sâmbătă, 29 septembrie 2012

În ziua în care m-am iubit cu adevărat


Poem scris de Charlie Chaplin

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am înţeles că, în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte Stimă de sine”.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională nu erau nimic altceva
decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte  “Sunt eu însumi”.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg 
că tot ceea ce mi se întamplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte  “Maturitate”.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană,
cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc,
ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi 
nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul.
Astăzi ştiu că aceasta se numeşte  “Respect”.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic:
persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consuma energia.
La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi ştiu ca aceasta se numeşte  “Iubire de sine”.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber
şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor.
Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte  “Simplificare”.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate 
 şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi am descoperit  “Înţelepciunea”.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă.
Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeşte  “Plenitudine”.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat,
am înţeles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
şi toate acestea înseamnă  Să ştii să trăieşti cu adevărat”.










29.09.2012

***

joi, 27 septembrie 2012

Amintire de fum


"Numai unul din noi va plati amintirii
Aripi smulse din trup de povara iubirii..."


Versuri: Camelia Radulian

Amintire de fum, încâlcire de tei
Fluturi albi rătăcind în amara livadă.
Dacă-ntrebi unde sunt, toate au un sfârşit,
Toate dorm mai adânc sub zăpadă.

Refren: Numai unul din doi
Va plăti amintirii,
Numai unul din noi
Va ajunge la ţărm.
Numai unul din doi
Va plăti amintirii
Aripi smulse din trup
De povara iubirii.

Peste sânge mai ning răvăşiri de amiezi,
Peste timp îmi alungi rămăşiţe de flori,
Dacă-ntrebi ce-a rămas, toate au un sfârşit,
Toate dorm mai adânc sub ninsori.




27.09.2012

***


sâmbătă, 22 septembrie 2012

vineri, 14 septembrie 2012

Suflet liber


“Dragostea nu are nici o limită şi nu are sfârşit.
Este chiar SENSUL VIEŢII.
Doar experienţele dragostei sunt temporare, 
DRAGOSTEA însăşi ESTE ETERNĂ.”


 

14.09.2012

***

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Ave Maria



miercuri, 5 septembrie 2012

Fericirea nu are nevoie de cuvinte




-          În versurile tale se simte cel mai adesea tristeţea. De ce?”
Eu:  Pentru că eu nu plâng pe umărul nimănui. Doar prin cuvânt mă eliberez de lacrimi.
-          “Dar fericirea?”
Eu:  Fericirea nu are nevoie de cuvinte… doar de vise frumoase…

Bucuresti : 05.09.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu




Mi-e somn de veşnicie




Mi-e somn, atât de somn de veşnicie! Mi-aş adormi trecutul în prezent,
Să nu-l mai simt în minte şi în suflet, să nu-mi mai fie-n lacrimi argument.
Mi-aş adormi pe-o margine de lume toţi paşii-n care-am presărat tăceri,
Abandonând în trupul care doarme regretele-adunate până ieri.

Aş adormi sub baldachin de stele, m-aş înveli cu galaxii fierbinţi,
Iar luna albă m-ar veghea şi-acolo, prin visele frumoase şi cuminţi.
În somnul meu aş vrea să fiu purtată pe-aripi de îngeri către Dumnezeu
Ca să-mi primesc cereasca mângâiere în infinitul sufletului meu.

Aş vrea să dorm în mijlocul Luminii, de întuneric să mă odihnesc,
Doar muzica divină să-mi îngâne plutirile prin Edenul ceresc,
Prezenţa Lui să-mi fie nesfârşirea, să uit nisipul care sunt acum,
Să uit clepsidra-n care stau blocată, să fiu la capătul acestui drum.

Bucuresti : 05.09.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu


marți, 4 septembrie 2012

Te rog să nu mă-ntorci



Te rog, din drumul meu să nu mă-ntorci, căci nu-mi poţi fi alături, ştii prea bine,
Eu nu mai pot trăi doar aşteptând şi doar plângând mereu de dor de tine.
Ne-am amăgit prea mult cu-acel “cândvaşi-am fost prea laşi, temându-ne prea tare,
Am amânat prea mult până s-au stins speranţele iubirii-n depărtare.

Te rog să nu mă chemi, să nu mă-ntorci. Nu vreau din nou cumplita aşteptare.
Nu vreau să-mi fii din nou numai un vis pe care să-l doresc cu disperare.
Iubirea noastră nu a fost un joc, a fost doar o poveste minunată
Pe care n-am putut-o împlini şi n-o'm putea-o împlini vreodată.

Te rog să nu m-opreşti, să nu mă-ntorci, plecarea mea e semn de resemnare.
Am înţeles că nu putem avea ce ne-am dorit, că preţul e prea mare,
Că nu putem să construim nimic doar din cuvânt şi-a dorului risipă,
Că n-avem dreptul să fim fericiţi mai mult decât am fost déjà… o clipă.

Te rog să nu ma strigi, să nu mă-ntorci, te rog să mă dezlegi acum de tine,
Te rog plângând…nu pot trăi aşa… de încă mă iubeşti, mă simţi…ştii bine…
Eu mor de dor, mă sting zi după zi… deşi mă mint că mâine îmi va trece.
Şi poate… chiar aşa va fi… cândva… când inima-mi va fi de piatră…. rece.

Bucuresti : 04.09.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu