschine? Te-au invatat cum sa te vindeci dupa o trauma? Cum iti revii dupa un esec, sau cum primesti un mare succes, astfel incat sa nu te dezechilibreze? 

De Echilibru ti-au spus? Te-a invatat cineva cum il descoperi pe al tau? Si cum sa-l recunosti pe al altuia? Cum sa ai grija de tine fara sa ranesti pe altcineva? Despre limite? Despre protejarea spatiului tau si respectarea spatiului altora?

Poate, in copilarie, daca ai avut noroc sa primesti o educatie elevata, ai primit si o oarecare ghidare inspre cum sa faci fata vietii de adult, insa, daca nu, este posibil sa-ti prinda extrem de bine sa ai la indemana un Manual care sa-ti dezvaluie anumite ghidaje, anumite "secrete" care te pot ajuta sa te descurci printre hatisurile acestui labirint numit "Viata" ca adult.

Cred ca ti-ai dori sa existe un Manual cu raspunsuri, la care sa ai acces liber, gratuit, in acele momente mai dificile, cand trebuie sa te descurci de unul singur, cand responsabilitatea iti apartine tie in totalitate, cand nu mai poti da vina, ca in copilarie, pe altii, dar nici pe propria inocenta/ignoranta. 

Pur si simplu, ca adult, trebuie sa te descurci singur in lumea asta cu ceea ce esti, cu ceea ce ai, cu ceea ce poti. Din fericire, in prezent exista mai multe surse unde poti gasi ajutor. 

Un sfat primit/gasit la momentul potrivit este un bun ajutor. 

O analiza profunda, o examinare din mai multe unghiuri, o radiografie clara asupra unei situatii de viata iti poate deschide ochii pentru a vedea unde esti tu in ecuatia Vietii si ce poti face de acolo, din pozitia ta exacta, nu inchipuita. 

O concluzie corecta, onesta, nepartinitoare, asupra unei situatii, poate reprezenta fix ajutorul de care ai avea nevoie pentru a depasi mai usor niste consecinte neplacute. 

Sunt anumite abilitati pe care un Om este bine sa le aiba pentru a face fata provocarilor unui adult si pentru a putea trai aceasta Viata cu gratie, cu usurinta, cu bucurie, cu satisfactii, cu sentimente de implinire si recunostinta. 

Printre acestea enumar doar cateva: Discernamantul, Integritatea, Adevarul, Compasiunea, Smerenia, Curajul, Dedicarea, Rabdarea, Puterea Interioara, Recunostinta, Generozitatea, Respectul. Ai fost invatat cum sa le dezvolti in tine?

Sunt si anumite trairi transformatoare si inaltatoare, dar care sunt ceva mai greu de gestionat. Printre acestea sunt: Iubirea (cea mai frumoasa), Iertarea, Increderea,  Intuitia, Devotamentul, Loialitatea, Optimismul/Pesimismul, Tradarea, Despartirea, Singuratatea, Metamorfozarea din Omida in Fluture, Moartea. 

Stii cum sa le aplici in Viata? Stii cum te schimba dupa ce le traiesti? Stii ce sa faci cand te coplesesc emotiile care vin la pachet cu aceste trairi? 

Viata de adult in aceasta lume aproape ca te obliga sa treci prin mai multe etape: casatoria, cresterea si educarea copiilor, viata profesionala, pasiunile si hobby-urile sunt doar unele din ele. Toate te obliga sa faci alegeri, sa ai prioritati si sa iei decizii. 

Cum stii care sunt deciziile care te duc pe Drumul tau? Cum stii ca nu te deturneaza de la calea ta circumstantele exterioare? Cine te invata cum sa privesti Viata prin ochii tai, dar intelegand si respectand si perspectiva celorlalti, apoi cine te indruma cum sa faci alegerile corecte?

Apoi, dupa un timp, poti incepe sa simti ca nu e destul, ca, desi ai bifat tot ce era pe lista Vietii, ai nevoie de ceva in plus pentru tine.

Este vorba de descoperirea de sine, de cunoasterea interioara profunda, de vindecari sufletesti si... chiar de mai mult decat atat. 

Cand descoperi aspectele spirituale ale Vietii, tot ce ai fost invatat pana atunci incepe sa para confuz si nu mai stii ce sa crezi. Descoperi un nou si vast teritoriu necunoscut, pe care trebuie sa-l explorezi tot singur, caci este extrem de personal, de intim si de sensibil. 

Evolutia ta spirituala este UNICA. Si se desfasoara in ritmul tau propriu, fara a-l putea grabi sau forta. Este necesara doar VOINTA, determinarea si increderea in proces. Te poti orienta dupa cum au evoluat altii, poti aplica ce au aplicat altii, dar nu iti poate garanta nimeni ca va functiona si la tine la fel. Tu ai propriul tau drum! Trebuie sa ti-l descoperi singur si sa inveti sa mergi pe el.

Ai nevoie de noi informatii, de noi repere, de alt tip de ajutor, unul pe care nu-l mai poti obtine de la oricine, ci doar de la cei care au trecut inainte prin tot "focul" vietii, care si-au invatat lectiile, care si-au vindecat ranile sufletesti produse pe drumul lor in devenirea ca Oameni si care au dezvoltat o anumita intelepciune, o viziune clara asupra Vietii, o perspectiva integrativa, dar si o detasare fata de micile drame umane si fata de tiparele limitative ale acestei societati. Ai nevoie, poate, de un Mag...

Blogul acesta contine o multime de materiale ajutatoare pentru cineva care se afla la inceputul acestui drum. Aici am adunat tot ce am considerat eu util unui suflet care porneste pe calea descoperirii de sine, pe calea devenirii sale ca OM bun, care are grija de sine, dar este preocupat cu sensibilitate si de altii. 

Multe texte reprezinta explicatii, sfaturi, argumente si indicii care duc catre o asemenea implinire sufleteasca. 

Le-am adunat aici pentru a sluji ca un FAR care arata directia cea buna, ca un SPRIJIN pentru cine nu mai vede Lumina, ca un Ghid pentru a iesi din labirintul incurcat al acestei lumi, in care aproape nimeni nu ne invata, nu numai cum sa supravietuim vietii si pericolelor de pe Pamant, ci cum sa ne gasim implinirea sufleteasca, alinarea in situatiile critice, puterea de a ne ridica, alternativele corecte fata de cele inselatoare. 

Le-am adunat aici mai ales pentru tinerii aflati la inceput de drum. 

Privind retrospectiv la propriul meu drum, recunosc ca mi-ar fi prins foarte bine sa fi avut si eu la dispozitie, atunci, demult, asemenea materiale pline cu invataturi, adunate intr-un singur lor, ca intr-un Manual pentru Viata. 

Nu au fost atunci, dar ma bucur ca acum exista oameni care s-au gandit sa impartaseasca din experienta lor de viata, punand in cuvinte concluzii, sfaturi, exemple si multe idei, care le pot fi de folos tinerilor. 

Pe langa textele altor autori, sunt si propriile mele opinii, impletite cu propriile experiente de viata.

Blogul meu "Oglinzile Sufletului", alaturi de invataturile spirituale oferite de Adrian pe blogul lui "Albastru Arcturian" si pe canalul lui de Youtube Adrian Pascanu- Youtube, reprezinta surse de cunoastere si pagini interesante care se pot adauga la ceea ce eu am numit in titlu ca fiind un fel de "Manual pentru Viata".

Dar, TINE MINTE: nu vei gasi in aceste pagini ADEVARUL TAU!

Aici vei gasi doar adevarul altora. Adevarul nostru. Pe al tau va trebui sa-l descoperi singur/a in interiorul tau, trecand prin propria experienta si cunoastere.

Aici poti gasi doar cateva indicii care te pot ajuta sa mergi pe calea ta. Vei gasi cateva oglinzi in care sa privesti, ca sa vezi ce recunosti in ele din ceea ce esti TU. 

In functie de ceea ce vei vedea, vei putea decide mai departe ce vei face pentru tine. Doar TU pentru TINE, nu altii pentru tine. Esti singur/a in aceasta calatorie a sufletului tau. Ceilalti sunt companioni pe drum sau repere, mai mult sau mai putin relevante pentru tine. 

Pentru ca blogul meu a crescut foarte mult in cei 13 ani care au trecut de cand l-am infiintat, iar aceste materiale la care fac referire sunt destul de greu de identificat in miile de insemnari de pana acum (2639 de postari pana azi 01.06.2025), m-am gandit sa le selectez si sa le centralizez aici. 

Voi pune mai jos linkurile catre aceste materiale si voi actualiza aceasta lista in continuare. 

2025

10.06.2025 - Ce facem cu Sufletul nostru?

10.06.2025 - Pentru EA

10.06.2025 - Pentru EL

04.06.2025 - Schimbarea Lumii la Noile Energii

04.06.2024 - Manifestul Femeilor - Macarena

26.05.2025 - VOINTA nu este magie. Este un antrenament biologic

15.05.2025 - Noi suntem cei despre care ei v-au avertizat

21.04.2025 - Tu iti meriti Invierea? Meriti Lumina Sfanta?

20.03.2025 - Protejati-va copiii. Nu-i de gluma.

16.03.2025 - Fericirea este cand iti doresti constant ceea ce ai deja!

03.03.2025 - DAR si SERVICIU catre Intreg

19.01.2025 - Si, totusi, SUNT O SFANTA.

17.01.2025 - 0.1.Femeie! Tine minte. Nu uita!

17.01.2025 - 0.2.Nimic fara Dumnezeu. Totul cu EL.

17.01.2025 - 0.3. Iubirea este o STARE de GRATIE.

17.01.2025 - 1.Ce vrei de la Viata ta? Iti urmezi Menirea?

17.01.2025 - 2.A trai in Integritate si a fi un Exemplu Personal

17.01.2025 - 3.Relații de cuplu sănătoase, asumate de ambii parteneri, durabile

17.01.2025 - 4.Intuitia, Empatia, Compasiunea, Increderea, Iertarea si Discernamantul

17.01.2025 - 5.Femeie, spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti!

17.01.2025 - 6.Adevarul si numai Adevarul

17.01.2025 - 7.Ce sunt stringurile? Corzi energetice negative. Vampirii energetici.

17.01.2025 - 8.Relația cu un om evoluat spiritual (cu un nivel inalt de Constiinta)

17.01.2025 - 9.Cand te privesti in Oglinda, ce vezi?

17.01.2025 - 10.Evolutia Spirituala in aceste vremuri

17.01.2025 - 11.Limitele personale

17.01.2025 - 12.Iubirea de sine

17.01.2025 - 13.SĂ FII LIBER înseamnă SĂ FII REBEL

17.01.2025 - 14.Cand vine timpul sa intelegi si sa te schimbi

17.01.2025 - 15.Pentru Mame - in special. Pentru Femei - in general.

17.01.2025 - 16.Femeia din mine si din toate celelalte Femei

17.01.2025 - 17.Trezirea Spirituala si Ascensiunea

17.01.2025 - 18.Libertatea si Educatia pentru copii

17.01.2025 - 19.“Nu poți aștepta până când viața nu mai e grea ca să te decizi să fii fericit.”

17.01.2025 - 20.De ce unii oameni prefera sa fie singuri?

17.01.2025 - 21.Cel mai inalt zbor, cel al Vulturilor!

17.01.2025 - 22.Recunostinta si Reciprocitatea in Prosperitate si Abundenta

17.01.2025 - 23.Nu varsta conteaza, ci bucuria pe care o simti traind!

17.01.2025 - 24. Recuperarea Fragmentelor de Suflet

17.01.2025 - 25. Vindecare spirituala

17.01.2025 - 26.Generozitatea si Echilibrul intre a da si a primi

17.01.2025 - 27.Deci, extraterestrii si entitatile invizibile exista!

17.01.2025 - 28.Aceasta generatie de Copii

17.01.2025 - 29.Corpul fizic – Coconul pentru Metamorfoza spirituala

17.01.2025 - 30.1.Pentru BARBATI si despre barbati

17.01.2025 - 30.2.Barbatul si Femeia - impreuna sunt TOTUL

2024

31.12.2024 - Al 13-lea Revelion impreuna

30.11.2024 - Pasarea Colibri, Vulturul, Jaguarul si Sarpele

31.10.2024 - Femeia - Vrajitoare Rea sau Buna?

16.06.2024 - Dreptul la opinie si atitudine impotriva promovarii Decadentei Sociale la rang de arta

30.04.2024 - Adopta un Adult!

08.03.2024 - Femeie si Mama. Pentru ca merit.

05.01.2024 - Totul sau nimic – ramane valabil.

2023

13.10.2023 - Manifest

21.09.2023 - 1.Tartaria si istoria oficiala, cultura si arhitectura mondiala

31.07.2023 - Puritatea Privirii, Oglinda Iubirii

10.07.2023 - S-a iubit pe sine toata viata. Asa a reusit!

01.06.2023 - Candoarea copilului, cea mai pretioasa comoara din noi insine

08.03.2023 - Pentru Ea, Femeia, Mama, Sotia, Fiica, Bunica, Sora, Copila Mamei-Dumnezeu, Mireasa Cerului, Zeita!

2022

18.12.2022 - Un Furcullyssion, va rog!

19.10.2022 - Dezbracati de Frunze, pana la Adevar. Muntele si Padurea.

30.09.2022 - Socrate si Degradeuri de toamna superba

22.09.2022 - Cum intampinam "Iarna de Toamna"? Cu pliciul de "muscoi".

31.01.2022 - Cand evoluezi, te schimbi.

27.01.2022 - Noi doi - Eremitii muntilor

26.01.2022 - Cere si ti se va da!

2021

05.09.2021 - Doar cu reciprocitate se poate.

17.08.2021 - Cand Femeia este data la o parte...

17.08.2021 - Ghidare Divina - Intuitia

31.07.2021 - Oamenii fericiti sunt altfel

14.07.2021 - Totul sau nimic, o alta perspectiva.

12.07.2021 - Respectul este pentru om, nu pentru functie

19.06.2021 - Nasterea in aceasta lume

01.06.2021 - Cand emiți propria ta frecvență

19.05.2021 - Tot ce spui poate fi interpretat

14.05.2021 - Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista

29.04.2021 - Principiul Pareto in viata mea

23.04.2021 - Newton si marul lui

11.02.2021 - Sa fii primul nu-i usor, dar merita!

30.01.2021 - Te iubesc-ul unora, greu de rostit

27.01.2021 - Arbitrul fara fluier

2020

11.12.2020 - Nimeni nu tace ca mine...

14.05.2020 - Despre loialitate

13.05.2020 - Cine ești tu după pandemie?

01.04.2020 - Cuvintele ne creează viitorul

31.03.2020 - Omenirea întreagă e demult în cocon

26.03.2020 - Solitudinea pe timp de carantină

29.02.2020 - Oglindă pentru Omidă

10.02.2020 - Tu când mai trăiești așa cum vrei?

2019

27.11.2019 - Fii autentic, rosteste-ti adevarul!

16.08.2019 - Pentru ce ne zbatem atât??!

18.05.2019 - Jumătate de viaţă - Kahil Gibran

08.04.2019 - Rezonanta Schumann si impactul asupra psihicului uman

2018

25.11.2018 - Despre Primul Nascut si "Stapana Balenelor" - recomandare film (si nu numai)

13.11.2018 - Toti pentru unul, unul pentru toti

09.09.2018 - Cuplul Sacru

18.06.2018 - Fidelitatea in cuplu

2016

26.08.2016 - Cei care citesc in suflete

2015

04.09.2015 - De la “a fi mama” la “a fi bunică”

29.07.2015 - Scrisoare către nepoţelul meu

26.07.2015 - O femeie este gata de orice în două cazuri: când are pentru ce lupta și când nu mai are ce pierde

02.07.2015 - De Rusalii am primit un sem: "Îți trebuie curaj ca să fii cu adevărat fericit"

24.05.2015 - Du-mă, fericire, în sus…

13.05.2015 - Preferinţa de a nu fi mereu asertivă

05.05.2015 - Teoria ca teoria, practica ne "omoară"

11.04.2015 - Împlinirea viselor

07.04.2015 - Momentul alegerii

06.04.2015 - Căutători de Dumnezeu

02.04.2015 - Pornind de la Adam si Eva

31.03.2015 - Grădina lui Dumnezeu

11.03.2015 - Ce este cel mai important pentru mine?

17.01.2015 - Iubirea - Magie şi Foc al Creaţiei

2014

20.11.2014 - Alegerea

21.10.2014 - Despre asteptari

17.10.2014 - Destinaţia ta şi călătoria spre ea

07.09.2014 - Împlinită si fericită

02.07.2014 - Nu-mi mai este dor

12.06.2014 - Eşti o femeie puternică?

09.04.2014 - Vorbind despre iubire sau iubind, pur şi simplu?

04.04.2014 - Fiecăruia, atât cât poate duce

22.03.2014 - Singuri sau împreună?

14.02.2014 - Fluxul Divin

06.02.2014 - Îţi mulţumesc, Doamne!

13.01.2014 - Iubirea este un mister

2012

22.12.2022 - Bucuria de a trai

20.11.2012 - Iubeste o FEMEIE, iubeste-o cu adevarat!

20.11.2012 - Ce ar face Iisus in locul meu?

18.11.2012 - Prietenul meu cel mai bun

08.11.2012 - Iubeste un BARBAT, iubeste-l cu adevarat!

20.10.2012 - Alege imbrățișarea!

29.09.2012 - În ziua în care m-am iubit cu adevărat

„Etichetele sunt utile, au rostul lor, căci trăim într-o lume în care dacă nu stăpânești limbajul verbal nu supraviețuiești, dar în același timp, dacă-ți trăiești viața doar între coordonate liniare ale emisferei stângi, vei deveni în scurt timp prizonierul titlurilor, calificativelor și convențiilor. Vei fi forțat/ă să trăiești după regulile etichetelor, rămânând blocat/ă într-un tipar care de cele mai multe ori te împiedică să te experimentezi și să devii mai mult din Tine.

Când te porți într-un anumit fel forțat, într-un mod care nu ți se potrivește, care nu te stabilizează în corp, nu pot iniția procesele alchimice interioare de rafinare a sufletului din simplul motiv că nu-ți dai voie să te cunoști. Te blochezi în "așa trebuie" și "așa se face", dar nu de la nivel principial, ci de la nivel conceptual. Principiile dăinuiesc, sunt universale, pot fi aplicate oriunde, însă conceptele se schimbă în funcție de timpuri și nu te poți baza pe ele total.

Condiționările pe care le-am moștenit din copilărie, de la religie și până moralitatea socială, ne-au îndepărtat de adevărata noastră natură, care este conștiința pură. Așa se formează așteptările nerealiste, visele spulberate și potențialele ratate. Fie reprimăm ca să fim acceptați de haită, fie devenim mult prea reactivi, exagerăm pentru a putea ieși în evidență. Am uitat că înainte de a fi un corp fizic, o personalitate, suntem înainte de toate un Sine și un spirit. Este ca și cum privești un film la cinema (personalitatea) și uiți pe moment că ești un simplu spectator (Sinele). Oricât de bun ar fi filmul, la un moment dat tânjești după realitate, după adevăr.

În spiritualitate nu există reguli bătute în cuie, însă există principii. Principiile, odată însușite, dau oricum naștere în mod natural unor reguli de viață sănătoase, unui framework, unei structuri adecvate prin care forma să exprime ceea ce are sufletul de transmis în fiecare moment. I se mai spune EXPERIENȚĂ. Incorperis fuziosuma!” Andrei S. Grama

"Totul este un tipar, fiecare își are locul stabilit, face mișcările stabilite, rotița se învârte totdeauna de la stânga la dreapta, picătura chinezească este prezentă.... Încercăm să ne jucăm într-o cutie la care nici măcar nu-i vedem pereții și atunci ne închipuim că ei nu există....

Momentul în care vezi jocul și vezi ”păpușa” care ești, o ”păpușă” care încearcă să iasă din joc, să rupă jocul și pe care cei apropiați, și ei păpuși, o trag înapoi pentru că jocul este bine așa cum este și ei se simt confortabil în acel joc în care și tu îți joci rolul tău.

Toți consideră că te cunosc pentru că tu ești rolul atribuit, asumat sau acceptat. Când nu mai ”funcționezi” încearcă să te ”repare” pentru că trebuie să-ți joci rolul.... și nu pentru tine, ci pentru ei. Aparența și superficialitatea ne-a acaparat atât de mult încât nici nu ne mai obosim să ne conectăm la cei ”stricați” pentru a vedea ce este dincolo de ”piesa” defectată. Nu. Este mai ușor și mai la îndemână să le cerem să-și joace rolul în continuare, și nu pentru ei, ci pentru noi. " (Monica Poka)

Pe unii dintre noi, eșecul ne motivează, pe alții îi destabilizează. Eu am "eșecuri", "nereușite" dese, însă cumva îmi dau un fior de entuziasm la gândul că va trebui să găsesc o altă cale / strategie de a reuși. Percep totul ca pe un joc extrem de sofisticat între mine și Dumnezeu. Ca și cum Dumnezeu zice: „Hai la joacă!”, iar eu mă duc.

Nu mă simt niciodată pedepsită pentru că nu îmi iese ceva, dimpotrivă, simt și gândesc că Dumnezeu are un alt plan cu mine. Am certitudinea că Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât vrea ca jocul vieții să fie o experiență frumoasă pentru fiecare dintre noi. Însă este adevărat că mulți dintre noi nu ne jucăm frumos și atunci doare. (Nadine Voindrouh)

Nu te poți pregăti pentru toate alegerile pe care le faci. Unele vin fără ca noi să avem timp să luăm decizii.

Ni se pare că e mai ușor să alegem corect, atunci când avem timp pentru a lua decizii. Uneori este adevărat, avem nevoie de suficient timp pentru a putea e alia ce alegeri să facem, de timp pentru a găsi elemente care să ne susțină alegerile.

Cât timp ar fi suficient pentru a lua decizii corecte?

Avem impresia că, dacă mai așteptăm puțin și lăsăm lucrurile să se așeze, dacă ne mai oferim timp să ne pregătim, ne va fi mai ușor să facem o alegere, ca și cum frica s-ar dizolva de la sine și momentul potrivit s-ar contura cu claritate, aducând cu el certitudinea că e timpul să pornim în acea direcție, oricare ar fi ea, pentru că dacă avem timp de gândire, alegerea noastră va fi în “direcția potrivită”. În realitate, sistemul nostru nervos nu răspunde la liniștea pasivă adusă de amânare, ci la coerența reală dintre intenție și acțiune, dintre ceea ce simțim și ceea ce facem cu acel impuls. Frica, în loc să dispară odată cu timpul, devine mai sofisticată, transformându-se în perfecționism sau supra-analiză, în acea nevoie compulsivă de a planifica totul și de a amâna până când dispare orice urmă de risc, ceea ce, în mod paradoxal, nu se întâmplă niciodată. Pot să vă spun că foarte puține decizii importante, devin mai ușoare în timp.

Orice început autentic implică o doză inevitabilă de incertitudine și de expunere, iar ceea ce se modifică în noi, când facem o alegere nu este o diminuare a riscului în sine, ci o creștere a capacitatea noastre de a rămâne conectați cu propria intenție chiar și atunci când există temeri și disconfort.

Pentru cineva care a crescut în medii nesigure, primul impuls va fi aproape întotdeauna acela de a ezita în fața unei alegeri, de a evita expunerea, de a fugi de orice situație care ar aduce vulnerabilitate, de a alege aparenta siguranță a stagnării între decizii. În acest context, a acționa nu înseamnă doar a face un pas înainte, ci a renegocia un întreg sistem de protecție interior, construit din ani în care exprimarea a fost asociată cu riscul de a fi rănit, drept urmare, e nevoie de timp, de distanță între conștientizarea nevoii de a face o alegere și alegerea propriu-zisă.

Dacă ne reprimăm constant pornirea de a încerca ceva nou, dacă preferăm adesea amânarea unui potențial risc în locul curajului de a face o alegere, ajungem să ne fragmentăm pe dinăuntru, între ceea ce simțim că suntem și viața pe care o trăim în fiecare zi. Vom ajunge să trăim într-o viață în care nu ne regăsim. Ezitarea, oricât de inofensivă sau de cerebrală ar părea, devine în timp o formă de auto-abandon care ne erodează încrederea în sine. E mai greu de dus pentru ceea ce suntem ca oameni, faptul că stagnăm pentru că nu facem niciodată ceva greșit, decât să greșim în mod real urmându-ne chemarea interioară.

Pregătirea perfectă pentru a lua o decizie, acel „gata, acum e momentul potrivit” pe care îl așteptăm, rareori vine ca un sentiment de siguranță absolută. Punctul de decizie vine mai curând ca un punct în care recunoaștem că a rămâne pe loc doare mai tare decât frica de a porni în direcția aleasă, indiferent de riscurile pe care le anticipăm. Primul pas înspre o decizie nu devine mai ușor pentru că l-am analizat mai bine, devine mai ușor pentru că l-am făcut, iar fiecare mișcare conștientă în direcția alegerilor noastre, creează spațiu interior pentru mai mult curaj, pentru mai multă încredere, mai multă siguranță. Toleranța la frică nu crește atunci când o evităm , crește atunci când suntem în contact cu ea suficient de mult încât să ajungem să simțim că suntem mai mari decât reacția noastră.

Vocea fricii nu dispare complet niciodată din procesul nostru existențial și nici nu e nevoie să să o amuțim, deoarece e parte din mecanismele noastre de autoapărare. ceea ce e important este să nu îi dăm volanul și să nu o lăsăm să decidă în locul nostru când și ce decizii să luăm, doar pentru că pare că vine cu prudență.

În alegerile esențiale, ghidul cel mai adecvat nu este prudență excesivă și evitarea riscului, ci alinierea cu compasul nostru interior, iar de cele mai multe ori, ezitarea ne poate costa mai mult decât greșeala.

Sandra O'Connor

O MINTE PLINĂ DE LIMITE NU NE VA DA VOIE SĂ VEDEM ȘI ALTCEVA DECÂT ȘTIM

Suntem obișnuiți să facem aceleași și aceleași lucruri și, totuși, suntem profund nemulțumiți că obținem aceleași rezultate ca până atunci și nu altele. Asta este chiar definiția nebuniei dată de Einstein: să faci la nesfârșit aceleași lucruri, dar să aștepți de fiecare dată rezultate diferite.

Urâm, îi înjurăm pe cei care nu sunt sau nu fac la fel ca noi, îi judecăm pe cei care gândesc diferit de noi și, totuși, suntem supărați atunci când primim același tratament de la oameni. Ei nu au voie, noi da.

Ni se pare că ni se cuvine toată atenția și tot ce ne dorim, dar nu facem nimic pentru a schimba ceva la felul nostru de a fi și de a gândi. Facem prea puțin pentru a obține ceea ce vrem și avem așteptarea ca alții să facă pentru noi ceea ce noi nu facem. Așteptăm ca alții să ne iubească, în timp ce noi nici măcar nu știm ce înseamnă iubirea. Cerem ca alții să ne aducă fericirea, să ne dea bucurie, în timp ce noi habar nu avem cum arată ele, cum să știm să ni le dăm nouă sau celorlalți? Vrem mai multă bunăstare, dar continuăm să facem ceea ce am făcut până acum și ne-a adus aici, în acest moment de nefericire și tensiune.

Intrăm în relații noi deși nu am încheiat să procesăm ce n-a mers bine în cele dinainte. Ne mulțumim să spunem că celălalt a fost de vină de parcă nu am fost și noi în acea relație, și doar celălalt a dus greul parteneriatului în spate.

Vrem un loc de muncă mai bun, dar habar nu avem cum să devenim varianta noastră care atrage acel job.

Avem așteptarea ca totul și toți să se schimbe doar pentru ca nouă să ne fie bine, dar când ni se atrage atenția că noi nu am mișcat niciun deget pentru noi înșine, ne supărăm și le amintim că-s cam nesimțiți. Noi avem voie, ei nu.

Atât timp cât vrem ca mai binele să vină doar prin și de la alții fără ca noi să punem umărul, vom rămâne înțepeniți în obiceiurile noastre, blocați în mentalitatea care ne-a adus aici. Dacă vrem altceva, ceva mai bun, e musai să schimbăm ceva la setările minții noastre, nu să așteptăm ca alții să-și schimbe gândirea și felul de a fi pentru noi.

Dragă Om, întreabă-te dacă tu ai face pentru ceilalți ceea ce le ceri lor să facă pentru tine. Dacă răspunsul este da și nemulțumirea ta este tocmai că oamenii din jurul tău nu fac ceea ce faci tu pentru ei, mai întreabă-te dacă nu cumva faci pentru alții lucruri tocmai pentru ca și ei să-ți reîntoarcă serviciul? Și dacă și acest răspuns (sincer!) este tot da, e clar că ai de lucrat puțin la mentalitate. E ca și cum îi îmbraci pe alții sau le dai de mâncare pentru ca și ei să facă, la rândul lor, același lucru pentru tine.

Da, știu, e mai ușor să dai vina pe alții, să ai mentalitate de victimă. Dar victima este față de alții, deci viața ta va avea într-una nevoie de alți oameni. De ce nu faci tu pentru tine ceea ce aștepți de la alții să facă pentru tine? De ce nu înveți să te focusezi pe tine, pe nevoile tale? De ce nu îți dai ție ce aștepți de la alții?

Răspunsul este că va trebui să te ocupi doar de tine, să observi ce te deranjează la ceilalți pentru a rezolva acel lucru la tine; doar nu s-o schimba întreaga lume doar pentru a-ți face ție pe plac! De ce nu vrei să devii o inspirație pentru alții, ci ai nevoie ca ei să fie doar țapi ispășitori?

Când mintea este blocată doar în ceea ce știe și refuză să schimbe ceva, vom primi același lucru ca până acum. Altceva va veni doar când ne deschidem orizonturile pentru ca mintea să vadă că se poate și altfel, chiar mai bine. Iar acesta este curajul de a ieși în afara limitelor și a limitărilor în care am trăit până acum. Tot ceea ce ne dorim și nu am primit până acum se află dincolo de granițele zonei de confort în care trăim captivi numind asta viață.

Edith Elisabeta Kadar  

M-am gândit, de fapt, mi-a trecut așa... prin minte, să scriu câteva rânduri celor care fie ”acum deschid ochii”, fie se află pe punctul unui salt în evoluția lor.

Când am ”făcut cunoștință” cu spiritualitatea, cu scrierile cu conținut spiritual, nu înțelegeam mai nimic din ele. Ce să vorbesc de când am intrat în zona chakrelor și altor ”chestii” de acest gen. Am fost nu o dată pe punctul să ”arunc” o carte pentru că neuronii mei erau depășiți de termeni, înțelesuri, semnificații...

A fost ca și cum aș învăța să umblu din nou într-o lume străină.

Îmi venea să-mi iau câmpii, dar în același timp eram atrasă ca de un magnet de tot ceea ce venea spre mine din zona spiritualității. Așadar, cunosc ”Vreau asta, dar o vreau ACUM!” precum și toate frustrările legate de neputința pe care o simțeam atunci și pe care fiecare novice o simte.

Acum, chestia asta cu ”novice” ni se aplică tuturor. Oricât de buni ne-am crede, sunt domenii, situații în care suntem novici. Fie că o recunoaștem, fie că nu, ăsta-i adevărul.

De când am început să traduc textele scrise de Jason Gray mă simt din nou novice. Și-mi place starea asta. O prefer de o mie de ori celei de plafonare în atot-știutoare. Starea de novice este starea căutătorului neobosit, în timp ce starea de atot-știutoare este starea dată de un ego umflat de propria-i importanță.

Câtă vreme cauți, ești VIU. Câtă vreme te complaci în atot-știință, mori... clipă de clipă risipită te duce spre MOARTE. Nu mă refer la moartea fizică, ci la acea adormire a Spiritului care te ”îmbătrânește” și-ți fură tot elanul.

Ce aduce Jason prin materialele sale este pragul către un nou nivel... unul mai înalt și în același timp mai profund. Dacă simțiți că ”vă depășește” puneți deoparte ce-ați citit. Procesați și apoi reluați animați de dorința de-a înțelege. Dorința noastră curată și fermă este o comandă dată care, prin perseverență, se împlinește.

Este, după mine, un pas extraordinar înainte care ne îndreaptă spre ceea ce avem în noi, nu să așteptăm să ni se spună ce și cum. Este acel șut în fund care ne obligă să facem pasul înainte.

Drumul se bifurcă, iar pentru unii s-a bifurcat deja, alegeți cu Inima, cu Sufletul, nu cu ceea ce vi se pare c-ar fi.

Monica Póka

,,Prea mulți confundă a fi un „om bun” cu a fi tolerant fără margini. Dar bunătatea nu se măsoară prin cât de multă abuz înduri. Se măsoară prin cât de onest ești cu tine însuți.

Dacă cineva îți depășește în mod repetat limitele, nu le restabili doar, ci întărește-le. Protejează-ți energia ca și cum ar fi sacră, pentru că așa este. Bun nu înseamnă orb. Compasiunea nu înseamnă complicitate.

Ai voie să fii îndrăzneț cu limitele tale. Nu este vorba despre a fi crud; este vorba despre a fi clar. Nu datorezi bunătate cuiva care te tratează urât. Nu trebuie să menții pacea în detrimentul demnității tale.

Nu este nimic corect în a permite un comportament rău. Nu este nimic nobil în a tăcea atunci când spiritul tău țipă: „Asta nu funcționează pentru mine". Ai voie să-i înveți pe oameni, prin acțiunile tale, că felul în care te tratează contează.

Lasă-i să te numească rece. Lasă-i să te numească dificil. Adevărul este că curajul tău de a te alege pe tine însuți îi va ofensa întotdeauna. Cine beneficiază de tăcerea ta?

Granițele nu sunt ziduri care să țină iubirea departe. Sunt porți care să protejeze iubirea din interior."

Autor necunoscut

CÂT CÂNTĂRESC MĂȘTILE PE CARE ȚI LE PUI PENTRU A FI PE PLACUL TUTUROR?

Că purtăm măști cu toții, e un mare adevăr. Că foarte puțini vor fi de acord cu titlul de mai sus fiind dispuși să jure pe roșu că ei nu ar purta vreodată decât autenticitatea ca mască, e clar.

Cu fiecare persoană, în fiecare situație, ne purtăm altfel decât cu alții, altfel decât suntem. La muncă avem un anumit comportament, acasă ne comportăm altfel, în societate suntem diferiți în fiecare situație. Doar când ajungem acasă seara, intrăm la baie și rămânem singuri, redevenim cine suntem cu adevărat. Ne dăm jos măștile.

Ce sunt acele măști? Ceea ce devenim noi în fiecare situație; sau ce credem noi că se așteaptă de la noi să fim. La serviciu ne punem masca oficială a meseriei noastre: amabil, săritor sau sever, cu sau fără zâmbet, rigizi sau joviali. În trafic devenim altcineva decât la serviciu sau acasă. Acasă ne punem masca de părinte, de fiu/fiică, de frate/soră sau de soț/soție.

Cu fiecare om întâlnit, în fiecare situație, noi avem o mască prin care încercăm să fim așa cum ne imaginăm că se așteaptă lumea de la noi.

În copilărie ni se repetă să fim cuminți, să nu-i facem de râs sau de rușine pe părinți. Un copil habar n-are ce înseamnă asta, vede doar că nu este acceptat așa cum este, că i se cere să facă și să fie altfel decât simte. El vede că este respins dacă nu se comportă într-un anumit fel, iar cu timpul ajunge să renunțe la cine este și ce face cu adevărat, și să devină ce i se cere. Învață să își pună măști.

Cu alte cuvinte, copiii sunt învățați că a renunța la ei, la ce simt cu adevărat, este bine, că a deveni altcineva, cineva fals, este obligatoriu pentru a fi acceptat, și că minciuna este un talent „normal” pentru a fi acceptați de societate.

Asta da educație! Să ți se spună că așa cum ești acasă, în intimitate, nu e bine, că nu ești bun dacă te manifești așa cum simți, și să fii educat să îți pui măști pentru a fi „normal”. Cam ca și acum, dacă te uiți în jur: femeile autentice, fără gene false, buze false, unghii false, sâni falși, cele care îndrăznesc să-și poarte părul așa cum simt, sunt neinteresante. La ora actuală, mulți au ajuns să creadă că falsul este normalitatea și că naturalul este demodat. Inteligența artificială începe să fie acceptată ca normală, iar oamenii o acceptă cu drag în viața lor. Artificialul a devenit natural, iar naturalul a devenit expirat.

Dar care este costul adoptării artificialului ca normal, al înscăunării minciunii ca adevăr la nivel de individ și de societate? Dezrădăcinarea. Aceasta „este plata”. Oamenii încep să uite cine și ce sunt cu adevărat, și nu-și mai dau seama că ei sunt cei care renunță la adevăr, la esența lor.

Încercarea de a impresiona prin a fi altfel decât în realitate a creat atâtea măști încât omul se anulează ca individ. Dar fiecare mască purtată este ca un rol pe care îl joacă, devenind personaj principal în acel „film”. Fiecare mască, fiecare personaj, au un comportament diferit, și o anumită greutate în viața acelui om.

Gândește-te, care este cel mai greu rol pe care îl joci în viața ta? Și aici nu mă refer ca dificultate, ci ca importanță. Cel mai greu atârnă rolul de mamă sau de tată? De soț sau soție? De șef? Te-ai gândit că fiecare personaj cu care te identifici are o anumită „greutate” în viața ta, iar asta îți poate influența greutatea corporală?

Să fii copilul părinților tăi e important, indiferent de vârstă? Câte kilograme reprezintă asta din greutatea ta?

Să fii părinte pentru copiii tăi este esențial? Câte kilograme are asta?

Să ai bunăstare materială atârnă greu în ochii tăi? Cum stai cu kilogramele?

Tot ceea ce este natural este ușor. Tot ce este fals, artificial, ajunge să atârne foarte greu. Iar falsul este minciuna pe care am acceptat-o și o găzduim în viața și în corpul nostru.

Desigur, nu toți oamenii slabi sunt sinceri, așa cum nu toți oamenii care sunt plinuți sunt mincinoși. Depinde și cât de împăcați suntem cu aceste roluri pe care le jucăm pentru ca societatea să ne accepte.

Nu există o normalitate în ce privește corpul uman, există doar ceea ce ne informează specialiștii că ar fi normal.

Normal ar fi să ne trăim viața așa cum suntem și cum simțim, și să o facem pentru că ne place, nu pentru a fi pe placul altora.

Dragă Om, nimeni din exterior nu poate fi specialist în forma corpului tău. A-i băga pe toți în aceleași tipare arată ignoranță și aroganță. Fiecare om este unic, are un metabolism unic. Te poți iubi așa cum ești?

Edith Elisabeta Kadar

„Crudul adevăr este acela că trezirea spirituală este, de fapt, foarte rară. Trăim într-o epocă în care învățăturile referitoare la „dezvoltarea spirituală“ sunt larg accesibile, dar cele mai multe au fost diluate, au fost transformate într-o variantă mai ușor de înghițit. Rezultatul acestei abordări este ineficiența tehnicilor de lucru cu sinele care nu duc la schimbări semnificative sau de durată, nici lăuntric, nici în exterior. Așa se devalorizează ideea de trezire sau de iluminare, reducând totul la un moft, la o modă, la cel mai nou regim de încercat.
Au inundat piața tehnicile de manifestare care ne învață cum să ne transformăm dorințele în realitate palpabilă. În timp ce oferă tehnici adevărate, puține tratează și motivele pentru care ele adeseori eșuează. La fiecare poveste de succes avem, de fapt, multe altele care au dus la eșec.
Este nevoie de o mare sinceritate și de o mare voință pe calea evoluției spirituale. Nu o sinceritate lipsită de umor, ci una plină de pasiune și de voința de a face totul pentru a ne realiza potențialul ființei. Principala problemă în căutarea spirituală este asumarea faptului că avem două părți – un sine superior spiritual, adevăratul sine, și un sine inferior, banal, cel care halește, trage vânturi, râgâie și are toate bubele și problemele omului de rând.
Pentru a merge cu adevărat mai departe trebuie să vedem în ce măsură viața noastră spirituală a fost sau nu o farsă. În mod normal, nu putem vedea nici un „adevăr“ fără a învăța mai întâi să fim sinceri cu noi înșine. Dacă vrem să facem acest lucru, trebuie să încetăm să ne mai prefacem.“ (P.T. Mistlberger) Traducerea Mihaela Dan

Julia Roberts a spus odată:

„Nu te juca cu răbdarea unui om bun.

Pentru că omul bun iartă de zece ori.

Tace când ar putea să strige.

Oferă chiar și când nu primește nimic.

Dar într-o zi… se satură.

Și când pleacă, nu o face ca să fie răzbunător.

Pleacă în liniște.

Cu demnitate.

Și nu se mai uită înapoi.

Pentru că bunătatea nu înseamnă slăbiciune.

Înseamnă caracter.

Dar și caracterul are o limită — se numește respect de sine.

Așa că nu încerca să vezi cât de mult poate duce un om bun.

Pentru că atunci când îl pierzi...

Nimic din ce spui nu-l va mai aduce înapoi.”

Chestia asta cu liberul arbitru este o treabă relativă.

Cei mai mulți oameni înțeleg în mod greșit conceptul de liber arbitru.

Ideea promovată în cartea „Secretul”, privind faptul că dacă ne concentrăm suficient de mult pe ceea ce ne dorim, în mod sigur vom manifesta acele lucruri, este o aiureală. Nu e adevărat. Ar fi simplu dacă ar funcționa lucrurile așa cum se spune în acea carte…

Noi nu avem puterea de a ne crea viața așa cum dorim, mai ales dacă ce ne dorim nu intră în Planul lui Dumnezeu pentru noi.

Noi avem un cuvânt important de spus în ceea ce privește viața noastră, asta e adevărat, dar nu noi avem ultimul cuvânt în ceea ce privește modul în care se întâmplă lucrurile în viața noastră; Dumnezeu are ultimul cuvânt.

Ce înseamnă că avem liber arbitru?

Înseamnă, spre exemplu, că noi suntem liberi să-i judecăm pe cei din jur sau să nu-i judecăm.

Înseamnă că putem alege să-i iertăm pe cei care ne-au greșit sau să alegem să nu-i iertăm.

Înseamnă că suntem liberi să alegem modul în care răspundem/ reacționăm în fața unei provocări.

Cam ăsta este de fapt nivelul liberului nostru arbitru.

Nivelul adevărurilor la care avem noi acces este unul relativ redus. Noi, oamenii, avem impresia că știm adevărul despre ce se întâmplă în comunitatea noastră/ lume, că știm adevărul despre viață, despre Univers, etc, dar nu știm. Noi înțelegem la nivel superficial ceea ce se întâmplă în jurul nostru și punem etichete în baza acestui nivel redus de cunoaștere; nu putem face o evaluare cât de cât exactă a situației, fiindcă nu suntem capabili să înțelegem lucrurile în profunzimea lor.

În funcție de nivelul nostru de conștiință, noi avem acces la un anumit nivel de adevăr. Cu cât creștem mai mult ca nivel de conștiință, cu atât este mai înalt nivelul de vibrație al adevărurilor la care avem acces.

Noi nu știm ce este cu adevărat „bine” pentru propria persoană. Noi nu suntem capabili să vedem că ceea ce ni se întâmplă azi face parte dintr-o serie de experiențe - dintre care unele ni se vor întâmpla din viitor - care ne vor conduce către un anumit punct. Noi nu știm că un eveniment de azi este legat de unul de acum 3 ani, de care deja am uitat și de unul de peste 5 ani, care, cumulate, ne vor conduce către un punct în care viața noastră va intra pe o nouă direcție, extrem de benefică. Așadar, cum putem noi să evaluăm dacă ceea ce ni s-a întâmplat astăzi este „bine” sau „rău”?

Noi avem o perspectivă foarte îngustă asupra lumii și vieții și ideea că știm ce este „cel mai bine” pentru noi – nu mai vorbesc de pretenția că am ști ce e mai bine pentru alții! – este hilară.

În acest context, cât de mult înseamnă de fapt liberul nostru arbitru?

Chiar credeți că vizualizările și alte practici de acest gen vă vor ajuta să manifestați ceva ce nu este menit să manifestați? Hai să fim serioși!

Liberul nostru arbitru este foarte limitat. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Natura noastră umană ne face să avem anumite așteptări cu privire la modul în care va curge viața noastră, să încercăm să controlăm lucrurile, pentru ca acestea să iasă cum vrem noi. Dacă ținem lucrurile sub control, avem senzația că ne-am asigurat o anumită „stabilitate”, că avem „siguranța zilei de mâine”.

Natura lui Dumnezeu este Lege, Lumină și Iubire.

Tot ce se întâmplă respectă Legea cauzei și efectului.

Când ne facem alegerile din spațiul fricii, vor exista consecințe ce corespund fricii.

Când facem alegeri din spațiul lăcomiei, consecințele vor corespunde lăcomiei.

Ghizii noștri spirituali/ îngerii păzitori nu vor veni să ne spună: „Stai să vezi ce-o să pățești fiindcă ai făcut chestia asta!”, dar de fiecare dată când noi suntem la o răscruce și avem tentația să facem o alegere bazată pe frică, ei ne oferă ghidare.

Faptul că ai unul sau mai mulți ghizi spirituali/ îngeri păzitori nu elimină frica din viața ta. Dar dacă te uiți adânc în interiorul tău, poți spune „Ok, admit că îmi este frică, dar simt că ar fi spre binele meu să aleg această variantă, chiar dacă ea mă sperie”. Așa lucrează ghizii spirituali - la modul subtil, simți în interiorul tău: „Simt că ar fi spre binele meu să aleg asta”.

De fiecare dată când ieși din zona de confort, când alegi ceva nou, ce nu ai mai făcut, când intri în teritorii noi, este firesc să-ți fie teamă, fiindcă nu știi ce te așteaptă acolo și nici nu mai poți controla totul, așa cum ai reușit să faci cât ai fost în zona ta de confort.

Ghizii spirituali/ îngerii păzitori nu te vor forța să faci nimic, ei îți vor oferi ghidare și te vor lăsa să alegi ce vrei. Va fi ceva de genul „Era spre binele tău să alegi să mergi spre dreapta, dar în ciuda ghidării noastre, tu ai ales să mergi spre stânga. Ok, așteptăm să vezi care sunt consecințele alegerii tale și să-ți dai seara că era mai bine să faci la dreapta”.

Când alegi să ieși din zona ta de confort, când alegi să intri în teritorii noi, ești mult mai deschis la ghidarea divină, comparativ cu cazul în care te alegi să rămâi în zona ta de confort, unde acționezi pe pilot automat - așa cum ai acționat de nenumărate ori în situații similare - și nu ești atât de deschis la ideea de a face schimbări. Când te afli într-un teritoriu nou și te confrunți cu provocări noi, nu ai apucat să-ți formezi mecanismele/ tiparele în baza cărora să acționezi și ca atare, ești mai dispus să urmezi ghidarea pe care o primești de la ghizii tăi spirituali sau îngerii tăi păzitori. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dumnezeu ne pune deseori în fața unor răscruci unde trebuie să facem o alegere, ca să învățăm să facem alegeri înțelepte.

De multe ori, în astfel de situații, se va dovedi că am făcut alegeri neinspirate, nu va ieși așa cum am plănuit noi, dar asta se întâmplă pentru că Dumnezeu are alte planuri pentru noi. În loc să fim disperați, să luăm asta ca pe o nenorocire, putem să privim lucrurile la modul „Ok, nu a ieșit cum am plănuit eu, nu a ieșit deloc bine. Ce vrea Dumnezeu să-mi transmită prin faptul că nu a ieșit ceea ce îmi doream? Cum pot gestiona această situație?”.

De fiecare dată când sunt îngrijorată cu privire la o situație de criză din viața mea și discut cu Dumnezeu, rugăciunea mea, înainte de a mă culca, sună cam așa: „Doamne, am o problemă și am nevoie de ajutorul Tău. Eu lucrez în tura de zi și Tu lucrezi în tura de noapte. Ocupă-te de această situație peste noapte, aranjează lucrurile așa cum vrei Tu și mâine dimineață, când mă trezesc, arată-mi ce am eu de făcut”.

Întotdeauna în astfel de situații m-am culcat liniștită, având convingerea deplină că Dumnezeu se va ocupa de problemă peste noapte într-un fel în care numai El știe, iar a doua zi dimineață îmi va da claritate și-mi va arăta ce am de făcut, iar lucrurile se vor rezolva. Nu am avut niciodată nici cel mai mic dubiu că exact așa se va întâmpla.

Și așa s-a întâmplat de fiecare dată. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

În ultimele decenii, pe măsură ce noi, oamenii, ne-am concentrat mai mult pe dezvoltarea personală, pe a ne împuternici la nivel individual, am descoperit că există un univers exterior și unul interior. Am început să ne punem întrebări de genul „Cine sunt eu cu adevărat?”, „Cum am ajuns să existăm pe Pământ? Cine ne-a creat?”, „Care este scopul vieții mele?”, „Cum funcționează Conștiința?” și în acest proces am descoperit noi valențe ale conceptului de „vindecare”, precum și noi zone în care avem nevoie de vindecare.

De asemenea, am descoperit că există niște credințe colective și niște tipare limitative care sunt depășite, care ne sabotează și la care ar fi de dorit să renunțăm.

În opinia mea, pe această cale a autodescoperirii la nivel individual/ personal am ajuns să cădem într-un fel de narcicisim, ca o experiență colectivă.

Acest narcisism are aspecte seducătoare, de genul „Nevoile mele contează. Părerile mele contează. Eu îmi urmez Calea, indiferent de părerea celorlalți”, etc. Aceste idei au fost interpretate însă într-un mod deformat, lucrurile au fost împinse prea departe, în sensul că noi ne-am deconectat de la tot ceea ce ținea de vechile norme/ reguli, inclusiv de la valorile tradiționale și de la normele morale/etice. Practic, la nivel colectiv am ajuns să nu mai avem niciun Dumnezeu, să considerăm că avem dreptul să facă orice vrem, oricând vrem, indiferent pe cine afectăm/ rănim/ distrugem.

Noi nu ne mai evaluăm în funcție de binele pe care-l facem semenilor noștri, de dedicarea noastră în a servi Binele comun, ci în funcție de cât putem obține/ lua de la alții.

În ziua de azi, una dintre dovezile că ai ajuns sus, că ești mare și tare, că ești un om de succes, este aceea că poți să faci ce vrei fără să suporți consecințele legale, că ție nu ți se aplică regulile care li se aplică muritorilor de rând. Oamenii au început să încalce regulile pe față, la modul sfidător, doar ca să le arate celorlalți cât de tari sunt ei, că pe ei nu-i atinge nimeni, că lor nu le pasă de reguli și legi.

Vedem asta peste tot în jurul nostru, începând chiar de la cei care ne guvernează.

Asta trăim noi în aceste vremuri: un narcisism colectiv, care își arată la modul ostentativ Umbra. (Caroline Myss) Traducerea Mihaela Dan

Dacă te-aș întreba „Ce îți dorești cu adevărat?”, ce mi-ai răspunde?

Ia-ți timp de gândire, nu te grăbi să dai un răspuns! Dacă ar fi numești un singur lucru, cel mai important pentru tine, ce îți dorești cel mai mult să obții în această viață?

Dacă ți-ar pune Dumnezeu această întrebare, ce i-ai răspunde?

E interesant să observi mai apoi de la ce nivel de conștiință ai răspuns.

Ce ai spune?

Ai da un răspuns din spațiul egoului, ai cere mulți bani sau un statut social înalt sau faimă? Ai cere să ai un nivel de trai la cel mai înalt nivel? Ai cere siguranță deplină în privința familiei tale și a averii tale?

Ai cere să nu mai suferi? Ai cere să te vindeci de boala de care suferi acum? Asta e tot ce-ți dorești de la viața ta?

Sau ai da un răspuns de la un nivel vibrațional înalt și ai cere mai multă înțelepciune?

Ai cere să servești cât mai eficient Binele comun?

Ai cere mai multă claritate/ capacitatea de a VEDEA dincolo de aparențe, în profunzimea lucrurilor?

Ai cere curajul de a spune adevărul și de a trăi în adevăr?

Ai cere curajul ca atunci când simți ce-ți indică intuiția, să asculți acea ghidare interioară?

Ai vrea să ți se dea curajul de a privi în față adevărul, indiferent cât de inconfortabil/ dureros este el și de a-l rosti, cu riscul că asta îți va schimba viața în moduri nu tocmai plăcute? Ai vrea să nu-ți mai fie frică de adevăr?

Gândește-te la acest lucru, pentru că este important; frica de adevăr ne face să ne „otrăvim” singuri. (Caroline Myss)

Fiecare om va fi tras in versiunea de realitate careia ii corespunde din punct de vedere vibrational si va trai exact ceea ce a semanat in tot acest timp. Legile universale nu pedepsesc dar asigura mereu ordinea, coerenta si echilibrul Creatiei. Ele doar reflecta fidel ceea ce a fost emis, gandit, simtit, trait si hranit in propria inima. Realitatea in care fiecare se va trezi de maine va fi cea pe care a ales-o cu fiecare clipa.

(Georgiana Vasilescu)

30.05.2025