Cine spune ca nu poti avea Gradina si la bloc?

 

Ba, poti! Desigur, doar daca vrei. Noi am vrut, am putut si, deci, avem Gradina la bloc.

Povestea de azi isi are radacinile de plecare undeva in luna iunie, de ziua mea.

Atunci, cu aceasta ocazie aniversara, Adrian mi-a facut (ne-am facut noua) un cadou: o Cycas Revoluta. O planta decorativa deosebita, pe care ne-o doream de foarte mult timp. Mie imi plac mult plantele care au un frunzis special si care cresc greu (asta, ca sa nu mi se modifice feng-shui-ul pe masura ce planta creste, are nevoie de alt spatiu si se aranjeaza diferit in decor). Asadar, Cycas Revoluta era alegerea perfecta!

O cautare scurta pe google ne evidentiaza calitatile deosebite ale acestei plante:

"Este vorba de o planta foarte interesanta care exista inca de pe vremea dinozaurilor, din perioada Mezozoica, acum mai mult de 150 de milioane de ani. Astazi exista in jur de 10 specii de cycade. Cel mai cunoscut este Cycas revoluta sau Sagotierul japonez, desi acesta nu se incadreaza in categoria palmierilor. Forma si textura sa unica il fac o planta foarte cautata atat pentru arta peisagera (acolo unde conditiile de clima o permit) cat mai ales ca planta de interior.

Sagotierul japonez (cycas revoluta) are un aspect foarte simetric; coroana are frunze de culoare verde inchis, iar trunchiul are aspect latos si poate atinge 25-30 m inaltime. Planta creste greu, atingand inaltimea maxima in aproape 50 de ani. Pe masura ce se dezvolta pot aparea ramificatii ale trunchiului gros, lucru care il face mai interesant si mai atragator. De asemenea, sagotierul japonez produce la baza radacinii frunze care in timp formeaza un ghem in jurul tulpinii.

Frunzele distinctive pot atinge 10-12 metri in lungime si aproximativ 22 m latime. Frunzele sunt penate, compuse din frunzulite care se curbeaza la margine - de aici si denumirea de C. revoluta. Sagotierul arata cel mai bine cand apar frunzele noi, primavara tarziu sau vara devreme - acestea apar ca niste tepi lungi, in jurul trunchiului si se desfasoara incet pana la varf; dupa aceea, intr-o "coregrafie gratioasa", cum o numesc specialistii, fiecare frunzulita se desface inspre exterior si in final, intreaga frunza atarna greu, alaturi de celelalte frunze din rozeta."  Sursa: http://www.gradinamea.ro/Cycas_revoluta_3371_542_1.html

*

"Cycas revoluta, cunoscut sub denumirea de ”Sagotierul japonez”, este o plantă originară din regiunile tropicale ale Asiei, Australiei și Africii.

Deși seamănă cu un palmier, Cycas revoluta aparține Clasei Gimnosperme, fiind înrudit cu coniferele.

Cycas revoluta este o plantă perenă, dioică (au florile de sex masculin și feminin pe plante diferite), cu creștere foarte lentă, putând atinge înălțimi de 25-30 m.

Creșterea este permanentă, periodic apărând noi mănunchiuri de frunze tinere. Frunzele sunt mari, penate, așezate sub formă de rozetă. Florile apar în vârful plantei, în mijlocul rozetei formate de frunze." 

Sursa: https://www.glissandogardencenter.ro/product/cycas-revoluta/

*

"Speciile din genul Cycas, din punct de vedere al clasificarii botanice fac parte din gimnosperme. Sunt plante primitive, neschimbate, pastrandu-si aspectul inca din vremuri preistorice. Cycas sunt plante dioice, adica florile au sex masculine si respectiv feminine pe plante diferite. Plantele adulte pot aduce inflorescente spectaculoase in forma de conuri, dar acest lucru se obtine rar in casa. Desi sunt plante exotice, nu pretind o ingrijire deosebit de dificila, iar pentru a obtine frunzele intens colorate este sufcient sa le asezati intr-o lumina buna, dar protejate de caldura solara excesiva." 

Sursa: https://www.gradinacuidei.ro/gradina-ta/cycas-revoluta-palmierul-din-casa-ta/

*

Ei bine, m-am bucurat maxim ca in sfarsit avem si noi o Cycas!

Chiar in ziua achizitiei, i-am facut prima sesiune foto, am deliberat in ce loc ar fi mai potrivit s-o amplasam, apoi am instalat-o si am lasat-o sa se integreze in decor.

Buuun. Acestea fiind zise, sa trecem mai departe in povestea noastra despre Gradina de la bloc.

Saptamanile care au trecut ne-am plimbat mult, vremea a fost frumoasa, senina, temperaturile au fost si ele numai bune de plimbare lejera, am imbracat chiar si rochii de vara, desi muntele nu este tocmai locul ideal pentru purtat rochii, in fine, ne-am bucurat din plin de prima parte a verii care abia s-a instalat pe culmile impadurite din jurul Predealului. 

Nu am facut poze, m-am cam dezobisnuit de asta si deseori nici nu-mi mai iau poseta si telefonul cu mine. Iar cand il iau, nu ma mai grabesc sa-l scot si sa fotografiez. 

Totusi, o sa va arat cateva poze din zilele trecute, cand ne-am plimbat spre padurea dinspre partiile de schi, si cand am fost atentionati ca este cazul sa ne intoarcem acasa. Cine ne-a atentionat? Sinele Inalt al Bubulinei! Pai, sigur! El trebuie sa fi fost, de buna seama, cine altcineva? Priviti si voi si va minunati! 

Sinele Inalt al Principessei Ema Boema von Bubulina Houte Couture s-a materializat diafan sub forma unui nor alb, profilat pe cerul perfect senin si albastru, exact in fata noastra, ostentativ, ca nu cumva sa putem pretinde ca nu l-am vazut. 

Din toate plimbarile, evident, ma intorc cu bratul plin de flori de camp. Flori de munte. Flori de toate felurile, ce gasesc pe marginea cararilor, pe pasunile de la marginea padurii, oriunde.

Cum afara nu le-am fotografiat, am recuperat masiv dupa ce am ajuns acasa cu ele. Clopotei mov, margarete, scaieti albastrui, mai multe soiuri de gentiane salbatice, flori galbene de susai si altele, toate ne impodobesc bucataria cu frumusetea lor. 

Toate fac parte din categoria "flori salvate de la moarte", adica flori care ar fi fost cosite de lucratorii de la primarie. Mai ales in perioada asta, cand a venit timpul reconditionarii gazonului pretutindeni, dupa o perioada cu multe ploi, in care iarba si toate buruienile si florile salbatice au crescut in nestire, pana la brau. 

N-am scapat nici de interogatoriul Bubulinei, care a vrut sa stie daca ne-am intalnit pe drum cu Sinele ei Inalt si daca ne-a transmis mesajul ei. 

Pe langa florile de camp, azi am gasit la o margine de bordura, pe langa un bloc, o multime de suculente de exterior, din acelea care au marginea dantelata si care in curand vor inflori in flori roz. 

Am luat cativa pui si i-am plantat in doua ghivece in care mai aveam si alti pui pusi la prins, direct in pamant: cateva crengute din tufa de gard viu din bucatarie, cativa pui de tuia (unul verde, si doi albastri) si un pui de bradut-tuia argintiu batut, adica are crengutele ca niste inflorescente cu tepi.

Acolo am strecurat puii de suculente, care arata foarte decorativi, cu frunzele aranjate ca niste rozele dantelate.  Sper sa se impace unii cu altii si sa se dezvolte frumos. Imi place sa fac combinatii de mai multe plante in acelasi ghiveci, creand un aranjament foarte estetic prin diferitele foliaje, in diferite nuante de verde. 

Dupa ce am terminat cu plantarea in ghivece, le-am amplasat in balcon. Si apoi m-am apucat sa le fotografiez. Am facut o poza, si inca una....si inca una.... pana cand.... am fotografiat toate plantele din balcon.

Cu aceasta ocazie o sa va arat ce surpriza de proportii mi-a facut unul din cei doi pui de cactus pe care nu i-am vrut, dar cu care m-am pricopsit in Bucuresti fix inainte de mutarea noastra la munte.

Ei bine... puiul cel mai mare de cactus face el insusi un... pui! Si, in plus, infloreste!  Nu-i asa ca este extraordinar?

Cyclamelor le-am schimbat locul, sper ca acum sa fie mai multumite si sa infloreasca. Puii rasariti din seminte se dezvolta foarte bine, insa nici un ghiveci n-a mai inflorit in aceasta primavara. Nu stiu ce nu le-a convenit. Poate ca aerul de munte le-a dat metabolismul peste cap. :) 

Sper ca in noua locatie sa se acomodeze mai bine, mai ales ca le-am descoperit cativa boboci. Vom vedea.

Muscatele din cele doua ghivece suspendate, cadoul primit de la Adrian de ziua mea anul trecut, au nevoie si ele de o schimbare majora. Este clar ca ele nu sunt flori de interior. In balcon, chiar daca au geamul deschis, au conditii de sera, ceea ce nu le prieste pentru o dezvoltare armonioasa. Lujerii cresc prea mult catre lumina, dar raman cu prea putine frunze. Infloresc bogat, dar nu sunt estetice fara frunze.

Dupa ce le-am rupt varfurile, pe care le-am plantat in jardinierele de pe pervazul exterior al geamului de la bucatarie, acestea s-au dezvoltat imediat, cu frunze mari, bogate, verde intens, si sunt pline de flori. In timp ce radacinile si tulpinele batrane, din ghiuvecele suspendate, ramanand in balcon, au o dezvoltare aproape stagnanta, abia itindu-si cateva frunze pe cioturile ramase. 

Pentru anul viitor am alt plan cu ele, dar nu voi anticipa. Va voi arata la timpul potrivit.

Dupa ce am terminat cu fotografierea partii de Gradina din balcon, am continuat cu partea de Gradina din bucatarie.  In aceasta sectiune veti putea vedea si jardinierele cu puii de muscate de la geam, plini cu flori.

Am inceput cu santalul. Il mai recunoasteti? Nu avea nici 10 cm inaltime crenguta aceea firava cand a inflorit prima data in Gradina noastra din Ardeal. Acum are peste o jumatate de metru si o multime de ramificatii. Piticii de gradina sunt foarte mandri de el.

Dupa ce am incheiat inventarul florilor crescute in parcela Gradinii din bucatarie, am trecut la camere. 

Aici, am inceput cu cele doua jardiniere, care contin un mixt interesant de plante de interior: mai multe buchete din spectaculoasa planta "paienjen", cateva soiuri de suculente (una chiar infloreste din nou, dupa ce abia i-am taiat lujerii de la florile trecute, care au fost pline de mici inflorescente rosiii cateva luni, aproape ca orhideele), cateva soiuri de "limba soacrei" variegata, si cativa pui din tufa de gard viu din bucatarie. 

Voi incheia cu alte cateva poze cu Cycas Revoluta, care arata fantastic. Este o planta nemaipomenita! Parca e din plastic, atat de perfecta este! 

Are frunzele tari, lucioase, parca ar fi cerate, de un verde intens, perfect aliniate si frumos orientate inspre varf. 

Nu ma mai satur s-o privesc!

Sper ca v-a placut turul virtual prin Gradina noastra de la munte, o gradina suspendata la etajul unui bloc, asa cum multi pot avea (si asa cum multi chiar au). 

Dragul de flori ne face sa ni le aducem cat mai aproape, in fata ochilor, ca sa ne bucuram sufletele cu frumusetea lor si cu energia lor binefacatoare.

Gradina de la bloc este mult mai usor de ingrijit decat o gradina ad-literam, afara, din jurul unei case, stim asta, am experimentat ambele variante. 

Evident, nu putem creste trandafiri in casa, ori alte specii de flori care sunt exclusiv de exterior, insa putem gasi specii de plante care sunt perfect adaptabile pentru un balcon, pentru pervazul unor fereste, sau oriunde pot primi lumina, caldura, apa si atentie. 

Voi incheia cu un pasaj pe care mi l-am salvat mai demult, gasit pe facebook, pe pagina "Verde cu staif".

Autoarea, ca si noi, a locuit mai intai la bloc, apoi s-a mutat la casa cu teren pentru gradina, a luat-o de la zero, fara sa aiba experienta, a facut teste, incercari, greseli din care a invatat, pentru ca in final sa reuseasca sa aiba o gradina cu flori asa cum si-a dorit. N-a uitat insa de perioada in care a locuit la bloc, perioada comunista, de dinainte de decembrie1989, cand gradina din balcon si din toata casa era o mangaiere si o bucurie pentru suflet.

Pentru multi oameni care in continuare locuiesc la bloc, gradina din balcon ramane o alternativa la indemana, ieftina, usor de intretinut, care ofera aceeasi bucurie ca si o gradina adevarata, afara. 

Pentru noi, cel putin, care am bifat ambele variante, intoarcerea la Gradina de la bloc ne-a oferit mult mai mult timp liber, pe care sa ni-l dedicam altor activitati, ne-a usurat eforturile de intretinere, ne-a scutit de lupta cu tot felul de lighioane, insecte, boli, molime si de alte chinuri in incercarea de a intretine si proteja plantele de exterior, din gradina.

In plus, ne-a scutit si de diferitele "accidente" (deloc neglijabile, din perspectiva mea) care vin la pachet cu gradinaritul in aer liber, precum zgarieturi, intepaturi, eczeme, insolatie, aplecat, cocosat, genoflexiuni, maini pline de bataturi, pamant sub unghii mai mereu, muschi, articulatii, si tendoane suprasolicitate, teama de seceta, de ploi devastatoare si grindina, de geruri si vanturi naprasnice, care pot afecta florile, si de altele. 

*

"Despre junglificare

Am crescut într-un bloc comunist din centrul Brăilei, 4 persoane în 2 camere, într-o suprafață puțin mai mare decât este terasa mea acum, care are cam 45 mp. Nu ştiu pe unde vă învârtiți voi ca vârstă, dar sunt convinsă că ştiți despre ce vorbesc. Mulți am crescut în blocurile astea, o grămadă veselă de copii, numiți acum decreței. Şi eu sunt un decrețel, existența mea pe această lume nefiind, totuşi, rezultatul unui Decret. Dar aşa suntem numiți noi, cei născuți în perioada 1967-1989.

Am crescut în nişte apartamente mici, aglomerate de mobilă, dar şi de plante care, deşi noi habar n-aveam atunci, ne ajutau să respirăm un aer mai bun în spațiile acelea mici. Țineți minte? Toată lumea avea cel puțin următoarele plante absolut obligatorii: ficuşi elastica, monstera, trandafiri japonezi (hibiscus) şi muşcate. Eu, personal, am dezvoltat atunci o antipatie pentru plantele menționate, de care, din fericire, m-am lecuit între timp. Iarna, scările de bloc se umpleau cu ghivece cu plante aduse la iernat din balcoane, pentru că, pe atunci, nu erau multe balcoane închise, iar, oricum, dacă erau câteva închise, aceleau nu protejau prea mult, pentru că nu existau termopane-termopane! Cum rezistam? :-))

Exista o JUNGLIFICARE (țineți minte termenul) a apartamentelor, balcoanelor, iar iarna, a scărilor de bloc. În mod ciudat, aproape de neimaginat acum, nimeni nu cheltuia absolut nici un leuț pe vreo plantă! Nu ştim de unde au apărut ele inițial, dar treaba e că se propaga la greu! Fără a avea cărți de specialitate, româncele îşi înmulțeau plantele şi le împărțeau astfel încât să ajungă la tot cartierul, la tot oraşul! Ghivecele? Cele mici erau din lut, cumpărate de la olari. Le țineți minte? Aveau marginea de sus smălțuită. Pentru plantele mari existau ghivece mari din plastic, dar şi sărăcia era mare, aşa că româncele foloseau găleți sau alte recipiente folosite în construcții. Se foloseau până şi carcasele bateriilor de maşină! Cine a avut plante în baterii de maşină mâna sus! :-))) Nici nu se punea problema să cumpere cineva pământ de flori. Mamele noastre îşi luau lopata şi îşi aduceau de pe câmp şi de prin pădure "pământ de cârtiță". :-))) Ştiți, nu? Acum cumpărăm ca nebunii fel de fel de saci cu pământ destinat pe tip de plantă, dar şi gama de plante e mai mare! Fertilizarea? Zaț de cafea, cine şi când avea cafea cumpărată pe şest, că, în rest, nechezol se bea pe atunci, tată! Ce vremuri triste! Nu am absolut nicio melancolie pentru acele vremuri, nu le consider mai bune față de cele de azi. Povestesc despre ele din perspectiva privat-horticolă şi cu drag pentru eforturile făcute de părinții noştri!

Multă vreme am considerat în mod greşit că această poftă de clorofilă în case era rezultatul industrializării, oamenii fiind aduşi de la țară la oraş, de la vegetație la beton. Dar nu, femeile cu rădăcini puternice în spațiul rural, odată mutate la oraş, nu acceptau "pământ în casă", pentru că era o ideea contra semnificației urbanizării, din punctul lor de vedere. Nu erau multe, dar erau. Țineți minte că unii, pe atunci, îşi lăsau şi papucii în fața uşii, pe scară? V-ați întrebat de unde obiceiul ăsta? La țară, la bunici, intrați cu papucii în casă? Vedeți?

Grădinaritul, pe de altă parte, a început din dorința omului de reîntoarcere la rădăcinile sale pastorale de dinaintea inventării agriculturii, însă amploarea pe care au avut-o ghivecele cu plante în apartamentele comuniste îmi pare că are o altă componentă psihologică. Pofta asta de clorofilă era, de fapt, pofta de frumos, dorința de bucurie într-o societate care nu oferea prea multe din punctul ăsta de vedere. În comunism, oamenii trăiau într-un nivel ridicat de stres, nu puteau controla multe aspecte din viața lor, singura trăsătură acceptabilă a cetățeanului fiind obediența. Partidul îți desemna locul de muncă, oraşul, locuința, cartierul, mobila, numărul de copii, maşina, cantitatea de alimente (pe cartelă) şi felul alimentelor. Creşterea şi înmulțirea plantelor de apartament, ca şi cărțile, veneau şi din nevoia omului de evadare din gri-ul cotidian. Cum ziceam, erau puține bucurii atunci...

Plantele oferă bucurie, oferă o satisfacție interioară, aş putea zice o "fericire a lucrurilor mici". Mulți dintre voi ştiți ce înseamnă să vezi rădăcini în paharul cu butaşul 'pus la prins' sau sentimentul de God/Goddess pe care îl avem când apare o frunză nouă la vreo plantă. Sigur ştiți sentimentele astea, altfel, n-ați fi apreciat pagina mea! Ştim că plantele purifică aerul şi sunt studii serioase, există o întreagă literatură de specialitate în care se explică argumentat efectul lor terapeutic. Îngrijirea plantelor este o terapie folosită de foarte mult timp în azilele cu pacienți cu boli mintale. Am putea spune astfel că îngrijirea plantelor este o terapie a sufletului? Chiar dacă nu ajungem să avem diagnostic, ştiți foarte bine că fiecare dintre noi, la un moment dat sau în mod constant, are nevoie de terapie, chiar nefiind vorba de o boală propriu-zisă. Aş putea zice că îngrijirea plantelor vine dintr-un resort inconştient de vindecare sufletească sau măcar din nevoia de menținere a unui nivel de satisfacție acceptabil, indiferent de contextul social, indiferent de ceea ce ni se întâmplă zilnic. De aceea, dragii mei, aveam junglele acelea prin case, pe balcoane şi pe scările de bloc.

Şi acum, după ce ați citit mai sus, vă rog să citiți şi următorul articol de pe money.com, publicat pe 6 ianuarie 2020.

https://money.com/millennial-home-ownership-house-plants/

Pentru cei care ştiți mai bine limba rusă decât engleză, vă zic eu pe scurt despre ce este vorba. În articol se spune că, spre deosebire de generația trecută, când tinerii de peste 20 de ani începeau să strângă bani pentru a-şi cumpăra locuințe, milenialii din SUA au venituri mai mici şi închiriază. Ei îşi amenajează locuințele închiriate, investind sute şi chiar mii de dolari în plante. Aceşti tineri consideră că plantele potrivite şi ghivecele moderne dau spațiului un aer intim, un aspect de junglă urbană care îi inspiră. Junglă urbană? Ring a bell? Când aveam noi mici jungle urbane în țara noastră şi pe ce fond? În ce context psihologic şi social apare acest obicei obsesiv-compulsiv de a te înconjura de cât mai multe plante? Nu cumva societatea în zilele noastre şi viața pe care o trăim acum produce aceleaşi efecte la nivel psihologic-comportamental ca pe vremea comunismului? Nu cumva tinerii aceştia simt că nu mai pot controla mai nimic în viețile lor, că au prea puține cu adevărat ale lor care să le ofere satisfacție?

Există în media online, pe toate rețelele de socializare, un trend de JUNGLIFICARE a spațiului de locuit, diferite hashtag-uri care promovează jungla urbană (în sensul de floră, nu faună), iar tinerii încep să fie atraşi de acest concept din ce în ce mai mult. Trend-ul este mai mare în alte țări decât în România post-comunistă deoarece noi încă mai asociem ficusul, monstera şi toată aglomerarea de ghivece dintr-un spațiu de locuit cu perioada comunistă, cu scările blocurilor cu apartamente înghesuite, în care trăiam aproape unii peste alții. Pe alte meleaguri mai civilizate trend-ul este mai puternic şi designer-ul de interior nu mai este suficient în amenajarea spațiului de locuit. Au apărut plant designer-ii, adică oameni care vin şi-ți amenajează locuința cu ghivece cu plante. Nici nu este nevoie ca proprietarul spațiului de locuit să aibă cunoştințe despre creşterea plantelor. Tocmai asta este ideea, pentru o amenajare reuşită din punct de vedere estetic, interioarele trebuie să conțină plante, chiar dacă tu, ca şi locuitor al spațiului, nu ai idee despre creşterea lor, nu eşti pasionat.

Sunt multe cărți acum despre amenajarea spațiilor interioare cu ghivece cu plante şi aş vrea să vă recomand una dintre ele. Se numeşte "Wild at home - how to style and care for beautiful plants" şi este scrisă de Hilton Carter, o găsiți pe Scribd. Vă spun de acum să nu vă aşteptați la mari informații, pe care oricum le găsiți în alte cărți de specialitate, nu despre asta e vorba. Însă cartea este foarte bună datorită entuzismului pe care îl trasmite Carter. Tipul este absolut genial în amenajările pe care le face cu plante şi vă garantez că, după ce veți citi şi după ce veți vedea fotografiile, veți căuta ca mine acum să cumpărați monstera şi ficus elastica (da, din ăla de îl şi împodobeau unii de Crăciun prin apartamentele comuniste ). Până să citesc cartea, vă anunț că eu am fost o mega-vizionară :-))) şi îmi făcusem deja o mică junglă pe terasă! Mai jos sunt câteva fotografii cu plantele şi amenajările lui Hilton Carter, dar postez şi câteva fotografii din terasa mea, chiar dacă nu e la nivelul Carter, e a mea şi o ador! Apropo, plantele lui au nume... gen Frank (un ficus lyrata), da, e nebun ca mine şi îmi place tare! Cred că o să încep şi eu să le dau nume, ce? :-))

Dragii mei, concluzia ar fi următoarea: înconjurați-vă de cât mai multe plante pentru că fac bine la ochi, la cap, la suflet, dar sunt şi în mare trend acum.

În încheiere, aştept cu interes meseria de interior plant designer şi la noi! Cheers to that! Go green!”

Autor: pagina FB Verde cu staif, 19.01.2020, https://web.facebook.com/verdecustaif/posts/1680846478724702

TRÃIȚI CA FLORILE

"Un tânăr l-a întrebat pe un înțelept: "ce ar trebui să fac ca să nu mă enervez? Unii vorbesc prea mult, alții sunt ignoranți. Unii sunt indiferenți.

Simt ură pentru cei mincinoși și sufăr cu cei care calomniază."

- Păi, trăiește ca florile! - i-a rãspuns înteleptul.

- Și cum e să trăiești ca florile? - a întrebat discipolul.

- Fii atent la florile alea, a continuat bătrânul înțelept, arătând spre niște crini care creșteau în grădină.

Se nasc în bălegar, totuși sunt puri și parfumați. Ei extrag tot ce este util și sănătos din compostul urât mirositor, dar ei nu permit ca acrișul pământului să le păteze prospețimea petalelor.

Este corect să iti faci griji pentru propriile greșeli, dar nu este înțelept să permiteți viciilor altora să te afecteze. Defectele lor sunt ale lor și nu ale tale. Și dacă nu sunt ale tale, nu ai de ce să te deranjeze.

Exercitați, deci, virtutea de a respinge tot răul care vine din afară și parfumează viețile celorlalți făcând bine întotdeauna.

Asta înseamnă a trăi ca florile."

Sursa: Bianka Luz

09.07.2022