Autor blog: Liliana Pascanu

Am infiintat acest blog in 20 iulie 2012. El mi-a devenit un fel de "acasa" virtual, caci aici am adunat, pe langa toate creatiile mele artistice, fie ca sunt poezii, poeme sau eseuri, fie ca sunt fotografii adunate in arhiva personala, fie ca sunt ganduri, marturisiri, pareri sau simple opinii, si multe confesiuni, povestiri, si chiar un jurnal, mai mult sau mai putin complet, al multora din experientele mele de viata.

Prima parte a blogului (2012-2014) cuprinde poeziile mele, compuse de-a lungul timpului.

Acestea au format cuprinsul cartii "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire" - pentru detalii click pe titlu - care a fost lansata in luna iulie 2022 (avand cod de inscriere in Registrul Centrului National ISBN din cadrul Bibliotecii Nationale a Romaniei seria ISBN 978-973-0-36933-5).

Publicarea lor într-un volum de autor, organizat în şapte secţiuni, cu şapte teme distincte din viaţă, vine să onoreze şi să închidă capitolul metaforelor, cel de la care am pornit în exprimarea de sine, care m-a ajutat să mă descopăr, să mă văd, să mă aud, să mă înţeleg, să mă iert, să mă accept şi, în cele din urmă, să mă manifest plenar.

Iubirea de sine, Iubirea de Sufletul Oglindă, Iubirea de Dumnezeu, Iubirea ancestrală a Femeii primordiale, Eva, Iubirile trecătoare, Iubirea karmică, Iubirea platonică, iluzorie, Iubirea materna, Iubirea pentru frumuseţile lumii, fără limite, toate mi-au fost cărări prin labirintul vieţii, conducându-mă, treptat, spre menirea mea.

Şi, mai presus de orice, în acest volum de poeme este vorba despre Femeia redescoperită în Sine însăși şi despre Feminitate. Despre acestea toate am cântat în versuri în cele şapte capitole (click aici pentru titlurile celor peste 450 de poeme Testimoniale si Cuprins de carte):

1. Labirintul Oglinzilor

2. El mi-e Oglinda

3. De ce, Eva?

4. Floarea de Crin, iluzia din Oglindă,

5. Priveşte-Te, Doamne, în Oglindă!

6. Cioburi de Oglinzi

7. Mamele de îngeri, Oglinzi înlăcrimate

Poem: "Ce simţi?"

Autor: Liliana Pascanu

Ce simţi, mă-ntreb, când îmi citeşti aici, pierdutele, tăcutele poeme?

Ce oare te îndeamnă să revii prin paşii mei? Ce glas în tine geme?

Ce vânt te-aduce-n portul meu acum? Ce întrebări îşi caută răspunsul?

Ce taine, oare, crezi că vei afla? Eşti oglindirea mea! Tu eşti cuprinsul!

Priveşte-n tine cum eu te privesc! Cuvântul meu e numai o pictură

Pe-un şevalet în noapte-abandonat. Doar un sărut pe recea ta armură.

E doar o umbră rătăcind târziu prin labirintul gândurilor mele.

Ce simţi când vii aici şi mă găseşti plângând sau surâzând în ritm cu ele?

Ce cauţi oare-n glasul meu şoptit, în strigătul rotund de bucurie,

În tânguirea serilor ce-adorm în pieptul meu, sub luna argintie,

Printre năluci ascunse-n amintiri, prin dorul meu, eternul rug pe care

Mă mistuiesc deplin ştiind ca-apoi cenuşa îmi va fi înnaripare?

Ce simţi când trec prin tine ca săgeata cu vorba mea? Zâmbeşti sau sângerezi?

Îmi înţelegi cumva resortul care m-a transformat în arc? Mă descrifrezi?

Te recunoşti în gesturile mele? Şi în furtuni? Şi-n focul din priviri?

Şi-n pacea care astazi mă atrage? Şi în speranţa unei noi iubiri?

Ce simţi când vii aici şi îţi priveşti, prin ochii mei, ascunsele dorinţe?

Cum te confrunţi cu tine când trăieşti din nou, aici, aceleaşi neputinţe?

Cum evadezi din ele? Cum te-nalţi? Cum zbori spre cerul zorilor senine?

Cum te trezeşti din visele pustii? Cum te întorci, apoi, din nou în tine?

Ce simţi când versul meu plin de-ntrebări ajunge la sfârşit şi, în tăcere,

Lăsăm să curgă timpul între noi? Cuminte acceptare sau durere?

Pleci împăcat, zâmbind şi liniştit? Oglinda astăzi ţi-a vorbit de bine?

Sau cazi pe gânduri şi te-ntrebi profund: e vorba despre ea sau despre mine?

Perioada decembrie 2015 - iunie 2020 cuprinde jurnalul experientei noastre, a mea si a lui Adrian, sotul meu, in Gradina din Ardeal, unde ne-am mutat pentru o perioada de timp.

In cei patru ani si jumatate, cat am locuit acolo, in Ardeal, am adunat un bogat material, care a fost ulterior prelucrat, slefuit si structurat, constituind baza pentru o miniserie de carti, lansata sub titlul-umbrela "Bucuresteni mutati la tara, in Ardeal".

Aceasta miniserie de carti-jurnal cuprinde patru volume: "In Cautarea Gradinii", "Noi doi in Gradina", "Gradina pentru Aripi si Vise" si "Zborul", fiecare avand cod ISBN propriu de inscriere in Registrul Centrului National ISBN din cadrul Bibliotecii Nationale a Romaniei, astfel (pentru detalii click pe titluri):

În Căutarea Grădinii 2019 - ISBN 978-973-0-30905-8

Noi doi in Gradina 2020 - ISBN 978-973-0-31084-9

Grădină pentru Aripi și Vise 2020 - ISBN 978-973-0-31501-1

Zborul 2020 - ISBN 978-973-0-32252-1

Mai multe detalii, fragmente din carti si testimoniale gasiti accesand urmatoarele linkuri:

- pagina de facebook "In Cautarea Gradinii": https://web.facebook.com/În-Căutarea-Grădinii-109603810513727

- site-ul de promovare a cartilor "In Cautarea Gradinii": https://gradina.design.blog/

Dupa ce am plecat din Gradina, am stat un an in Bucuresti, ca sa ni se alinieze planetele asa cum ne-am dorit noi, ceea ce s-a intamplat, iar din iunie 2021 ne-am inceput aventurile intr-un alt loc de poveste, adica la munte, in Predeal, unde ne-am mutat definitiv. :)

Asadar, acest blog este precum un cufar plin de comori: are si bijuterii valoroase, are si gablontzuri, are si bucati de suflet, nepretuite. Daca aveti curiozitate si timp pentru a cauta in acest cufar, o sa va bucurati de ceea ce veti gasi aici. Veti descoperi vibratie inalta, energie pozitive, bucurie si frumusete.

Cateva detalii interesante puteti citi aici:

Început şi sfârşit de poveste (21.076.2020)

Trecerea intr-o noua etapa a vietii (19.06.2021)

Blogul "Oglinzile Sufletului" a implinit 10 ani! (24.07.2022)

Aripi de vise (17.12.2019)

Cele mai citite articole personale sunt:

Îţi mulţumesc, Doamne! (06.02.2014)

Scrisoare de dragoste (06.02.2015)

Scrisoare către nepoţelul meu (29.07.2015)

De la “a fi mama” la “a fi bunică” (04.09.2015)

Jurnal de emotii (1) - (Mami si Buni) (up date 26.07.2018) (17.11.2015)

Grădina lui Dumnezeu (31.03.2015)

Povestea puilor de salcie (22.03.2017)

Caisul rebel (20.03.2020)

Cele mai citite poeme personale sunt:

Priveşte-Te, Doamne, în oglindă! (10.01.2015)

Iubitul meu drag (10.09.2013)

El mi-e Oglinda (06.02.2013)

Nu e numai o poveste (21.01.2013)

Sunt fericită! (05.06.2013)

Nu sunt o sfântă (08.01.2013)

Va multumesc pentru prezenta pe acest blog si pentru timpul petrecut citind aici. Sper sa descoperiti lucruri inspirationale si interesante pentru propria voastra calatorie.

Sunteti bineveniti!

11.08.2021

“Misterul unei femei e o construcție dificilă, dar când e reușită, naște fascinație care durează și dincolo de devoalarea lui. Pentru că educația și inteligența nu te lasă să te epuizezi. Tu arăți, dar nu toată lumea vede. Tu nici nu vorbești cu toată lumea. Ai codurile tale în tot ce faci. Și răbdare. Cineva te va citi cum trebuie.” Catchy
*
“Nu poți aștepta până când viața nu mai e grea ca să te decizi să fii fericit.” Jane “Nightbirde” Marczewski

Notă copyright:

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele si poeziile publicate pe acest blog sunt creatia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pascanu, cu exceptia celor care au alta specificatie, la care este mentionata in mod explicit sursa.

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei.

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectura placuta!

Cu drag,

Liliana Pascanu

„Să mă scuze doamnele si domnii care sunt aici strict pentru emisii filosofice și pline de miez. Azi simt că e acel moment din an când trebuie să vorbim despre cum ne facem bucle valuri care arată natural și care ne țin mult (dacă avem acel gen de păr care permite coafat care ține mult, dacă nu avem, trecem mai departe, ca să nu ne enervăm iar pe tema asta).

Pentru că da, doamnelor, avem voie să vorbim despre ce ne face plăcere, dacă nu e ceva ilegal sau imoral, și, din câte știu, să-ți faci părul cum vrei tu n-a omorât încă pe nimeni.”

Autor: Printesa urbana, adica Ioana Chicet-Macoveiciuc

P.S. Avand in vedere citatul anterior, vreau sa va avertizez ca veti gasi pe acest blog o paleta foarte larga si extrem de diversa de subiecte, unele controversate, altele banale, iar unele chiar teribil de exclusiviste.

Pe langa poezie romantica, de iubire, si texte in care savurez subiectul relatiei de cuplu, in general, pe langa aventurile noastre din Gradina din Ardeal, cu si despre gradinarit, veti gasi mult, mult umor, veselie, glume, veti gasi povesti cu noi doi si Ema Boema, bichonul nostru havanez toy aristocratic (sic!), dar si cu o multime de alte necuvantatoare.

Veti gasi si texte despre dezvoltarea personala, evolutia sufletului si a spiritului, si despre trezire spirituala si ascensiune, cu exemplificare concreta si directa a modului in care noi aplicam aceste concepte in viata noastra. Blogul acesta este despre mine, despre noi doi, si despre modul in care noi punem in practica Teoria. Aceea! ;-)

Dar, pe langa acestea, veti descoperi si aproape toate strategiile mele de mentinere a sanatatii (fizice, mentale, emotionale). Multe insemnari contin detalii despre dietele mele de slabit, pentru mentinerea siluetei, retete culinare diverse (incluse intr-un context de viata, intr-o poveste), despre sportul fara efort, despre plimbarile lungi si dese in natura, pe carari de munte si prin paduri, despre cititul de carti (beletristica), vizionatul de filme, dar si impresii din calatoriile noastre turistice prin tara si prin strainatate.

Plus, sa nu uit despre "mistic". Stim noi ce-i aia si de ce! Cititorii cei mai fideli stiu si ei. :)))))

Si inca ceva: veti mai descoperi si pasiunea mea pentru crosetat esarfe colorate si decoratiuni vintage pentru Bradul de Craciun! Muuulte, foarte multe postari contin acest subiect incepand cu ianuarie 2021. :)

Unii dintre cititori ar putea considera multe din aceste teme drept frivolitati.

Desigur, daca veti fi tenace si veti investiga acest blog cu atentie, veti descoperi si subiectele preferate ale majoritatii cititorilor, respectiv cele legate de filozofia quantica, despre schimbarile climatice si despre legile existentiale ale omenirii, n-am uitat sa dezbatem si ideile progresiste cu si despre razboi, rasism, transexualitate, plandemii sanitare, sa aducem argumentele stiintifice pro si contra la marile dileme planetare (oricare ar fi ele)... in fine, chestii din acestea, importante, despre care, sunt sigura, oricum se vorbeste deja prea mult la tv, pe facebook, pe instagram si oriunde, in mediul on-line, ba chiar si la coada la casierie, in supermarket, ca e de bon-ton, toata lumea este informata, experta in toate, competenta, si pregatita in orice moment pentru orice subiect de dezbatere, chiar si printre rafturile cu parizer.

Pai, daaa!!! Stiti cat de inflacarate sunt unele gospodine si unii gospodari cand dezbat toate aceste subiecte de importanta cosmica in timp ce astepta la rand, la casa, cu cosul plin de zarzavaturi, carnati si bulioane, sa-si achite bonul fiscal de trei ori mai mare acum decat in urma cu doua-trei luni, pentru aceleasi cumparaturi? Stiti, sigur ca stiti. :))))

Nu mai sta nimeni de vorba la coada despre diete de slabit si despre cum sa-ti faci parul sa stea in niste bucle cat mai rezistente. Acestea au devenit subiecte "pe sub mana", oculte, abordate doar de doamnele curajoase, initiate, rebele, care si-au vindecat karma transgenerationala, si-au taiat toate stringurile nebenefice, si care stiu sa lucreze, dom'ne, cu Flacara Violeta. :)))))

Autorul randurilor de mai sus? Subsemnata, desigur, n-o dau anonima. :)))

„Lectura este esenţială. Cititul te conectează la un scriitor, iar conectarea îţi dă părţi din emoţia sa, care se adaugă la sufletul tău pentru că orice scriitor pune ceva din sufletul lui în carte. Aşa, lecturând mult, se dezvoltă inteligenţa emoţională. Cunoscută şi ca EQ, psihologii spun că inteligenţa emoţională este ceea ce ne ajută să ne adaptăm provocărilor vieţii şi să ne folosim mult mai eficient IQ-ul, coeficientul de inteligenţă. Cei care citesc au un suflet mai mare! Citiţi orice! Eu prefer scriitorii care povestesc ceea ce au trăit, (...) prefer autorii care îşi scriu viaţa. Dincolo de sufletul lor, e energia vieţii, e “qi”-ul, forţa vitală, cea care dă viaţă.” Ovidiu Dragos Argesanu

"Unul dintre modurile în care evoluezi, unul dintre modurile în care crești vibrațional, este prin râs. Râsul te conectează cu alți oameni care râd odată cu tine. Râsul este o experiență comună, o recunoaștere a faptului că în viața ta se întâmplă la acel moment ceva foarte amuzant.

Râsul este benefic și mulți dintre voi știu acest lucru, dar nu fac nimic în privința asta; unii, însă, căutați acele situații/ lucruri care știți că vă fac să râdeți.

Ați putea cu toții să faceți ca lucrurile să fie mai ușoare pentru voi pur și simplu prin a căuta în viața de zi cu zi ceea ce vă face să râdeți, să zâmbiți, să vă simțiți bine – și puteți găsi destule lucruri care vă pot face să râdeți.

Desigur, există și un zâmbet interior pe care îl poți căuta în același mod în care poți căuta pacea interioară sau Iubirea necondiționată. Zâmbetul interior e ceva ce puteți căuta, dar e și ceva cu care să vă jucați.

Și să știți că pe măsură ce vă obișnuiți să nu mai luați totul așa în serios, vă va fi mai ușor să curgeți cu fluxul.

Când încetați să vă străduiți atât de mult să iasă totul „cum trebuie”/ „perfect” și puteți râde de voi înșivă, atunci știți că ați atins pentru o clipă măiestria. Viețile voastre sunt o serie de clipe care vă oferă oportunitatea de a vă înălța, de a vă bucura, de a savura anumite aspecte ale lumii în care trăiți, așa cum este ea, cu toate problemele ei.

Fă-le altora Darul râsului de câte ori poți, fă-i să râdă și conștientizează că a face din râs și glume o parte importantă din viața ta este cea mai rapidă cale către 5D. Este Calea Bucuriei - și este o cale pe care o poți alege iar și iar." Sursa: Daniel Scranton & Selena Xenakis

„Probabil că toți am intalnit oameni pasionati, oameni care pun suflet intr-un anumit gen de activitate, care se implică in ceea ce fac. Cu siguranță că ei au reușit, fără să-și propună asta, să vă insufle acea energie pozitivă și să vă prindă in valul lor intr-o anumită măsură.

Ei sunt cei care mișcă lucrurile, care fortează limitele, care aduc evoluția și care creează un vârtej benefic ce îi ,,înghite", si pe cei din jurul lor. Atractia este irezistibilă si nici nu este bine să i te opui deoarece îti hrăneste sufletul cu frumos. Să trăiești fără să ai măcar o pasiune inseamnă să vrei să fii gol, să vrei să fii impersonal, să vrei să fii doar ,,un cap de locuitor, intr-o statistică. Pasiunea inseamnă talent, energie, evolutie, dedicație si până la urmă inseamnă dezvoltarea perceptiei si indreptarea ei pe calea corectă.

Un om fără o pasiune este un om ce renuntă din proprie vointă la sufletul lui si implicit la viața lui. Din păcate, in cea mai mare parte, lumea este formată din oameni sterpi, fără pasiuni, care cresc si se educă asa, crezand ca asta vrea societatea, ei căutând cu disperare să fie acceptati si apreciati de ea. Insă, nu inteleg că ea ignora astfel de oameni si in nici un caz nu-i recompensează. Ei confundă de cele mai multe ori pasiunea cu dorinta, cu patima sau cu plăcerea (de a avea bani, de a face cumparaturi, de a avea un job bun, etc) insa nu au nici o pasiune care să-i scoată din starea de morti-vii.

Un om fără macar o pasiune este un om mort care se crede viu si asteaptă să moară. Iar unul cu cel putin o pasiune este un om care isi doreste sa traiască pentru că are de ce, pentru ca simte frumosul, pentru ca gustă nemurirea in timpul vietii.

Așa că, lasati pasiunile să intre in viata voastră! Cultivati-le, hrăniți-le si dati-le voie să vă conducă pe drumul spre voi înșivă! Intoarcerea ,,acasa,, adică "la tine" este intotdeauna plăcută si înaltatoare. De aceea trebuie să ramanem vii si umani. Este cel mai important deziderat ce ar trebui urmarit de orice om care nu vrea sa piardă legatura cu el si cu divinitatea. Iar pasiunile ne ajută să descoperim secretele vieții!” Autor: Laura Nicoleta

”Menirea unui om este calea lui în viața personală și cea profesionala pe care, atunci când el merge, se simte în armonie cu lumea din jur. Omul care și-a găsit menirea își realizează aptitudinile și dorințele în cel mai bun mod pentru sine și pentru societate. Noi toți ne naștem cu anumite talente, noi toți suntem unici și capabili de niște realizări mari. Însă, doar unii oameni reușesc să își realizeze complet potențialul care le-a fost dat și să își îndeplinească menirea.

Este nevoie de energie pentru a ne realiza menirea. O aspirație corectă îi oferă energie unui om. Abilitatea de a ne stăpâni dorințele și instinctele animalice și de a ne activa principalul instinct de aspirație către iubire este capacitatea de a primi energie. Este foarte important să nu ne pierdem energia. Energia se pierde atunci când, în loc să acceptăm o situație și să încercăm să o îmbunătățim, simțim supărare, irascibilitate și nemulțumire.” Autor: S.N.Lazarev

„Cine alege o a treia cale, cine își caută și își găsește chemarea și pe deasupra, în mod ideal, se recunoaște pe sine drept iubita faptură a Domnului, evită atât mândria nestăvilită cât și umilința fără măsură. Și atunci rămânem, când avem succes, umili și recunoscători, pentru că nu doar propriul nostru merit ne dă putere.” Autor: Alexander Von Schonburg

„Nu-s un om ușor de iubit, știu, nu mă poate îndrăgi toată lumea și cu siguranță nici nu mi-aș dori asta. Vin la pachet cu o groază de principii și idei la care nu renunț, nu pot fi modificată de nimeni, nu știu să ascult și nici măcar să tac “pentru că așa trebuie și e frumos”.

Nu știu să respect pentru că trebuie, știu s-o fac pentru că simt, vreau și meriți. Nu, nu trebuie să faci nimic bun pentru lume dar care-ți face ție rău și nici rău lumii ca să-ți faci bine ție. Nu trebuie să te supui, să-ți pleci capul ori să schimbi ceva la tine ca să fii acceptat.” Autor: Alexandra Pasca

„Te vor numi „nebun” pentru că ești, pentru că te-ai născut cu darul de a vedea lucrurile diferit și asta îi sperie.

Te vor numi „intens” pentru că ești, pentru că te-ai născut cu valoarea bine pusă pentru a-ți permite să simți totul pe deplin și asta îi intimidează.

Te vor numi "egoist" pentru că ești, pentru că ai descoperit că tu ești cel mai important lucru din viața ta și asta nu li se potrivește.

Te vor chema în multe feluri, cu multe judecăți, mult timp, dar rămâi ferm pe tine și ce vrei, și îți promit că într-o zi te vor suna să-ți spună: "Mulțumesc că exiști." Autor: Alexandru Jodorovski

"Doar nebunii si solitarii isi pot permite luxul sa fie ei insisi. Pentru ca solitarii nu au nevoie sa faca pe plac nimanui, iar nebunilor nu le pasa daca sunt sau nu intelesi." Autor: Charles Bukowski

“Pentru cei care înțeleg, nu este nevoie de explicații. Pentru cei care nu înțeleg, nicio explicație nu este posibilă” Autor: Ziad K. Abdrlnour

“Vorbește despre succesele tale, nu despre eșecurile tale.

Vorbește despre ce ai, nu despre ce nu ai.

Vorbește despre ceea ce iubești, nu despre ceea ce respingi.

Vorbește despre ceea ce aspiri de la viață, nu despre ceea ce invidiezi.

Vorbește despre realizările tale, nu despre frustrările tale.

Vorbește despre cum iubești, nu despre cum urăști.

Vorbește despre viața ta, nu despre viața altora.

Vorbește despre ce aștepti de la tine, nu despre ce aștepți de la alții.

Vorbește despre sănătatea ta, nu despre bolile tale.

Vorbește despre bucuriile tale, nu despre tristețile tale.

Vorbește despre binele care este în tine, nu despre răul care se află în tine.

Vorbește despre divinitatea din tine, de bucuria de a fi acum și aici.

Vorbește despre lucruri frumoase și pozitive, nu despre lucruri negative și rele.

Vorbește despre recunoștiință, mulțumire, prețuire, nu despre drame și victimizări.

Tot ce spui, pozitiv sau negativ, are energie, acea energie se descarcă în univers, și se materializează conform dialogului tău zilnic.

Fii conștient de tot ceea ce gândești și spui. Pentru că tu singur îti creezi propria energie, propriul ghinion, sau propriul noroc. “ Sursa: Luna Agape

Buna Vestire

Sunt Floare de Crin înflorit pe-nserat.

Spre soare-mi ridic parfumate petale!

Le-nalţ către ceruri, aripi să-mi desfac,

Din noapte să zbor spre Luminile Sale.

EL ştie ce vreau şi-mi trimite în jur

Iubirea din alte aripi luminoase.

Prin îngerii Săi îmi trezeşte acum

Speranţe în albe petale frumoase.

Prin florile mele de Crin înflorit

Polenul Iubirii din rouă răsare.

Comoară de Bună Vestire-am primit

Şi-o-mprăştii grăbită din floare în floare!

Şi zbor fericită, zâmbind tuturor!

În inima mea a sosit Primăvara!

Zăpezile albe de ieri se topesc,

Culori din Iubire se-aprind până seara!

Am soare în suflet! Am dor necuprins!

Şi, iată, Lumina se face aripă!

Vestesc tuturor că bobocii de Crin

Nesfârşit înfloresc, Iubirii risipă!

Autor: Liliana Pascanu. Am compus acest poem foarte potrivit pentru ziua de Florii in data de 05.02.2010 si este publicat pe acest blog cu titlul Buna Vestire (click pe titlu), in data de 02.08.2012.

Cuvântul dat de Ursitoare

Am primit Cuvântul de la Ursitoare şi mi-au dat deodată şi-un blestem cu el:

Să mă amăgească, să-mi inunde gândul, să-mi picteze viaţa ca un menestrel,

Să îmi cânte-n versuri vise şi iluzii şi să-mi toarcă fusul timpului Prezent,

Să mi-l fac prieten, frate şi părinte, Dumnezeu să-mi fie, prin el, confident.

Şi-am lăsat Cuvântul să-mi aducă-n minte mii şi colorate pagini de poveşti,

M-am jucat prin ele, mi-am clădit castele, am trecut hotarul porţilor cereşti,

Am trăit în slove taine neştiute, dragostea curată, dorul nesfâşit,

Fericirea-ntreagă, dulcea mângâiere, chin şi resemnare… toate le-am trăit…

Am lăsat Cuvântul să trezească-n mine minunate aripi ce m-au înălţat

Mai presus de drumul-n care el, Destinul dat de Ursitoare, m-a abandonat.

Însă zboru-acesta pare fără margini, după cum mi-e gândul ispitit de cer,

El îmi este visul, el îmi e chemarea, el îmi e avântul, în el pot să pier.

Mă învârt în juru-mi şi privesc în zare şi se-ntorc în mine, din oglinzi, priviri.

Unele se-ncruntă, altele m-aprobă… şi-mi devin, din cioburi, toate, amintiri.

Doar Cuvântul spune azi a lor poveste… file încurcate, născocite ieri…

Împlinind blestemul, m-am pierdut pe mine pe un drum ce duce tot spre… nicăieri.

Azi îmi e Cuvântul dat de Ursitoare şi salvare sfântă şi cumplit blestem.

El îmi e şi steagul alb pe care-l flutur, dar şi închisoarea-n care zac şi gem,

El îmi e şi cântec, tot el şi cuţitul, el mi-e mângâiere, dar şi-amar pelin,

El îmi e minciuna, dar şi adevărul, el îmi este Calea scrisă în Destin.

Autor: Liliana Pascanu

Am compus acest poem in data de 19.08.2012 si l-am publicat pe acest blog in 20.08.2012 cu titlul Cuvântul dat de Ursitoare (click pe titlu).

"Eu sunt doar o Oglinda. Reflexia este a ta."

Interior, exterior.

Inspiratie, expiratie.

Impresie, expresie.

Ganduri, cuvinte.

Oglindire.

„Sunt Oglinda ta!!! Când vei dori să ştii de sunt Aici, Prezenţa mea o vei simţi în tine. Voi fi Cuvântul în care Acum Pun tot ce sunt şi am mai drag în mine.

Să nu te uiţi la forme şi culori. Şi să nu-ntrebi de timpul care trece. Sunt mai presus de amintirea care Azi, pe pământ, fiinţa mi-o petrece.

Sunt dor de vânt, de apă şi de foc. Sunt visul din ţărâna frământată. Sunt floarea vieţii prinsă în buchet, Scânteie din Lumina minunată.

Sunt flux de energie nevăzut, Din care astăzi îţi trimit Iubirea, Să simţi ce sunt - mai mult decât citeşti. Să-ţi aminteşti că asta-i fericirea.

Iar tot ce sunt asemeni eşti şi tu. Oglinda Adevărul ţi-l va spune. Voi fi în ea, mă vei vedea atunci Când să priveşti nu te vei mai opune.”

Autor: Liliana Pascanu. Am compus acest poem in data de 10.12.2009 si l-am publicat pe acest blog in 26.07.2012 cu titlul Sunt Oglinda ta (click pe titlu).

Nu sunt o sfântă

Nu sunt o sfântă pe acest pământ, prea multele greşeli mi le asum,

Căci mi-am ales prea grele încercări ce m-au îngenunchiat prea des pe drum

Însă, oricât de mult m-au copleşit poverile şi-al lor blestem cumplit,

M-am ridicat cu ochii către cer şi-am implorat iertare. Şi-am primit.

Nu sunt o sfântă-n trupul omenesc, prea des mi-am pus cătuşe de minciuni,

Prea mult mi-am scris în paşii din destin orgolii mari ce-au declanşat furtuni,

Însă, oricât de multe rătăciri am înfruntat, fără să ştiu ce fac,

M-am izbăvit prin rănile adânci din care astăzi aripi îmi desfac.

Nu sunt o sfântă în acest moment, prea negru e-ntunericul ascuns,

Prea multe umbre-nchid în colivii, iar lacătele-mi par că nu-s deajuns,

Însă-n adâncul meu cel mai adânc arde-o scânteie ce mă va salva.

În strălucirea ei voi fi curând, când nimbul de lumină mi-l va da.

Nu sunt o sfântă, ştiu, destinul meu mi-a pus în braţe-n loc de flori doar spini

Şi i-am purtat aşa cum am putut, imaginându-mi că sunt flori de crini,

Am vrut să fug, să uit, să scap cumva de drumul crucii ce-mi părea prea greu,

Crezând că n-am putere să ajung s-ating sfinţenia ce mi-o doream şi eu.

Însă, oricât de mult m-am întinat, oricât de disperată-am fost cândva,

Mi-am înfruntat al vieţii labirint şi-am tot sperat când nu puteam spera,

Am strâns din dinţi şi-am îmbrăcat mereu doar al iertării pur şi alb veşmânt

Şi în oglindă Sfântă m-am văzut. Prin ochii Lui, prin Sfântul Lui Cuvânt.

Autor: Liliana Pascanu. Am compus acest poem 08.01.2013 si este publicat pe acest blog cu titlul Nu sunt o sfântă (click pe titlu), in data de 08.01.2013.

"Un Bărbat alege mereu. Alege Femeia propriei nebunii. Dintre toate Femeile o alege pe cea mai veselă. Dintre cele vesele, pe cea mai înţeleaptă. Dintre cele înţelepte, pe cea mai gingaşă.... și răbdătoare... dar și nebună, pentru că de fiecare dată când o priveste adânc în ochi, un Bărbat îşi citeste veselia, înţelepciunea, gingăşia şi răbdarea din el... dar şi nebunia... reflecţia propriei sale nebunii." Sursa: blog "De vorba cu tine"

“Oamenii cresc acolo unde sunt apreciati. Merg unde sunt primiti. Si raman acolo unde sunt iubiti.” S . Hawking

„Regula de bază a bucuriei autentice este să o împărtăşeşti cu cei din jur.” George Byron

„Când te dăruieşti, primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi începi să te împlineşti.” Antoine de Saint-Exupery

Iar despre esarfele mele colorate puteti afla mai multe detalii aici: Esarfa Boema.

„Fericiți aceia care văd frumusețe acolo unde alții nu văd nimic.” Camille Pissarro

„S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...” Mircea Eliade, ”Noaptea de Sânziene”

„Din pasiunea unei femei izvorăște viața eternă.” James Clavell

„Scrisul a devenit pentru mine un instrument de autocunoaștere, de descoperire, de reglare emoțională, de evoluție personală și vindecare. Este de asemenea un antrenament pentru autenticitate și vulnerabilitate. De foarte multe ori am scris mai întâi lucruri pe care nu aveam curajul să le spun sau să le accept. Apoi m-am acomodat cu ele, am realizat că fac parte din mine și am prins curaj să le comunic sau să le arăt. Le-am acceptat. Așa am înțeles că foaia de hârtie e un partener bun care nu judecă, nu mă forțează, nu mă privește de sus. Da, scrisul mi-a devenit un bun antrenament pentru acceptare.

*Scrisul este pentru mine și un antrenament pentru curaj. Jurnalul, foaia de hârtie, documentul din laptop, fiecare în parte reprezintă un mediu safe în care eu pot exersa curajul. Pot fi vulnerabil și autentic fără riscuri, într-un spațiu intim. Pot scrie și elibera, aspecte pe care le-am evitat în trecut, lucruri de care mi-a fost teamă sau rușine și pe care le-am cărat în interiorul meu cu mari consumuri de energie.

*Scrisul este un instrument de conectare și reconectare cu mine însumi. Prin acceptarea adevărului personal, prin vulnerabilitate și chiar compasiune. Îmi permite să intru în contact cu fapte, întâmplări, emoții, să le înțeleg și să le dau sens.

*Scrisul este pentru mine un instrument foarte eficient de reglare emoțională. Scriu despre ce simt atunci când sunt copleșit de furie, teamă, tristețe sau altă emoție puternică. Scriu ce simt, ce vreau, ce mă doare și asta e eliberator. Mă liniștesc pentru că pot privi lucrurile din exterior.

*Scrisul este pentru mine un instrument prin care obțin claritate mentală. Scriu când sunt confuz. Unesc puncte, descopăr perspective noi și îmi elevez punctul de vedere. Nu pot face asta doar cognitiv (prin gândire). Mintea este volatilă, alunecă de la un gând la altul, se agață de triggere care generează furtuni emoționale, deschide paranteze, se contrazice și se ceartă cu ea însăși. Asta face de multe ori mintea, crează mult zgomot în care mă pierd. Scrisul îmi oferă posibilitatea să urmez firul unei idei până la capăt, până la ieșirea din labirint. Pot extrage ceva concret dintr-o masă amorfă de gânduri și emoții. Exact așa cum bunicile de la țară extrăgeau pe vremuri fir curat dintr-o grămadă de lână. Așa un gând volatil devine o idee clară, structurată, cu cap și coadă. Iar de multe ori o idee limpede conduce la altă idee și mai bună.

*Scrisul este pentru mine un instrument creativ. Cu cât îmi dau voie să scriu mai liber cu atât ajung mai des la idei noi, soluții noi, perspective noi, înțelegeri noi. Scrisul este creație chiar și atunci când scriu doar în jurnal. Pun în exterior ceva nou. Bun sau rău contează mai puțin pentru că e relativ. Ce e rău azi poate fi bun mâine. Important este să fie cât mai cât mai sincer.

*Scrisul este pentru mine un instrument de autocunoaștere și descoperire personală. Cu cât scriu mai mult în jurnal cu atât observ că anumite idei, moduri de gândire, de acțiune, emoții, dorințe, frici și alte dinamici interioare apar și reapar în diferite instanțe în pattern-uri pe care le recunosc. Le observ prin scris. Mă lovesc de ele. Și astfel înțeleg diferite moduri în care funcționez. Am acces la dinamici care în trecut îmi erau necunoscute și mă dirijau în mod automat din subconștient. Scrisul mă ajută să văd părți din mine. Si foarte benefic - să mă arăt așa cum sunt. Să nu mai fiu un străin nici pentru propria persoană și nici pentru ceilalți. Perfect nu e nimeni dar reali putem alege să fim în fiecare moment. Sau să ne antrenăm pentru asta.

*Scrisul este de asemenea un catalizator puternic pentru psihoterapie. Anumite tematici, idei, răni, dureri pe care vreau să le tratez în sesiunile de terapie le prelucrez de multe ori prin scris. Iar asta face sesiunile de terapie mai eficiente și bogate.

Esența și lucrul cel mai valoros care unește toate punctele de mai sus este că scrisul mă ajută să intru în contact cu mine însumi, cu Adevărul meu Interior.”Alexandru Gavriliu

„Nu sunt aici pentru ca tu să înțelegi cine sunt eu. Sunt aici pentru ca să înțelegi cine ești tu. Sunt oglinda ta. Ceea ce simți legat de mine, ceea ce vezi în mine, gândurile care îți apar atunci când mă întâlnești, felul în care mă judeci, toate sunt o reflexie a ta. Nu au nicio legătură cu mine.” EmilyMaroutian

"Nu sunt tot ceea ce vezi.  Nu vezi tot ceea ce sunt." Florina Mihai

„Secolul XXI e dezgustător din atât de multe puncte de vedere încât adeseori mai pot vorbi doar cu statuile. A murit dialogul. A murit adevărul. A murit decența. A murit sensibilitatea. Triumful gargaragiilor e zdrobitor. Internetul e un loc infinit și oribil, o mare prăvălie cu de toate, un nesfârșit bazar și talcioc de idei stupide. Viața nu mai e nici măcar în alte parte și a mai murit și Kundera.

Cu toate acestea, invincibilii mei eroi (n.m: din carti) îmi dau putere. Mă fac să cred că omul, așa decăzut cum e acum, nu a fost dintotdeauna maimuța scelerată și obsedată de consum care a ajuns.

Îmi aduc aminte că a existat pe lume frumusețe. Că a existat noblețe sufletească și, mai ales, că au existat și oameni capabili să gândească, să se emoționeze, să facă altceva decât turmă, laudatio în cerc și război în jurul nimicului. Și așa viața rămâne, iată, îndurabilă.”

Andrei Craciun, Catchy, „Invincibilii”.

„Poarta-te de parca esti un om bogat si vei deveni bogat. Poarta-te de parca ai incredere in tine si vei avea incredere in tine. Poarta-te de parca ai toate raspunsurile si raspunsurile vor veni la tine.” Jordan Belfort

Florina Mihai