Sărbătorim ceva? Revelionul?

 

Cu izolarea asta forțată, în care trecerea timpului nu mai are nici o relevanță, când nu mai știm și nici nu mai contează dacă e luni sau joi, dacă e duminică sau miercuri, propun să sărbătorim ceva!

Pe principiul "Ziua Femeii", pe care, desigur, nu o sărbătorim numai de 8 Martie, ci în fiecare zi, sau "Iubirea", pe care n-o sărbătorim numai de Valentine’s Day sau Dragobete, ci, la fel, în fiecare zi. Așadar, eu propun să nu ne lăsăm influențați de circumstanțe și să nu ne pierdem în detalii. Important e să sărbătorim ceva, orice, numai să o facem!

Ei bine, azi, fiind zi de 31, nu vi se pare că noaptea asta este un fel de REVELION? Un fel de bornă, de “înainte de...” și „dupa...”, un fel de moment de răscruce pentru omenirea asta, care fierbe în suc propriu și își crește Aripile?

Revelionul este considerat, de regulă, momentul de cotitură, de bilanț, de separare între Trecut și Prezent. Să ancorăm în acest 31 martie 2020 energia Revelionului, al momentului în care toate „cele rele să se spele” și toate „cele bune să se adune”.

Să fie Revelionul acesta cel care readuce speranțele în inimi și bucuria în priviri. Să fie Revelionul acesta cel în care uităm complet și definitiv ce ne-a întristat în timpul care a trecut, în care uităm durerile facerii Aripilor, și în care privim spre Noul Timp cu încrederea că știm cine suntem și că putem să zburăm frumos, grațios, împreună! Să ne bucurăm de acest Revelion Violet!  

Din Grădina lui Dumnezeu: 31.03.2020

Omenirea întreagă e demult în cocon

 

Povestea aceasta globală a început în momentul decembrie 2019. Vă dați seama că au trecut exact 7 ani de la momentul decembrie 2012? S-a încheiat un ciclu complet și a început altul, altfel.

Ce trebuia să se produca în 2012 a fost amânat. Omenirea nu a fost atunci pregătită pentru ce urma să se întâmple și pare că nu va fi niciodată în bloc, în întregul ei. Au trecut de atunci 7 ani, în care oamenilor li s-a acordat timpul necesar pentru o altă reconfigurare, pentru o reașezare într-o nouă schemă, într-o altă paradigmă, într-o poziție diferită, una mai potrivită cu ceea ce se petrece acum, pentru a putea înțelege, accepta, primi.

Fără să știe când și cum, omenirea a intrat treptat, pe neștiute, în etapa metamorfozării. În acești 7 ani fiecare și-a creat coconul de protecție. Fiecare cum a știut, cum a putut, cum a crezut. Acum coconul s-a închis, iar în interiorul lui a început transformarea.

Omida este închisă în ea însăși. Omenirea s-a întors la ea însăși. Omida își modifică structura celulelor și se formează o supă proteică, din care se va hrăni și cu care își va recompune noul trup cu aripi. Omenirea are acum șansa de a se remodela pe alte considerente, încorporându-și aripile acolo unde nu au fost, crescându-și-le din supa izolării în care acum este forțată să fie.

Ce fel de omenire va ieși din cocon, la final? Va fi ea una cu aripi? Va zbura?

Din Grădina lui Dumnezeu: 31.03.2020

A doua Zăpadă a Mieilor

 

 Pentru că satul nostru este unul cu preocupări preponderent mioritice, respectiv, oieritul, prima zăpadă a mieilor, cea din 23 martie, se pare că n-a fost suficientă pentru câți miei sunt prin zonă. Așa că azi a mai venit una, ca să ajungă la toți.

Din fericire, este tot o zăpadă apoasă, iar afară este tot cald, ca și data trecută, ceea ce va duce la topirea ei în câteva ore. Nu ne facem griji pentru flori din cauza ei, însă ne gândim cum va fi la noapte, când s-au anunțat niște temperaturi negative. Vom vedea. Așa a fost prognoza și în urmă cu două săptămâni, dar în cele din urmă a fost bine. Da, ne dă Dumnezeu decoruri variate, ca să nu ne plictisim în izolare.

Din Grădina lui Dumnezeu: 31.03.2020

Cici își schimbă strategia de viitor

 

În urmă cu doi ani, Cici își avea cuibul în șura noastră. Acum este în altă parte, peste drum de noi, însă tot la noi în grădină vine să vâneze șoricei. Vine la hrană bio, ecologică, fără chimicale, fără E-uri, fără condimente nesănătoase.

Acum, cu pandemia asta, când izolarea este impusă forțat în perimetrul domiciliului, cred că și ea își reconsideră strategia de viitor, și ia din nou în calcul mutarea în Grădina noastră, unde hrana este din belșug, fără să-i ceară nimeni declarație pe proprie răspundere și nici mască pe figură.

Din Grădina lui Dumnezeu: 31.03.2020

Grădina lui Dumnezeu - Arca lui Noe

                                            

 Așadar, ieri, 29 martie, am încheiat 4 ani și 4 luni de când suntem în Grădina lui Dumnezeu. Ieri am sărbătorit, desigur! Cum altfel? Azi am sărbătorit din nou. Altceva.

Ne-am răsfățat cu ceva bunuț, iar acum, în timp ce ne facem siesta, m-am gândit să vă povestesc ceva nou, despre care până acum nu v-am povestit, în legătură cu semnele care ni s-au arătat nouă atunci când noi ne-am căutat Grădina și când ne-am ales-o.

Ei bine, în această casă, de pe această proprietate, am găsit, pe lângă multe altele, anume unul din simbolurile noastre de suflet, care ne-a arătat calea și ne-a încălzit inimile. Vă mai amintiți, poate, de Porumbelul Alb, de Porumbița Albă, de Cuplul de Porumbei Sacri, de Cuplul Sacru. Am vorbit adesea despre aceste Taine. Porumbeii ne-au fost mereu prin preajmă, ca o permanentă confirmare că Aripile ne sunt date și că urmează Timpul Zborului. Dar cine oare s-ar fi gândit că, într-o casă bătrânească de la țară, în care locuiau doi bătrâni octogenari, aveam să descoperim porumbeii în fel și chip? În icoane, mai ales, ca fiind Sfântul Duh deasupra capului pruncului Iisus, icoane care (aveam să vedem ulterior) erau aduse majoritatea chiar din Israel, de la Sfântul Mormânt. Am putut vedea, căci toate ne-au fost lăsate nouă, pe pereți, așa cum fuseseră ele agățate de foștii proprietari.

Dar, mai presus de icoane, am descoperit acei Porumbei Sacri, vestitorii de Pământ Nou, Pământ Salvator, Pământ ieșit din Apele Potopului, în formă miniaturală, ca parte a unui obiect decorativ religios, care simbolizează Arca lui Noe. Porumbeii scrutează Cerul, cu aripile larg deschise, în Zbor, deasupra Catargului, supraveghind văzduhurile și ocrotind cu venerație ceea ce Arca poartă în interiorul ei: o micuță iconiță cu Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe. Grădina lui Dumnezeu a devenit din acel moment, pentru noi, Arca lui Noe. Arca ce avea să ne poarte către Noul Pământ, cel de dincolo de Potopul mistuitor.

Azi, după 4 ani și 4 luni de când ne-am mutat aici, Grădina lui Dumnezeu se dovedeşte a fi mult mai mult decât Arcă purtătoare de Viață și Lumină, iar noi ne simțim a fi mult mai mult decât doar Porumbei Albi, cu Aripile larg deschise, pe catarg. Suntem Zborul! Iar acum se întâmplă deschiderea Portalului Cerului.

În prima zi de Paște vom împlini 1600 zile pline, rotunde, extraordinare, uimitoare, de când suntem aici, pe Arcă. De 40 de ori 40 de zile. Apoi vom zbura!

Din Grădina lui Dumnezeu: 30.03.2020

Armistitiu. Unul lângă altul

 

 

        S-a încheiat Marele Armistițiu și s-a semnat Pacea Mondiala între toate facțiunile implicate! Atât de aproape, de relaxați și fără nici o urmă de rivalitate sau vigilență reciprocă n-au fost niciodată până acum. Toni și Bobi. Despre ei este vorba. Dorm acum unul lângă altul, relaxați, în sfârşit.

Din Grădina lui Dumnezeu: 29.03.2020