Am tot mutat-o de colo-colo pana cand m-am decis in sfarsit ca s-o citesc. "Mandrie si prejudecata" de Jane Austin.
Toata lumea cunoaste romanul, toata lumea a vazut filmul, asa ca nu-i nimic nou sau extraordinar. Poate doar romanul insusi pentru cei care nu l-au citit inca. Asa cum am fost eu pana acum.
Vazusem filmul de nenumarate ori, ba chiar vazusem mai multe ecranizari, cu diferite distributii, dar cartea inca n-o citisem, desi noi am cumparat-o prin februarie 2017, pe vremea cand locuiam in Gradina. Atunci am vazut si ultima ecranizare a acestui roman, cea care ne-a placut cel mai mult (am scris despre asta aici https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2017/02/filmele-cu-iubirica.html)
Asta e, asa se intampla uneori cu cartile ecranizate. Vedem mai intai filmul, ne place enorm si renuntam sa mai citim cartea. Ni se pare redundant. Uneori, insa, cartea dezvaluie detalii care completeaza mult povestea si o face mult mai interesanta. In acest caz, insa, ma bucur ca am vazut intai filmul. Filmul surprinde mult mai bine si mai emotionant latura romantica a povestilor de iubire din carte, in timp ce romanul etaleaza povestea intr-un stil oarecum formal, elitist si sec pe alocuri, conform genului sobru al vremurilor respective.
Felul redactarii acestui roman, exprimarea specifica epocii personajelor, o epoca preocupata in mod exagerat mai degraba de forma decat de continut, mai mult de aparente decat de adevar, mai mult de "ceea ce se cade" decat de ceea ce "simte" fiecare, ei bine, modul acesta atat de formal al conversatiilor celor apartinand claselor sociale burgheze, poate parea unor cititori ca suna fals, obositor si enervant, pe alocuri.
In ciuda acestor consideratii, eu am savurat acest fel de formulare a ideilor. Mi-a placut sa observ cu interes cum a reusit autoarea sa realizeze si sa redea modul de exprimare si comportamentul prioritar politicos, cat mai ostentativ politicos posibil, in dauna exprimarii ferme, clare, fara echivoc a unei pareri, a unui refuz, a unei nemultumiri, sau a unei reticente.
Este interesant cat de elaborate erau dialogurile oamenilor din acea epoca numai din obligatia de a respecta niste conveniente si etichete sociale, niste reguli de politete absurde, care functionau mai mult ca masti, in spatele carora fiecare isi ascundea adevarata fata, intentie, opinie.
Citind cartea, chiar m-a fascinat preocuparea autoarei si meticulozitatea frazarii, cu atata scrupulozitate. Fiecare replica, mai ales cele controversate, este cu mare grija conturata. Aici se vede cu adevarat maiestria in cuvant a autoarei.
In concluzie, gata, am bifat si cartea asta, am facut si poze cu ea, m-a ajutat si Bubulina un pic, la impresia artistica, ea insistand cu imbunatatiri mai ales in ceea ce priveste expresivitatea privirii decat a cuvantului. Zice ea ca privirea este mai elocventa si mai de succes decat toate cuvintele din lume.
In fine, sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si sa mergem inainte.
PS. Azi am primit si comanda de carti de la anticariatul on-line, asa ca voi continua cu "Pulbere de stele", vol. 2. Revin cu detalii.
03.11.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)