Cere si ti se va da!

Astazi am dat de textul de mai jos, scris de Petronela Rotar, scriitoarea, pentru fiica ei cea mica, de ziua ei.

Am copiat textul aici (il regasiti mai jos, cu ghilimelele de rigoare) pentru ca il simt perfect valabil si pentru mine. 

Ianuarie este luna in care, in fiecare an, ambele mele fete implinesc o varsta. Ambele sunt nascute in ianuarie (in ani diferiti), dar in zodii diferite. Iata, deci, ca nu-i intamplator ca tocmai in aceasta luna sa descopar acest text. Nimic nu-i intamplator, stim, desigur. 

Fetele mele au fiecare dintre ele cu peste 10 ani mai mult decat fetele Petronelei, dar in textul de mai jos regasesc similitudini cu felul in care si eu gandesc, precum si cu felul in care mi-as fi formulat si eu gandurile in scris vis-a-vis de acest subiect, karma de neam. Mai putin partea cu moartea, despre care eu consider ca n-are rost sa vorbesc - pur si simplu, pentru ca eu vad lucrurile dintr-o alta perspectiva, dar si partea cu amintirile despre mama - Petronela nu are, eu am foarte multe si inca adun, caci mama este prezenta in viata mea.

Si imi amintesc acum de un moment al meu greu, unul de cotitura, in cadrul acestui proces de vindecare pe linie genealogica, in care i-am cerut lui Dumnezeu, in mod expres, ferm, clar si fara echivoc, sa opreasca la mine toata karma familiei. Se intampla cu foarte multi ani in urma, fetele erau foarte mici.

Am cerut atunci sa rascumpar eu toate greselile neamului care s-ar fi dus mai departe, spre copiii mei, pe linie genealogica. Am cerut sa platesc eu pentru toate greselile tuturor femeilor din familie dinaintea mea, pentru ca fetele mele sa nu mai preia nimic din urma pe umerii lor. Sa porneasca in viata libere de orice poveri preluate karmic din neam. Sa-si inceapa viata libere de tot ce le-ar fi adus karmic nasterea lor in familia in care au venit (cea a parintilor lor, creata prin conjunctia celor doua familii genealogice mama-tata). 

N-a fost usor, am cerut aproape imposibilul, dar.... a trecut. 

Am izbavit. 

Atunci nu aveam deschidere spirituala si nu stiam nimic despre vindecarea energetica si karmica pe linie transgenerationala. Cererea mea a fost un act mai degraba intuitiv, generat de instinctul de protectie materna. Atunci nici n-am stiut ca ceea ce cer avea sa-mi aduca atat de mult si atat de greu de dus pe umerii mei, dar mi-am dat seama ca este un act de curaj, care presupunea sacrificiul de sine la un anumit nivel, dar pe care trebuia sa-l fac in beneficiul fetelor mele, pentru protectia lor, act pe care mi l-am asumat deplin, orice ar fi insemnat asta. 

Oricat de greu a fost, am putut duce si, in momentul in care plata s-a incheiat, caruselul suferintelor s-a oprit. 

Am taiat lantul istoriei si mi-am lasat fetele sa zboare libere de orice poveri.

De atunci, din acel moment, al ruperii lantului, tot ce viata le-a oferit si le ofera mai departe pe drumul lor este doar rezultatul propriilor lor alegeri si al propriului lor destin pe care-l au de trait, in corespondenta doar cu lectiile lor de viata si cu karma lor proprie, adunata doar de ele in alte vieti trecute si cu care au venit in aceasta viata. 

Sunt libere de karma de neam. Este foarte important acest fapt si, astfel, este infinit mai usor de mers inainte.

Daca aveti copii, oferiti-le acest dar, cel al rascumpararii trecutului karmic pe linie transgenerationala. Copiii vin in aceasta lume puri, senini, nevinovati. Si, totusi, ei sunt nevoiti sa preia in destinul lor karma familiilor in care vin. 

Noi, adultii constienti de acest proces, putem intrerupe acest lant al platilor karmice si ii putem elibera de aceste poveri. Putem sa-i lasam sa-si implineasca misiunea lor personala, cea pentru care au venit pe lume, fara a le pune pe umeri greutati care nu le apartin. 

A face asta este nu numai un act de iubire parentala, dar si un act de asumare personala, de constientizare a trecutului karmic al arborelui genealogic al celor doi parinti care au adus pe lume puiul de om.

*** 

In continuare voi reda si fragmentul din textul Petronelei Rotar, cel la care am facut referire la inceputul insemnarii mele: 

"Azi bigudiul mic se face și mai mare, că așa e cursul vieții, ei cresc, noi îmbătrînim, apoi la un moment dat (să sperăm că unul cît mai îndepărtat) noi ne ducem și ei rămîn cu ceea ce le vom fi lăsat moștenire: amintiri, traume mai mici sau mai mari, educație, un drum în față mai aspru sau mai neted. Eu nu am avut amintiri cu mama; parte fiindcă nu mi le aminteam, parte fiindcă viața atunci era altfel. Așa că am vrut cu obstinație ca fetele mele să aibă amintiri cu mine. Cînd o să mor să vă amintiți că (și aici inseram momentul acela care mi se părea mie important) le ziceam, jumate în glumă, jumate în serios, iar ele se enervau fiindcă nu voiau să ia în calcul că într-o zi eu nu o să mai fiu.

Să le fiu mamă a fost cea mai grea și mai frumoasă școală a vieții mele. Și un drum pe care am și greșit mult, cu toate bunele intenții și toată iubirea din lume, fiindcă nu am știut mai bine. Cînd mă uit la ele aproape nu îmi vine să cred că eu le-am crescut așa. Deși, în ultimii zece ani, unul dintre cele mai importante scopuri ale mele a fost să le netezesc drumul spre viață, dar nu făcînd ceva în locul lor, ci fiind un model pentru ele, făcînd lucrurile grele pentru ca pentru ele să fie mai ușor cînd vin din spate, vindecînd povestea familiei, fiind eu bine pentru a nu purta ele mai tîrziu povara sacrificiului meu. Am oprit la mine suferința șirului de femei din care mă trag pentru ca să nu mai apese și pe umerii lor. " Autor: Petronela Rotar

"Nu are niciun sens să mă întorc la ziua de ieri pentru că atunci am fost o altă persoană."

"Nu-mi judeca alegerile dacă nu-mi înțelegi motivele."

"În momentul în care tu îți cari (doar) propria apă, vei afla care este valoarea fiecărei picături."

"OAIA NEAGRĂ A UNUI NEAM : DE CE SĂ ÎMBRĂȚIŞĂM ACESTE SUFLETE SPECIALE ?

“Oaia neagră” a unui neam este un suflet special, născut în familia respectivă cu o superbă, deși dificilă, misiune karmica: aceea de a elibera și a vindeca prin el întregul arbore genealogic.

În multe familii există unii membri care par a acționa și a se comporta într-un mod “diferit” față de restul membrilor familiei, în opoziție sau în contradicție cu ceea ce sunt, gândesc și reprezintă ceilalți. Sunt numiți de aceea deseori “oaia neagră” a familiei, dar NU, nu sunt nici ciudați, nici dificili, nici îndărătnici. Ei sunt pur și simplu speciali și se nasc în familia respectivă cu o superbă misiune karmica (deși, din păcate, de multe ori atât de dificilă): aceea de a-și salva neamul de pattern-uri disfuncționale, de a întrerupe ciclul unor tipare de comportament greșite sau nefuncționale, de a elibera întreg arborele genealogic de păcatele, greșelile și blocajele sale perpetuate de-a lungul mai multor generații.

Cu cât tiparele alegerilor și comportamentelor greșite se perpetuează într-un arbore genealogic de-a lungul mai multor generații, cu atât mai mult arborele familial tinde să se împovăreze și să se prăbușească la un moment dat sub povara propriei greutăți.

Aceste suflete frumoase și speciale par a fi “altfel” față de ceilalți, au un sistem de gândire și de convingeri față de restul familiei, par a nu se integra în sistemul de a fi și a exista al familiei respective. De multe ori aleg un alt drum în viață decât părinții, frații, bunicii sau înaintașii lor, ceea ce poate atrage după sine și oprobiul lor în rândul familiei dacă iubirea și acceptarea nu s-au instalat încă în familia respectivă drept lliant comun între generații și membrii săi.

Adeseori, ei sunt judecați, ironizați, criticați, izolați, considerați ca fiind niște “înadaptați” în sistemul familial respectiv. Fiindcă se simt niște “outsideri” și nu se pot adapta modului în care paradigmele familiale sau sistemul lor familial și-ar dori ca ei să fie, se confruntă adesea cu dezaprobare, neînțelegere, respingere din partea restului familiei.

Onorează ceea ce ești, ai încredere în ceea ce ești și ai curajul să iei atitudine nu doar pentru tine, ci pentru întregul tău neam. Atunci când crezi cu adevărat că te afli pe un drum bun pentru tine și sufletul tău, chiar dacă nu coincide cu drumul celorlalți din familia ta, poate că ești pe drumul cel bune. 

Iată ce spune Bert Hellinger, un psihoterapeut german celebru, despre “oaia neagră a unei familii”.

Bert Hellinger este cunoscut îndeosebit pentru metoda sa terapeutică unică - “constelațiile familiale”, dezvoltată în anii ‘90 și în 2011 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.

Bert Hellinger : Oaia neagră a unui arbore familial

“A fi oaia neagră a unui neam este un act de iubire față de întregul neam din care faci parte.

În realitate, acea persoană pe care familia o exclude uneori sau față de care se poartă urât în multe situații este cel care, printr-un act de iubire, a fost ales încă din momentul conceperii sale să fie purtătorul informațiilor întregului neam astfel încât să demonstreze, să exprime, să manifeste toate dramele nerezolvate și să elibereze arborele său genealogic." Autor: Mackenzie Thorpe

26.01.2022