Lansare carte "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire", autor Liliana Paşcanu

 

Dragi prieteni,

    Astăzi am marea bucurie de a vă anunţa lansarea oficială a volumului meu de poezii, numit "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire" 

Codul de inscriere in Registrul Centrului National ISBN din cadrul Bibliotecii Nationale a Romaniei are seria ISBN 978-973-0-36933-5. 

    Această colecţie de poeme de iubire a fost, nu întâmplător, lansată în anul acesta (2022), şi sub titulatura blogului meu personal "Oglinzile Sufletului". În luna iulie 2022, s-au împlinit 10 ani de la crearea acestui spaţiu virtual. 

Ideea de a-mi înfiinţa un blog, unde să-mi adun la un loc toate poeziile pe care le compusesem până în acel moment (şi pe care nu mi le citise aproape nimeni, ţinându-mi-le arhivate într-un fişier word în computer), i-a aparţinut sotului meu, Adrian, pe care abia îl cunoscusem la vremea aceea. El m-a încurajat atunci să-mi creez un spaţiu personal, deschis publicului, spunându-mi "lasă energia să curgă!"

Chiar şi numele blogului l-am ales tot la sugestia lui. Îmi citise până atunci doar câteva poeme, iar formula "Oglinzile Sufletului",  i-a fost inspirată de conţinutul acelora.  Sau... poate i-a fost inspirată de adâncul Ochilor mei,  Oglinzile Sufletului meu, în care s-a privit şi de care nu s-a mai desprins. : ) 

Însă nu şi-a imaginat ce avea să urmeze. Îndemnul lui cu "lasă energia să curgă!" a fost urmat, şi, odată ce blogul a fost creat, energia mea a început să "curgă" în torent nestăpânit.  

Pe măsură ce publicam poeziile pe care le compusesem până atunci, Adrian a fost surprins să constate că poemele mele nu erau doar "câteva".  Şi nici măcar nu erau "câteva zeci", ci "câteva sute"  :)))

Adunasem un ocean de energie în spatele unui stavilar imens, dar, odată ce acesta a fost înlăturat, mi-am revărsat prea-plinul sufletului, într-o efervescenţă de neoprit. 

Apoi, treptat, după mai mulţi ani în care am continuat să-mi exprim în versuri toate emoţiile, gândurile, bucuriile şi tristeţile, provocările şi renaşterile, frumuseţea interioară şi exterioară, visele şi dorinţele luminoase, am renunţat la a mai folosi metafore şi tot felul de figuri de stil lirice, preferând altă abordare. 

Însă toate poemele mele au în centrul lor cel mai înălţător sentiment uman, Iubirea, iar ele reprezinta pentru mine un bagaj sentimental foarte valoros, care a crescut pe măsură ce eu însămi am crescut sufleteşte, emoţional, spiritual, personal.

Cât de dulce e gustul iubirii!

Ce acorduri frumoase îngână dansul nostru tăcut, liniştit,

Ce miresme ne-nvăluie-n cuibul unde timpul în loc s-a oprit,

Ce tandreţe e-n vorbele noastre, în priviri, în atingeri, în noi,

Cât de dulce e gustul iubirii, ce plăcut este zborul în doi!

 

Câte chipuri angelice, albe, ne-mpresoară adesea cu drag,

Câte taine pătrundem cu gândul, avântându-ne-n sus, peste prag,

Ce lumină în jur ne cuprinde şi ne mângâie cald, protector,

Câtă-atenţie ne e dăruită, câtă grijă şi cât ajutor!

 

Cât de bine-i să ştim către unde ne-ndreptăm zi de zi amândoi,

Câtă pace-nfloreşte şi creşte în Grădina Iubirii din noi,

Ce senin şi duios e Cuvântul ce-l rostim către El pe-nserat,

Cât de-aproape suntem de-Adevărul prorocit, invocat, aşteptat!

 

Mai avem doar un pas, doar o şoaptă, doar o zbatere albă în zbor,

Doar un gând, doar un vis, doar un zâmbet, doar un cântec de leagăn, uşor,

Doar o trecere lină prin lume amândoi vom afla şi-mplini,

Iar, apoi, dragul meu, împreună, Adevărul acela vom fi.

Autor: Liliana Pascanu 

Am compus acest poem in 12.09.2014 si l-am postat pe acest blog aici  https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2014/09/cat-de-dulce-e-gustul-iubirii.html

De ce le adun într-o carte acum? Publicarea lor într-un volum de autor, organizat în şapte secţiuni, cu şapte teme distincte din viaţă, vine să onoreze şi să închidă şi capitolul metaforelor, cel de la care am pornit în exprimarea de sine, care m-a ajutat să mă descopăr, să mă văd, să mă aud, să mă înţeleg, să mă iert, să mă accept şi, în cele din urmă, să mă iubesc. 

Iubirea de sine, Iubirea de Sufletul Oglindă, Iubirea de Dumnezeu, Iubirea ancestrală a Femeii primordiale, Eva, Iubirile trecătoare, Iubirea karmică, Iubirea platonică, iluzorie, Iubirea pentru frumuseţile lumii, fără limite, toate mi-au fost cărări prin labirintul vieţii, conducându-mă, treptat, înapoi spre mine.

Şi, mai presus de orice, în acest volum de poeme este vorba despre Femeia redescoperită în Sine însăși şi despre Feminitate.

Despre acestea toate am cântat în versuri în cele şapte capitole: 

1. Labirintul Oglinzilor 

2. El mi-e Oglinda 

3. De ce, Eva? 

4. Floarea de Crin, iluzia din Oglindă, 

5. Priveşte-Te, Doamne, în Oglindă! 

6. Cioburi de Oglinzi

7. Mamele de îngeri, Oglinzi înlăcrimate 

Astăzi, 22.07.2022, când scriu aceste rânduri, la 10 ani de la înfiinţarea blogului “Oglinzile Sufletului” (iulie 2012), şi la un pic peste 10 ani de când eu şi cu Adrian ne-am cunoscut (iunie 2012), acest volum de poeme de iubire îmi este ca un "şirag de perle" cu care mi-am împodobit Sufletul. 

Acest "şirag de perle" conţine 453 de "mărgele". Nu sunt toate la fel. Unele sunt mai frumoase şi mai strălucitoare decât altele, unele poate sunt ciobite, altele poate par a avea altă culoare decât restul, altă formă, altă textură. 

Dar toate poemele îmi oglindesc lumea, aşa cum am văzut-o prin ochii mei şi aşa cum am filtrat-o prin sufletul meu. Lumea este ambivalentă. Este fie frumoasă, luminoasă, dreaptă, corectă, neîngrădită, fericită, fie umbrită, cu închisori de suflete şi reguli unilaterale, cu bariere în faţa libertăţii, şi cu gratii în faţa aripilor. 

Aşa că am pus metaforele să lucreze, ca să mă ajute să pot trece mai uşor prin lumea aceasta complicată, şi am înfrumuseţat-o în versuri aşa cum m-am priceput. Mai mult decât atât, prin unele poeme am deschis porţi către Cer, am ridicat trepte către Dumnezeu, şi mi-am pus aripi pe sufletul dornic de zbor. 

Sunt "mărgele" de Iubire, toate înşirate pe un fir de viaţă. A mea. 

Sunt boabe de mărgăritar, emanaţii ale sufletului meu mereu îndrăgostit, iubind cu toată fiinţa, dorindu-mă iubită, crezând cu pasiune în puritatea Iubirii, şi abandonându-mă neîndoielnic Iubirii, pe principiul „totul sau nimic”.

Căci, iubirea nu-i un joc pentru copii, ea este un joc pentru oameni mari. Iar ea este cu adevărat un joc minunat, dar numai pentru acei oameni care au înţeles că Iubirea, de fapt, nu-i un joc.  Cu sufletul unui om nu te joci.

"Iubirea este un mister pe care nu-l poţi desluşi decât atunci când iubeşti" spunea şi Adrian în urmă cu 10 ani, exact în acea perioadă în care amândoi abia începeam să ne desluşim reciproc, unul altuia, Iubirea.

Iubirea noastră are, desigur, un capitol dedicat la începutul acestui volum, după ce, în prealabil, condensez propriile mele conştientizări şi oglindirile din mine însămi. Capitolele sunt aşezate într-o ordine arbitrară, nu cronologică, ci pe principiul relevanţei şi al priorităţii în ochii mei de acum. 

Sper ca toţi cei care se vor oglindi în versurile mele să se simtă inspiraţi şi încurajaţi  să-şi descopere, înainte de orice, Iubirea de Sine. Abia apoi Iubirea de Celălalt devine magică! Şi, desigur, "Nihil sine Deo" ("Nimic fără Dumnezeu") - Iubirea de Dumnezeu este cea care ne călăuzeşte spre toate Iubirile.

Caci, totusi, Iubirea nu este un act de voință.

Este o stare de Grație! Ea doar ESTE.

O simți când ESTE. ȘTII.

Iar asta te schimbă cu totul.

Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi citit, mă citiţi şi mă veţi citi.

Cu drag şi recunoştinţă, 

 Liliana 

Volumul "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire" este disponibil in format pdf, contine 453 de poeme si are 359 de pagini tip A4. 

Pentru alte detalii si comenzi, va rog sa trimiteti mesaj la adresa de email:  liliana.pascanu@gmail.com 

*

„Unii oameni se simt blocati cand este vorba despre a scrie ceva: un articol, un text, o carte, etc.

Cand vrei sa scrii ceva, problema nu este ca nu poti sa scrii, problema este faptul ca judeci ceea ce ai scris, compari cu ceea ce au scris altii, ai impresia ca altii au scris lucruri mult mai interesante ca tine, etc.

Daca dai la o parte toate aceste ganduri atunci cand iti vin in minte si iti vezi de scris, nu te mai simti coplesit. Pur si simplu te concentrezi pe a scrie ce te simti inspirat sa scrii.

La fel este si cand te simti intimidat sa discuti cu alta persoana: dai la o parte toate gandurile de genul “Daca nu o sa stiu ce sa spun?”/ ”Daca nu o sa fiu capabil sa spun nimic interesant?”/ ”Daca n-o sa ii placa de mine?”/ “Daca o sa spun ceva cu care nu e de acord?”/ ”Daca o sa fac o gafa?”. Pur si simplu esti tu si persoana cu care discuti, fara “povesti” atasate, fara asteptari legate de rezultat, fara teama ca n-o sa faci o impresie buna. Esti tu insuti, te manifesti autentic, din spatiul inimii si opresti toata agitatia/ nelinistea/ sporovaiala mintii care intra in vrie. Sunteti doi oameni care vorbiti; atat, nimic mai mult.” (Autor: Franco DeNicola; Traducere: Mihaela Dan)

Şi, așa cum spuneam mai sus, pentru că esența versurilor mele este Femeia redescoperită în Sine însăși, voi lăsa aici un text foarte sugestiv în acest sens, autoare fiind Laura Cristina:

*

"Ușor, ușor, femeile încep să iasă din traumele și dramele colective. Se trezesc. Încep să realizeze ceea ce li s-a furat - dreptul la autonomie corporală, respectul, dreptul de a trăi o viață împlinită, dreptul la sănătate, dreptul la fericire, dreptul la alegeri. Încep să vadă că pot ieși din rolurile de martir și de victimă. Încep să se respecte și să ceară respect. Încep să vadă că a fi femeie nu înseamnă condamnare pe viață la suferință.

Toate acestea spre disperarea celor care beneficiau și încă beneficiază de pe urma oprimării și subjugării feminine.

Femeile încep să fie fericite după mii de ani de sclavie în patriarhat. Rup lanțurile. Își descoperă furia interioară - acea furie sănătoasă pe care au fost învățate să o reprime și care le arată cât de mult au fost nedreptățite și abuzate. Încep să-și vadă și umbra, partea întunecată, ceea ce numim feminitate toxică - toate acele modalități prin care am supraviețuit ca femei într-o lume în care nu am avut niciun drept (people pleasing, manipulare, competiție cu alte femei etc). Multe femei învață acum să îmbrățișeze umbra și s-o integreze, așa încât aceasta să nu le mai controleze din inconștient.

Evident, procesul este extrem de lung și deloc facil. Sunt mii de ani de îndoctrinări și de traume colective. Dar am încredere în Femininul acesta trezit, care se redescoperă și reîncepe să se manifeste în toată splendoarea și frumusețea lui, în sălbăticia și puterea lui, în bucuria unei autonomii emoționale și fizice.

Societatea e zguduită din temelii pe toate planurile.

Mor iluzii, mor doctrine, mor credințe toxice.

Cu fiecare femeie care se ridică și se vindecă, o parte din Femininul rănit se întoarce Acasă.

Și da, Femininul sănătos, vindecat, e foarte puternic și incredibil de frumos! La fel ca Masculinul sănătos și vindecat. Două forțe minunate, prezente în fiecare ființă umană în proporții unice, și care pot ajunge să conlucreze și să se iubească în cel mai splendid mod cu putință." Autor: Laura Cristina

*

"Pe cei care nu simt iubirea ca pe un torent, care nu beau zorile ca pe o ceaşcă de ceai sau care nu-şi fac comoară dintr-un apus...

...pe cei care nu vor să se trezească...

...pe aceia lăsaţi-i să doarmă."

~ Rumi ~

„Este suferința cu adevărat necesară? Da și nu. 

Dacă nu ai fi suferit așa cum ai suferit ca ființă umană, nu ar fi existat această profunzime, nu ar fi existat această smerenie și compasiune pe care le ai. Nu ai fi putut citi asta, acum. 

Suferința sparge carapacea ego-ului, și o va face până ce și-a făcut datoria. Suferința este necesară până când înțelegi că nu este necesară.” - Eckhart Tolle

*

„Înainte, confundam pasiunea cu exuberanța, cu efervescența, cu manifestările zgomotoase și colerice, iar eu, mai reținută și timidă din fire, am tras concluzia că nu mă pasionează nimic.

Am înțeles spre mijlocul vieții că pasiunea autentică e ca o flacără, arde fără zgomot, fără exhibiții, luminând totul în jur. O flacără care găsește în tine o resursă inepuizabilă de combustie, care se naște și dispare odată cu tine.

Am înțeles că pasiunea e un dar, o harismă, care poate îmbrăca un om, după o voință mai presus de înțelegerea și rațiunile noastre.” Sursa: pagina FB „Reflexii”

*

"O relație romantică nu este doar despre „a simți dragoste”, despre ceea ce simțim pentru un altul.

O relație romantică este despre ceea ce se întâmplă, de fapt, în acel spațiu comun.

Este vorba de reciprocitate.

Este vorba de împărtășire, prietenie, vulnerabilitate.

Este vorba despre a-ți permite să fii tu însuți fără a fi judecat.

Este vorba despre comunicarea sănătoasă și rezolvarea sănătoasă a conflictelor.

Este vorba despre a te simți în siguranță.

Este vorba despre a te simți văzut.

Este vorba despre a fi o echipă atunci când ieși în lume.

Este vorba despre deschiderea completă a inimii.

De fapt, o relație nu este doar despre „dragoste", ci despre modul în care oferim iubire și primim iubire. Este despre a ne simți iubiți în modul „corect”, cel înalt vibrațional.

Poate că o relație nu este despre "a avea sentimente pentru cineva" sau nu numai asta.

Poate este vorba despre crearea și menținerea unui spațiu sacru." Text de Sophie Grégoire, traducere Mihaela Dan

*

"Bărbaţii se feresc de o femeie care îi copleşeşte cu iubire şi li se dăruieşte fără rezerve, pentru că în faţa unei asemenea femei, trebuie să vii cu o masculinitate pe măsură, cu o putere a verticalităţii de excepţie, cu o deschidere plină de curaj faţă de dragoste si fata de tainele vieţii.

În faţa unei Femei capabile să manifeste emoţii cît Universul, tu, ca Bărbat, trebuie să creezi spaţiul care să le cuprindă, altfel produc dezastre şi în tine şi în ea.

Pentru a genera atât de mult spaţiu cât să cuprindă sufletul unei femei îndrăgostite, este deloc la îndemâna oricui si atunci se preferă iubirile călduţe, emoţiile temperate.

Puterea unei femei provine deloc din faptul că ştie să fie independenta, sa-si genereze bogatia, bucuria, viata singura si fara compromis, aşa cum au ajuns să creadă mulţi bărbaţi în zilele noastre că 'ar trebui să fie o femeie puternica'. Face parte din reteta, dar este incompleta. Dragostea este cireasa de pe Tortul Femeii, 'Creme a la Creme'.

O Femeie puternica are legatura cu Sursa Sufletului ei si de acolo poate iubi maret. De acolo poate accesa misterul din propriul ei suflet, se poate abandona cu totul dragostei ca Principiu Absolut, se poate abandona emoţiilor copleşitoare şi inefabile. Super puterea ei consta in Dragostea daruita ei si Barbatului Ales de Ea si trimis de Dumnezeu, ghidata fiind.

Fie ca … în vastitatea lumii, miraculoasele iubiri să înflorească!

Fie ca femeile excepţionale să întâlnească bărbaţi de excepție!

Fie ca orice femeie şi orice bărbat să trăiască o iubire excepţională! Iubirea să ne trezească deopotrivă pe toţi!"

Autor: Cristian Țurcanu