Te rog să nu mă-ntorci

Te rog, din drumul meu să nu mă-ntorci, căci nu-mi poţi fi alături, ştii prea bine,

Eu nu mai pot trăi doar aşteptând şi doar plângând mereu de dor de tine.

Ne-am amăgit prea mult cu-acel “cândva” şi-am fost prea laşi, temându-ne prea tare,

Am amânat prea mult până s-au stins speranţele iubirii-n depărtare.

Te rog să nu mă chemi, să nu mă-ntorci. Nu vreau din nou cumplita aşteptare.

Nu vreau să-mi fii din nou numai un vis pe care să-l doresc cu disperare.

Iubirea noastră nu a fost un joc, a fost doar o poveste minunată

Pe care n-am putut-o împlini şi n-o'm putea-o împlini vreodată.

Te rog să nu m-opreşti, să nu mă-ntorci, plecarea mea e semn de resemnare.

Am înţeles că nu putem avea ce ne-am dorit, că preţul e prea mare,

Că nu putem să construim nimic doar din cuvânt şi-a dorului risipă,

Că n-avem dreptul să fim fericiţi mai mult decât am fost déjà… o clipă.

Te rog să nu ma strigi, să nu mă-ntorci, te rog să mă dezlegi acum de tine,

Te rog plângând…nu pot trăi aşa… de încă mă iubeşti, mă simţi…ştii bine…

Eu mor de dor, mă sting zi după zi… deşi mă mint că mâine îmi va trece.

Şi poate… chiar aşa va fi… cândva… când inima-mi va fi de piatră…. rece.

Bucuresti : 04.09.2012

***