Te rog să nu mă-ntorci

Te rog, din drumul meu să nu mă-ntorci, căci nu-mi poţi fi alături, ştii prea bine,

Eu nu mai pot trăi doar aşteptând şi doar plângând mereu de dor de tine.

Ne-am amăgit prea mult cu-acel “cândva” şi-am fost prea laşi, temându-ne prea tare,

Am amânat prea mult până s-au stins speranţele iubirii-n depărtare.

Te rog să nu mă chemi, să nu mă-ntorci. Nu vreau din nou cumplita aşteptare.

Nu vreau să-mi fii din nou numai un vis pe care să-l doresc cu disperare.

Iubirea noastră nu a fost un joc, a fost doar o poveste minunată

Pe care n-am putut-o împlini şi n-o'm putea-o împlini vreodată.

Te rog să nu m-opreşti, să nu mă-ntorci, plecarea mea e semn de resemnare.

Am înţeles că nu putem avea ce ne-am dorit, că preţul e prea mare,

Că nu putem să construim nimic doar din cuvânt şi-a dorului risipă,

Că n-avem dreptul să fim fericiţi mai mult decât am fost déjà… o clipă.

Te rog să nu ma strigi, să nu mă-ntorci, te rog să mă dezlegi acum de tine,

Te rog plângând…nu pot trăi aşa… de încă mă iubeşti, mă simţi…ştii bine…

Eu mor de dor, mă sting zi după zi… deşi mă mint că mâine îmi va trece.

Şi poate… chiar aşa va fi… cândva… când inima-mi va fi de piatră…. rece.

Bucuresti : 04.09.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu