Text editat si completat in 01.12.2021
Am inceput-o ieri, am terminat-o azi.
"Scrisoare pentru doua iubiri", de Kathryn Hughes.
Chiar de la inceput, de la primele pagini, mi-am dat seama ca vazusem filmul. Cuprinde doua povesti dramatice, care au in miezul lor doua femei abuzate.
Una dintre ele a trait intr-o familie de englezi, in perioada de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. A fost abuzata de un tata egoist, preocupat doar de propriul "bun renume"in societate, si care, din acest motiv, si-a despartit fiica de iubitul ei impotriva vointei lor (doar pentru ca nu-l inghitea, nefiind "de nasul fiicei lui", adica din acelasi rang social), apoi a izolat-o intr-o manastire, pentru a naste pe ascuns copilul "din flori" (pe care l-a considerat "bastard", refuzand paternitatea celui respins), copil care ulterior i-a fost luat cu forta, imediat dupa ce a implinit trei ani, varsta necesara pentru a-l da spre adoptie unor americani, pentru a i se pierde urma (protejand, vezi doamne, "onorabilitatea" familiei).
Ce-a de-a doua femeie, personaj al anilor '70, a fost abuzata de propriul ei sot, un alcoolic agresiv, vulgar, dominator, cu o fixatie paranoica de gelozie necontrolata, intretinut de ea, nemaifiind capabil sa respecte rigorile unui loc de munca din cauza betiei, lenei si autocomplacerii intr-o atare situatie. Pasajele pe care le-am extras din carte, si pe care le puteti vedea mai jos, sunt edificatoare, nu mai intru in detalii.
Astfel de personaje nu sunt doar personaje fictive de carte. Ele reflecta o realitate a tuturor timpurilor.
O realitate a trecutului, cand femeile nu aveau nici un drept, cand ele aveau doar un rol decorativ in viata barbatilor, cei care decideau totul in ceea ce le priveste, privandu-le de orice alegere, vis sau perspectiva personala, trecand peste orice dorinta, sentimente sau nevoie pe care ele, femeile, le-ar fi putut avea. Nu, ele nu aveau nici un drept pentru a decide nimic, nici macar ce vor sa faca cu propria lor viata, cu propriul lor corp, cu propriul lor suflet, cu proprii lor copii nascuti sau nenascuti.
Dar cartea reflecta si o realitate din prezentul relativ, in care femeile mai pot face anumite alegeri, dar, daca ajung sa devina victimele unor barbati abuzatori, ai unor dependenti de bautura, sex, droguri, petreceri, jocuri de noroc, gelozii paranoice, control posesiv si altele de acest gen, viata acestor femei se transforma intr-un chin imposibil de descris.
Este adevarat, stiu, o sa-mi spuneti ca exista legi nescrise in roata vietii pe acest pamant, ca sunt incarnari si reincarnari diverse, ca sunt lectii de viata, plati karmice si compensari de tot felul. Stiu toate astea, dar totusi nu ma pot abtine sa nu blamez existenta acestor situatii dramatice.
Nu ma pot abtine sa nu blamez mileniile in care femeile au fost asuprite de barbati, vremurile in care barbatii au fost aproape in totalitate doar abuzatori. Nu ma pot abtine sa nu ma revolt in fata acestor abuzuri ale barbatilor impotriva femeilor, dar si a copiilor si batranilor.
Nu ma pot abtine sa nu blamez puterile divine care le-au permis acest lucru!
Nu ma pot abtine sa nu blamez absenta interventiei divine impotriva acestor nedreptati, impotriva acestei dominatii masculine impotriva femininului, milenii la rand.
Nu ma pot abtine sa nu blamez jocul de-a "liberul arbitru", in care numai unii au dreptul la liber arbitru, iar altii sunt nevoiti sa se supuna.
Nu ma pot abtine sa nu blamez neinterventia divina in a opri toate aceste nelegiuri care se petrec de veacuri pe acest pamant, neinterventia in salvarea celor asupriti, umiliti, chinuiti.
Nu ma pot abtine sa nu blamez scaparea fraielor din mana de catre Creatorii acestei lumi! Au facut greseli impardonabile, iar omenirea este obligata acum sa indure consecintele, mai mult decat ar fi fost firesc prin prisma legilor karmice.
De fapt, ma pot abtine, dar nu vreau. Imi permit mie insami sa exprim ce am de exprimat si sa las libere aceste cuvinte care elibereaza tot ce este dincolo de ele. Exprimarea propriului adevar este primul pas inspre afirmarea identitatii de sine. In plus, cuvintele sunt energii vindecatoare cand sunt investite cu aceasta forta, a vindecarii. Ceea ce eu fac. Si tot cuvintele sunt creatoare, asadar, vom crea o noua realitate, mai intai prin cuvinte. "Mai intai a fost Cuvantul, iar Cuvantul a fost Dumnezeu."
In fine, deocamdata, lasand deoparte dimensiunea creatoare a divinitatii si revenind la dimensiunea obisnuita a realitatii umane actuale, trebuie sa recunosc ca exista si femei abuzatoare, insa forta fizica masculina si puterea pe care societatea umana patriarhala le-a dat-o barbatilor in decursul istoriei, a facut din acestia, in general, niste dominatori, ei considerandu-se indreptatiti sa faca tot ce vor, tot ce le place, cu toate onorurile si toate privilegiile, supunand femeia dupa propriul lor plac, recurgand la umilinte, abuzuri si tradari. Cu exceptiile de rigoare, desigur.
Din fericire, vremurile s-au schimbat, femeile au inceput din ce in ce mai mult sa-si descopere puterea personala feminina, increderea si stima de sine, si si-au luat in maini propriile vieti, reusind sa-si rupa lanturile care le tineau legate de abuzatorii lor, sa sparga portile coliviilor in care erau inchise, si sa-si decida singure vietile, in armonie cu propriile lor nevoi, sentimente si vise. Acum, femeile pot alege sa plece, pur si simplu, fara sa mai priveasca in urma. De fapt, dupa o istorie zbuciumata, cel mai important si mai nobil drept castigat al femeii (intr-o lume a barbatilor) este sa plece.
Este adevarat ca, uneori, doar uneori, abuzatorii au
si un anumit rol benefic in povestea asta, respectiv, trezirea constiintei
victimelor lor. In general, oamenii nu fac schimbari
atunci cand lucrurile merg bine, ci atunci cand merg rau. Prin urmare, o criza
devine o oportunitate. Procesul de autoimputernicire este uneori
declansat tocmai de cele mai dramatice abuzuri si situatii de viata, pline de
suferinta si durere. Asa pare ca functioneaza lucrurile la un anumit nivel de
perceptie, acela in care oamenii nu au deplina constienta de sine, nu au
incredere in sine, si nici stima de sine, deci nu au putere personala.
Redobandirea identitatii de sine este cel mai important, cel mai profund si cel
mai complex proces din viata unui om (al sufletului sau), si deseori dramele
sunt declansatoare ale acestui proces de evolutie.
Redescoperirea acestor valori importante schimba directia destinului, dar, din pacate, aceasta se intampla mai degraba in momente de mare soc emotional, la mare rascruce, cand omul-victima este pus fata in fata cu o alegere. "Ce fac mai departe? Aleg sa continui acest joc absurd si umilitor sau ies din joc?"
Iesirea din joc se face, de regula, in cel mai critic punct al jocului, cel care umple paharul, care genereaza maxima disperare, maxima revolta, maxima furie. Este punctul critic in care omul-victima isi pierde speranta si spune "nu mai am pentru ce sa lupt aici". Este momentul lui "totul sau nimic". Este momentul in care el/ea alege sa lupte in alta parte, altfel. De fapt, alege sa traiasca, nu sa lupte. Gata cu lupta.
Ambele personaje feminine din aceasta carte isi regasesc in cele din urma linistea si pacea sufletelor, chiar daca nu in cel mai fericit mod cu putinta, din cauza dramelor in care au fost angrenate. Dar, totul e bine cand se termina cu bine.
De regula, generatia urmatoare descurca itele celei de dinainte. Copiii sau nepotii vin sa rezolve ceea ce parintii sau bunicii lor nu au putut. Nu au putut pentru ca asa au fost vremurile, pentru ca atat au stiut, atat li s-a permis, pentru ca legile scrise sau nescrise ale societatii in care au trait nu le-au dat voie sa faca mai mult. Si in aceasta carte, generatia urmatoare a descalcit povestea incurcata a parintilor, in care un rol dramatic l-au avut bunicii, in conformitate cu normele si dogmele vremurilor in care au trait.
Frumoasa cartea, am notat-o in inventarul acestei toamne cu numarul 26.
Azi, 30 noiembrie, de Sfantul Andrei.
Manuela Florina Harabor, actrita, scria azi asa:
"Andrei semnifica indrazneala.
Indrazneala de a trai frumos, de a rabda, de a iubi, de a birui.
Prin Sfantul Andrei, Mantuitorul ne-a
dezvaluit calea pe care să mergem. "În lume necazuri veți avea; dar
îndrăzniți! Eu Am biruit lumea!"
(completare dupa poze)
*
"Fiți atente la orice cuvânt sau
gest care înseamnă lipsă de respect la adresa voastră și când se întâmplă asta,
spuneți clar acelui bărbat că nu tolerați așa ceva. Nu lăsați de la voi iar și
iar, ca să ajungeți să vă trateze ca pe o cârpă de șters sau să ajungă la a vă
lovi!
Dacă a ajuns să vă lovească, cel mai
probabil deja i-ați trecut cu vederea foarte multe cuvinte sau comportamente
lipsite de respect la adresa voastră și el a întins coarda din ce în ce mai
mult. Dacă îl puneați la punct de la început nu ajungea să mai fie lângă voi la
momentul la care v-a lovit.
În general, când îi veți spune că nu
tolerați un astfel de comportament va da vina pe faptul că este nervos, că i
s-a întâmplat ceva ce l-a tulburat, că trece printr-o perioadă grea, că este
stresat, etc.
Nu acceptați astfel de explicații! Dacă
el nu este capabil să-și gestioneze emoțiile și abuzează o femeie înseamnă că
nu are ce căuta într-o relație, are nevoie de timp cu el însuși, ca să învețe
să se controleze, să se maturizeze.
Numai că cele mai multe dintre femeile
care trec prin așa ceva, în loc să-și facă bagajul și să plece, vor sta cu
ochiul vânăt și le va fi milă de acel bărbat, pentru că „săracul de el, trece
printr-o perioadă atât de grea, încât și-a pierdut cumpătul...”. Ajung ca tot
ele să-l consoleze pe acel individ. Și vor rămâne alături de el pentru că speră
că se va întâmpla un miracol și el se va schimba.
„Oricine merită să i se dea a doua
șansă!”, spun ele. Nu, nu, nu! Voi i-ați dat a treia, a patra, a o suta șansă
și nu s-a schimbat nimic în comportamentul lui.
Și eu vă spun părerea mea: când un
bărbat a ridicat mâna asupra unei femei nu merită a doua șansă. În ziua în care
un bărbat v-a lovit, acea relație a murit. Îngropați-o și vedeți-vă de viața
voastră, nu vă mai uitați înapoi!
Nu mă interesează câți copii aveți
împreună, dacă a ridicat mâna asupra ta, acea relație a murit! Nu-ți trebuie
terapie de cuplu, nu-ți trebuie consiliere la biserică, îți trebuie o nouă
adresă."(RC Blakes)
Traducerea: Mihaela Dan
*
"Dacă un bărbat te abuzează emoțional, verbal sau
fizic, scoate-l imediat din viața ta.
Dacă un bărbat te jignește, te batjocorește, te umilește,
te înjură, țipă la tine, te lovește, scoate-l imediat din viața ta.
Fiți foarte atente cum reacționează bărbatul cu care vă
întâlniți atunci când se înfurie. Dacă discutăm de o scală de la 0 la 10, cât
de repede ajunge de la 0 la 10? Cum se comportă cu voi când este furios?
Acestea sunt semne la care este spre binele vostru să
fiți atente, înainte de a accepta bărbatul respectiv în viața voastră.
Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință oferă unei
femei sentimentul de siguranță, de protecție, de stabilitate.
Un bărbat cu un nivel redus de conștiință îi dă unei
femei sentimentul de nesiguranță, de anxietate, de frică, de neliniște.
O mulțime de femei au un partener care le dă o stare de
nesiguranță, de frică. De ce acceptă să rămână alături de acel bărbat? Pentru
că ele au o stimă de sine redusă." (RC Blakes)
Traducerea: Mihaela Dan
*
"Uneori ceea ce oamenii numesc „iubire” este ceva
toxic și atunci știi că aceea nu este iubire. Adevărata iubire nu înseamnă
abuz, nu înseamnă frică, nu înseamnă depresie, nu înseamnă o continuă stare de
anxietate.
O mulțime de oameni numesc „iubire” codependența lor de
un partener care îi abuzează.
Unii oameni cred că prin „iubirea” lor îi pot schimba pe
partenerii lor abuzivi.
Unii oameni numesc „iubire” faptul că încearcă să-i
„salveze”/ vindece pe alții, acceptând să fie răniți ei înșiși.
Iubirea sănătoasă este o iubire în care sunt stabilite
limite, în care spunem „Nu” dacă omul pe care îl iubim are pretenția ca noi să
îi rezolvăm mereu problemele, ca noi să îi cărăm mereu poverile. Fiecare om are
de cărat propriile poveri, are de rezolvat propriile probleme, are de învățat
propriile lecții, fiecare trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria
viață. Doar pentru că eu te iubesc nu înseamnă că o să mă epuizez ocupându-mă
de problemele tale, cărându-ți poverile tale, nu înseamnă că o să te salvez iar
și iar, pentru că tu nu-ți asumi niciodată responsabilitatea pentru alegerile
tale.
Eu te iubesc și o să-ți spun adevărul în față, o să-ți
spun că te-am salvat de suficiente ori, că tu nu ai învățat nimic din toate
acele experiențe și că de acum înainte nu mai sunt dispus să-mi consum timpul
și energia ocupându-mă de problemele tale și de poverile tale. Dacă tu nu vrei
să înveți nimic, dacă nu vrei să evoluezi, este strict problema ta și o să-ți
asumi de acum înainte consecințele faptelor tale. De acum înainte problemele
tale nu vor mai fi problemele mele. De acum înainte nu o să mai fii o piatră de
moară agățată de gâtul meu.
Nu-mi pasă că îmi ești rudă de sânge; tu ești responsabil
pentru modul în care alegi să trăiești și o să suporți consecințele. Eu te
iubesc, dar stabilesc limite în relația noastră, fiindcă tu pari a crede că eu
sunt dator să stau la dispoziția ta 24 de ore din 24 și sunt responsabil cu
rezolvarea problemelor tale. Dacă tu alegi să-ți trăiești viața la nivelul cel
mai de jos este alegerea ta și te iubesc suficient de mult ca să te las să faci
așa cum vrei. Dar o să suporți și consecințele acestui mod de a trăi.
Și o să mă iubesc pe mine suficient de mult ca să-mi văd
de viața mea și să fac alte alegeri.
Și asta se aplică inclusiv părinților voștri și de
asemenea, copiilor voștri care sunt adulți, care fac alegere dezastruoasă după
alegere dezastruoasă și după aceea vin la voi ca să le rezolvați problemele.
Dacă oamenii pe care-i iubiți nu sunt interesați să
evolueze, dacă ei au dorințe mediocre, nu puteți să-i fortați voi să aibă
aspirații înalte, nu puteți să trăiți voi pentru ei. Acceptați acest lucru și
vedeți-vă de viața voastră. Dacă un om nu alege să se salveze singur, nu puteți
voi să-l salvați. Vedeți-vă de treaba voastră!
Iubirea pentru un om nu înseamnă să vă distrugeți
sănătatea fizică/ emoțională/ psihică sau viața pentru acel om."
(Autor: RC Blakes) Traducerea: Mihaela Dan
*
„Sunt oameni care se află în relații în care sunt abuzați
la nivel emoțional și nici măcar nu-și dau seama de asta.
Vă prezint 10 semne care îți arată că te afli într-o
relație în care ești abuzat(ă) emoțional:
1. Partenerul tău nu spune niciodată ce simte, te ține în
ceață, trebuie să ghicești ce simte și ce poți să faci tu cu privire la ceea ce
simte.
Cel mai des bărbații sunt cei care fac asta, femeile în
general își comunică emoțiile.
Dacă tu nu știi ce simt, nu ai idee dacă e de bine sau de
rău ce simt, ești mereu confuz, nu știi ce să faci, simți tot timpul că nu ești
suficient de bun, că nu ai făcut suficient de bine ce ai făcut.
De multe ori acest mod de a proceda este intenționat,
este o capcană emoțională în care te prind astfel de oameni, te țin într-o
permanentă stare de neliniște și nesiguranță.
2. Partenerul tău te face să simți că e ceva în neregulă
cu tine pentru că ești așa cum ești.
Dacă ești blondă o să spună că el preferă brunetele, dacă
ești înaltă el o să spună că preferă persoane scunde, dacă ai ochi căprui el o
să spună că preferă femeile cu ochii verzi, etc. Indiferent cum ești tu, el o
să spună că preferă femeile care sunt exact invers. Și o să-ți spună asemenea
lucruri despre niște aspecte ale tale pe care, în general, nu le poți schimba.
Sunt acele părți pe care le aveai și atunci când v-ați cunoscut și care nu l-au
deranjat atât de mult, încât să nu ajungă în pat cu tine, dar după ce ați
intrat într-o relație, subit, începe să-ți spună că nu-i plac.
În timp, te face să încerci din toate puterile să schimbi
acele părți ale tale care nu pot fi schimbate, ajungi să te negi pe tine însăți
și încerci să te transformi în ce vrea el să fii.
În general, astfel de metode de manipulare sunt
practicate de oameni care simt că îți sunt inferiori și care se tem că la un
moment dat s-ar putea să-ți dai seama că poți găsi un partener mai bun decât
ei, așa că îți distrug sistematic stima de sine.
3. Partenerul tău nu te lasă niciodată să fii fericit.
De fiecare dată când se întâmplă ceva care te face
fericit, acel om va găsi un mod de a-ți spulbera starea de bine.
Dacă râzi sau zâmbești găsește un mod de a-ți strica
cheful imediat. Nu este dispus să-ți permită să fii fericit dacă nu e ceva ce
are legătură cu el. Vrea să dețină controlul/ monopolul în privința momentelor
tale de fericire, să asociezi starea de fericire cu persoana sa. Nu vrea să-ți
găsești bucuria/ fericirea în ceva ce faci sau în faptul că ai alături o altă
persoană (chiar dacă nu e vorba de vreo apropiere romantică, ci de una
prietenească sau de familie), vrea ca el să decidă când ești fericit.
4. Partenerul tău te amenință că își va face rău dacă nu
faci ceea ce vrea el să faci.
Acest gen de abuz emoțional este utilizat cel mai des de
femei care îi amenință pe bărbați că se sinucid dacă aceștia le părăsesc.
„Mă sinucid dacă mă părăsești!”
Răspunsul, așa cum îl văd eu, este ceva de genul: „Am mai
auzit chestii de-astea, dar nu m-au împiedicat să-mi văd de drumul meu. Nu o să
mă controlezi pe mine cu amenințări de genul ăsta. Dacă ești suficient de
nebună ca să te omori fiindcă nu mai vreau să fiu într-o relație cu tine,
înseamnă că ești suficient de nebună să mă omori și pe mine, deci mi-e clar că
e timpul să plec. Dacă va fi o înmormântare, sigur nu va fi a mea!”.
Aceste gen abuz emoțional te ține ca într-o închisoare
într-o relație nefericită și chiar periculoasă.
5. Partenerul tău îți strică în mod sistematic (și
intenționat) relațiile cu cei apropiați.
De câte ori vă întâlniți cu familia sau prietenii tăi va
crea o atmosferă neplăcută, va avea o atitudine ostilă, va face comentarii
acide, cu scopul să vă distrugă relația și să te izoleze de toți cei care îți
sunt apropiați, care te pot ajuta la nevoie, care îți pot spune că ceva e în
neregulă cu acel om. Vrea să ajungi să depinzi exclusiv de el, să-i facă pe cei
dragi să se îndepărteze de tine, să te lase singură cu el, să nu vadă cum te
tratează și să nu îți spună să sunt îngrijorați în legătură cu ceea ce ți se
întâmplă. Ajungi să îți fie teamă să îi mai inviți pe oamenii apropiați în casa
voastră, pentru că știi că el se va comporta execrabil.
Nu permiteți unui bărbat să vă izoleze de oamenii dragi,
care vă iubesc și vă pot ajuta/ proteja la nevoie! Nu acceptați în viața
voastră un bărbat care vă spune că nu vă suportă părinții și prietenii și nu
vrea să vă mai întâlniți cu ei!
6. Te
amenință în mod constant că te va părăsi, că s-a săturat de tine, că nu te mai
suportă, dar nu o face. Ajungi să speri că va pleca, dar nu o face niciodată.
7. Te
face să simți că tot ce crezi și spui sunt niște prostii.
De fiecare dată când deschizi gura o să dea ochii peste
cap, o să facă remarci ironice/ batjocoritoare/ jignitoare cu privire la ceea
ce ai spus. Este un mod prin care vrea să te determine să nu-ți mai spui
părerea. Și dacă nu îți mai exprimi opiniile pentru mai mult timp, ajungi să nu
mai ai opinii și atunci o să-ți spună el ce să crezi. O să-ți însușești opinia
lui și o să fii sub controlul lui.
8. Partenerul
tău dă vina pe tine pentru toate eșecurile sau greșelile sale, pentru letargia
sa și pentru incapacitatea sa de a face ceva în viață, pentru faptul că n-are o
slujbă, etc.
„Am renunțat la atât de multe ca să fiu cu tine!”
La ce ai renunțat, dragă, că atunci când te-am cunoscut
erai exact ca acum, nu aveai un ban în plus și nici nu aveai vreo perspectivă?!
9. Te compară mereu cu alte persoane și niciodată
rezultatul nu-ți este favorabil. Te face să simți că oricine e mai bun decât
tine, că nu valorezi mai nimic.
10. Te tratează cu indiferență, ca și cum n-ai conta, ca
și cum nu îi pasă de tine și de ceea ce crezi/ simți/ vrei tu.”
Text de RC Blakes , Traducere: Mihaela Dan!
*
"Este important să stabilim limite în
relații de la bun început. Este important ca eu să îți spun care sunt limitele
mele și tu să îmi spui care sunt limitele tale, eu să îți spun ce înseamnă
pentru mine să fiu tratat cu respect și tu să îmi spui ce înseamnă pentru tine
să fii tratată cu respect.
Noi suntem diferiți, avem opinii diferite și nu avem de
unde să știm ce înseamnă pentru celălalt „a fi tratat cu respect”. Și pentru că
nu știm, uneori, fără să ne dăm seama, facem lucruri pe care celălalt le
consideră a fi o lipsă de respect la adresa sa. Dacă acea persoană nu ne spune,
noi vom continua să facem acele lucruri, fiindcă nu avem nicio idee că ele îl
afectează pe partenerul nostru.
Iar alteori, de ce să nu o spunem sincer, facem anumite
lucruri doar ca să tatonăm terenul, să vedem dacă ne merge, dacă ni se permite.
Verificăm cât de departe putem împinge lucrurile până ca persoana respectivă să
spună „Eu nu tolerez așa ceva”.
De aceea e important ca atunci când cineva depășește
limitele în relația cu tine să îi spui imediat că a depășit limitele și că tu
nu permiți așa ceva. "
(Autor: DeVon Franklin) traducerea Mihaela Dan
*
"Iubirea
de sine este cu adevărat o artă. Când te iubești cu adevărat ce înseamnă să te
accepți total așa cum ești acum fără excepții. Nu contează ce pot proiecta
alții asupra ta cu iluzia lor despre ceea ce este de neiubit sau respingător.
Într-adevăr la nivelul sufletului, iubirea este complet necondiționată. Iubirea
de sine este să apreciezi, să validezi și să susții cine ești în acest moment.
Atunci când te afli în situații în care cineva respinge părți din cine ești,
este o reflectare a modului în care te-ai putea respinge pe tine însuți și, de
asemenea, cum cealaltă persoană este autocritică, lipsită de iubire de sine și
proiectează asta prin tine.
Iubirea de sine înseamnă să trăiești profund în momentul
prezent și să renunți la regretele din trecut crezând că ai fi putut face
lucrurile mai bine și în moduri mai înalte. În momente poate ne simțim și
inadecvați când privim spre viitor și ceea ce sperăm să obținem sau să avem. În
Iubirea de Sine, vedem viitorul ca pur și simplu un pas următor pe măsură ce
creăm viziunea pe care o deținem și totuși iubim cine suntem fără rezerve.
Pe măsură ce pășești în vibrația Iubirii de Sine, nu este
nevoie să te compari cu ceilalți, deoarece ești un cristal unic cu mai multe
fețe, la fel de mult ca o parte a întregului. De asemenea, sunteți capabili să
renunțați la vinovăția și rușinea care vine din societate și relațiile toxice.
Îți poți spune adevărul și poți stabili limite cu încredere. Pe măsură ce
îmbrățișezi pe deplin tot ceea ce ești, dragostea transformă umbrele. Vei găsi
și alții care te acceptă și oferindu-ți dragoste mai mult ca rezultat.
Iubește-te complet, acceptă-te, iar lupta se dizolvă. " Autor: Abigail
Stelar Shekinah (pagina FB)
*
"Tu te trezești. Te uiți la tine însuți și începi să
simți vechile emoții într-un mod nou. Îți întinzi "aripile" la
propriu. Îți explorezi simțurile, îți dezvolți percepțiile. Îți amintești.
Este necesar să decizi ce dorești să creezi, ce îți
dorești din adâncul inimii să faci/ experimentezi. Ai tot sprijinul din lumea
spirituală, dar e necesar să alegi.
Ajutoarele spirituale nu îți vor spune ce „ar trebui” să
alegi. Ele așteaptă următoarea ta mișcare, cu Iubire și încredere în tine. E
necesar ca tu să le ceri foarte clar ceea ce vrei, să le ceri să te susțină
să-ți dezvolți acele calități care te vor ajuta să faci alegeri ferme,
tranșante și benefice.
Ce vei face în continuare?
Noua Lume îți va da indicii în moduri noi.
Relațiile voastre cu ceilalți se vor schimbă radical, iar
conexiunile voastre cu alți oameni vor deveni niște experiențe din ce în ce mai
profunde, pentru că începeți să vedeți/ simțiți
dincolo de aparențe, vedeți/ simțiți inima și sufletul
celuilalt.
Nu este necesar decât să vă deschideți ochii, anticipând
lucruri încântătoare/ magice/ uimitoare și pline de bucurie.
Este necesar doar să faceți alegeri/ explorați/ priviți
totul prin ochii Iubirii.
Atunci când înveti să privești prin ochii Iubirii înveți
să fii răbdător, blând și bun față de tine însuți, pentru că ești ca un copil
care descoperă lucruri noi. Descoperi Frumusețea, Armonia și Ritmul lumii
exterioare, dar și Frumusețea, Armonia și Ritmul din interiorul tău. Înveți să
te iubești cu adevărat pe tine însuți, pe măsură ce te redescoperi pe tine
însuți, dar și lumea exterioară.
(Autor: Nicky Hamid) traducerea
Mihaela Dan
*
"Vei înceta să atragi anumiți oameni atunci când vei
vindeca părțile din tine care i-a atras odată." Via Luana
Heiberger
*
Mulți oameni trăiesc pentru alții, în loc să trăiască
pentru ei înșiși. Și unii dintre aceștia ajung la un moment dat să se întrebe
la modul serios: “Mai pot continua în acest fel? Fiindcă mi se pare că nu prea
funcționează chestia asta pentru mine…”.
În opinia mea, dacă nu îți trăiești propria viață, dacă
nu te manifești așa cum ești cu adevărat, dacă nu funcționezi la modul
autentic, atunci încă trăiești în limita tiparelor/credințelor societății, cu
care ai fost programat de când erai copil. Și în acest caz, eu, unul, nu cred
că poți avea o viață cu adevărat fericită, dacă nu ești tu, cel adevărat.
Noi nu le facem bine altor oameni atunci când ne ocupăm
de anumite lucruri de care ar trebui să se ocupe ei înșiși, atunci când le
rezolvăm problemele și le purtăm noi poverile.
Ideea este că pentru a-i împuternici pe ceilalți este
necesar să-i lăsăm să-și asume responsabilitatea pentru viața lor, pentru
comportamentul/ alegerile lor și pentru consecințele acestor alegeri. Este
necesar să lăsăm oamenii să stea pe propriile picioare, dacă ne dorim ca
aceștia să-și descopere și să-și asume propria putere." (Dr. Joe Delaney)
traducerea Mihaela Dan
*
"Universul îți va da tot ce ai nevoie ca să te ajute
să fii tu însuți, să te manifești la modul autentic. În același timp, de câte
ori vei alege să nu te manifești la modul autentic Universul îți va lua ceva,
ca să te atenționeze că nu te manifești la modul autentic.
Depinde de tine să-ți folosești discernământul și să faci
alegeri aliniate cu cine ești tu cu adevărat. Și îți dezvolți discernământul
învățând să-ți faci singur alegerile, în funcție de ceea ce rezonează cu tine
la acel moment și să-ți asumi responsabilitatea pentru alegerile pe care le
faci.
Maturizați-vă, pentru că altfel vă veți da viața peste
cap în următoarea perioadă!
Nu vă mai uitați la alții, așteptând să vă fie exemple
pentru ce înseamnă să fiți voi înșivă. Voi sunteți unici, nu are cum să vă
arate altcineva cum să fiți voi înșivă, pentru că acel „altcineva” știe doar
cum să fie el însuși. Treceți la treabă, mergeți înainte, parcurgeți-vă propria
Călătorie făcând ce simțiți că este în aliniere cu cine sunteți voi cu
adevărat. Numai voi puteți simți asta, nu vă poate spune altul ce rezonează cu
voi.
Am spus de nenumărate ori: Universul o să vă arate ce aveți
de făcut pas cu pas. Treaba voastră este să vă ocupați în fiecare moment de
ceea ce este în fața voastră. Și când v-ați ocupat de acel lucru o să vă fie
adus în față un alt lucru. Ocupați-vă de el. Și tot așa. Așa vă parcurgeți
propria Cale. (Jason Estes) traducerea Mihaela Dan
*
"Trezirea nu este o cale pentru cei slabi de inimă.
Vei fi adus la smerenie. Oh, da! Adus în genunchi. De
multe, multe ori.
Ceea ce credeai că știai se va dizolva din când în când
în nimic.
Cele mai strălucitoare idei, expertiza ta uimitoare,
munca vieții tale, toate se pot prăbuși la pământ.
Uneori fără niciun avertisment.
Ți se va cere să începi din nou și din nou și din nou.
Și din nou.
(Am spus oare că asta nu este o cale pentru cei slabi de
inimă?)
Oh da, vei atinge beatitudinea și bucuria existenței, cu
siguranță!
Vei râde de simplitatea lucrurilor, în unele zile,
desigur!
Dar ți se va cere, de asemenea, să te confrunți cu cele
mai profunde frici ale tale, să înfrunți întunericul și noaptea de dinăuntru,
să mergi în locurile unde sălășluiesc făpturile neiubite.
Vei intra în buzunare de durere despre care nu ai știut
niciodată că sunt acolo.
Vei plânge un miliard de lacrimi pentru copiii pierduți
și abandonați, înăuntru și în afară.
Vei urla la cer, la părinții tăi, la toți învățătorii
care te-au decepționat, la minciunile cu care ai fost hrănit, la cei ce
niciodată nu s-au arătat atunci când ai avut cea mai mare nevoie de ei.
Vei tremura de frică în unele zile.
În unele zile pământul se va deschide și te va înghiți și
te va scuipa înapoi.
Uneori vei crede că ai ajuns la sfârșitul drumului, iar
apoi te vei pomeni înapoi la blestematul de început.
Uneori vei simți că vrei să renunți.
Uneori vei simți că nu ai făcut niciun progres.
Uneori vei blestema ziua în care ai început această
călătorie.
Dar te vindeci.
Da, te vindeci.
Tu dezgheți, des-faci miliarde de ani de karma.
Condiționarea bazată pe frică se topește și vei întâlni viața brută.
Te întorci la natură, la Grădină, la sălbăticie, acolo
unde ai fost conceput.
Nu este întotdeauna ușor. Nu este întotdeauna pașnic.
Nu este întotdeauna spiritualitatea care ți-a fost
vândută.
Nu este întotdeauna iubire, lumină, bucurie și
pozitivitate și conștiință pură netulburată.
(Astea sunt doar vise pentru copiii înspăimântați.)
Nu, este o trezire autentică. Ești acum un războinic a
ceea ce este real, obosit de tâmpenii și de promisiuni false, plângând și
urlând și râzându-ți drumul înspre teribilul, minunatul întreg care ești.
Toate visele tale vechi se vor fi zdrobit, dar nu și tu.
Vocile fricii și rușinii și îndoielii pot fi în
continuare cu tine, dar acum tu ești mai mare decât ele.
Ai zile în care te simți minuscul, da, dar ai zile în
care poți ține întregul nenorocit de Univers în palma mâinii tale.
Ai înnebunit ca să fii normal, ai crăpat ca să fii
întreg, ai tranzacționat vechea siguranță în schimbul unei vieți de aventură și
ai renunțat la vechile dogme triste pentru fiorul de "a nu ști’.
Găsești siguranță în cele mai întunecate locuri și
frumusețe în cele mai singuratice locuri și iubire în locurile care crezi că au
fost părăsite de iubire.
Prietene, nu ești niciodată abandonat de viață, căci tu
ești viața și, chiar și când cazi la pământ, ești complet susținut de forțe
necunoscute.
Și ce dacă. Ce dacă! Cazi! Te zgârii. Te simți rușinat o
vreme. Îți plângi plecarea vechiului vis. Și ce dacă! Îți plângi plecarea
așteptărilor și te întorci pentru a face față realității care nu este
niciodată, niciodată atât de rea pe cât te-ai temut că este.
Te culegi de jos, te scuturi de praf, te întorci pe cale
și mergi mai departe.
Nu ai părăsit niciodată calea, dacă e să fie spus
adevărul.
Căci calea nu te-a părăsit niciodată pe…tine.
Căci calea se formează sub picioarele tale, în fiecare
Acum, cu fiecare pas pe care îl faci sau nu îl faci, bucurându-te de călătoria
ta unică, sărbătorindu-te exact așa cum ești astăzi, înclinându-te în fața
eșecurilor tale, precum și a victoriilor tale.
Deci, începe din nou, prietene.
Începe din nou.
Și mergi mai departe."
Autor: Jeff Foster, traducere: Adelaida Caster
30.11.2021
