Meniu sofisticat, in ceas tarziu de noapte

"Emma trecu in revista meniul pe care il alese. Doua feluri de supa, consomme gelatinat si crema de creson, servite in cesti, spuma de somon afumat cu capere si felii de lamaie, pateuri cu homar, calcan cu maioneza, beef Wellington, turban de pui si limba, pateuri cu carne de fazan, friptura de miel cu sos de menta, rosii cu tartar, fasole pastai si pomme souffle. Desertul era alcatuit din prajituri cu rom si stafide, compot, cafea si ceai. Gama de bauturi era indeajuns de larga pentru a satisface cele mai deosebite si mai pretentioase gusturi."

"Musafirilor urma sa li se serveasca mai intai caviar de la gheata, garnisit cu oua fierte tari taiate, ceapa cruda tocata si paine prajita. Dupa aceea, venea sufleul de homar cu sos de homar, urmat de supa de broasca testoasa, asezonata cu sherry. "Nu prea mult sherry", avertizase doamna Wainrighr, "doar exact cat trebuie pentru a-i da un pic de gust picant". Apoi, urma calcan de Dover gatit cu un sos de vin alb cu smantana, cu feliute de ciuperci si salote inauntru. Felul principal consta din carne de vaca prajita, cu sos de hrean, cartofi prajiti in cratita impreuna cu carnea, morcovi si mazare, si un sos gros facut din zeama de la carne. Mai era vorba de un platou de branzeturi, alcatuit din branza de Stilton, Cheshire si Wensleydale, cu mai multe feluri de uscatele si biscuiti buni pentru digestie. La sfarsit, aveau sa se serveasca trei deserturi pentru a incheia masa, pe care bucatareasa o numea intruna un "banchet afurisit". Acestea constau intrun melanj de fructe, o prajitura de lamaie, cu frisca groasa si o crema de ciocolata, usoara si pufoasa."

*

Cele doua citate de mai sus, dupa cum v-ati dat seama deja, sunt extrase din cele doua volume ale cartii "Pretul succesului", autor Barbara Taylor Bradford. Daca le-ati citit cu atentie, ati observat, desigur, ca este vorba despre un meniu sofisticat, pregatit pentru ospatul unor bogatasi englezi, pentru un "banchet afurisit" al vremurilor trecute, cand cuvinte precum "conte", "marchiza" sau "majordom" faceau parte din vocabularul cotidian al claselor privilegiate.

Citind enumerarea felurilor de mancare de mai sus, anumite pofte ascunse au inceput si mie sa mi se reactiveze treptat, aproape pe negandite, insinuandu-mi-se in principalele simturi organice. Adica, ce vreau sa spun. Sa nu credeti ca poftele insipide si barbare de calcan, somon, creson sau fazan mi s-au declansat mie asa, deodata. Si nici de calamar, homar sau caviar. Nuuuuu, caci ma stiti deja, eu am pofte mult mai alese, mai speciale, mai de fineturi, pofte deosebite, inedite si fandosite, nu snobisme din astea, afurisite.

Asadar, am poftit la....... mamaliga! 

Si cum, invariabil, pofta de mamaliga vine cu pofta de oua si de branza... na! le-am activat si pe acestea. Iar cum branza mi se pare mie ca intotdeauna se asorteaza perfect cu un piure de cartofi fierbinte, facut cu unt, asta e, l-am trecut si pe asta pe lista. 

Asa se face ca aseara, tarziu, in jur de ora 1:30 noaptea, in timp ce urmaream amandoi ultimele secvente ale filmului "Pastreaza visul", ecranizat dupa cea de-a doua carte a trilogiei cu Emma Harte, cea de dupa "Pretul succesului", ei bine, intre mine si Adrian a inceput brusc, fara nici o introducere si fara nici o legatura cu vreo scena din film, un dialog foarte interesant despre meniul pe care urma sa-l avem azi la masa de pranz. 

Da, am fi putut amana discutia pe a doua zi, desigur, dar unele ingrediente trebuiau cumparate, caci noi nu le consumam in mod obisnuit (pe motiv de incompatibilitate cu scopurile noastre curente de viata, respectiv, greutatea optima, frumusetea fizica ideala si evolutia spirituala ascendenta, nu neaparat in aceasta ordine. Ha, ha, ha!!!). Deci nu le aveam in frigider. Doar din cand in  cand ni le mai permitem, doar asa, ca pe o concesie facuta simturilor noastre interioare, cele pe care noi ni le onoram si carora le dam curs doar atat cat sa savuram micile placeri ale vietii, fara a le lasa sa ne invadeze cotidianul disciplinat, atent organizat, urmarindu-ne scopurile mai sus mentionate. 

Asadar, aseara, in jur de ora 2, meniul era stabilit, lista cu ingrediente era intocmita, iar azi dimineata, pana sa ma trezesc eu, acestea erau deja cumparate de Adrian si ma asteptau aliniate frumos pe masa din bucatarie pentru a fi pregatite. 

Ne-am zis noi ca urma sa fie doar un meniu simplu, frugal, usor si rapid de facut, unul care sa nu atenteze prea mult nici la greutatea optima, nici la frumusetea fizica ideeala, si nici la evolutia spirituala ascendenta, of cource. 

Si in nici un caz nu avea sa fie unul din meniurile alea sofisticate, fitoase, de burghezi privilegiati, fandositi si snobi, care nu puteau manca altceva decat calcan, somon, creson, fazan, calamar, homar sau caviar, meniu la care bucataresele lor trudeau cu orele in bucatarie pentru "banchetul lor afurisit" cu sute de persoane.

Avand la indemana toate ingredientele care imi erau necesare, conform listei, si gandindu-ma ca ora 13 este ora noastra obisnuita de servit pranzul, m-am apucat pe la ora 12 de curatat cartofii pentru piure si i-am pus sa fiarba pe aragaz, alaturi de un vas cu apa si cu sare, pentru mamaliga. 

Abia in jur de ora 13:30, am terminat de preparat mamaliga si piureul de carfofi, Apoi am terminat si de spalat toate vasele folosite pana in acel moment la gatit, plus aragazul. Caci eu asa gatesc, mentinand curatenia in bucatarie dupa fiecare operatiune, pas cu pas, cum zice (dar nu face) domnul presedinte, astfel incat, atunci cand am terminat de gatit, am deodata si mancarea gata, dar si bucataria curata, deci nu mai am nimic de facut in plus.

Apoi, m-am ocupat de varza murata, pe care am tocat-o marunt si am pregatit-o pentru salata - caci am uitat sa va spun, s-a activat si pofta asta, de salata de varza murata cu piper negru, care se potrivea de minune la piureul de cartofi si la ouale-ochiuri. 

Am taiat si branza felii si am asezat-o intr-un mod foarte sofisticat si extravagant pe farfuriile deja pregatite pentru servit masa. Mazanplasul era gata. Mai aveam de pregatit ouale-ochiuri :)

Asadar, abia in jur de ora 14 am fost gata sa pregatesc ouale ochiuri, care trebuiau sa fie neaparat moi si fierbinti in momentul servirii, acesta fiind motivul pentru care le-am lasat la final. 

Trebuie sa va spun ca am avut o surpriza foarte placuta cand am ajuns la aceasta etapa a prepararii meniului nostru deloc simandicos. 

Ei bine, am constatat ca una din gainile noastre de la supermarket, cele care de furnizeaza noua ouale bio, ne-au livrat azi un ou cu doua galbenusuri. 

Cum, intotdeauna Bubulina noastra are si ea o portie separata la oua, caci si poftele ei se activeaza in sincron cu ale noastre, azi am avut placerea sa-i servim ei acest ou colosal, cu doua galbenusuri. Fapt pe care ea l-a apreciat maxim, caci nici nu stim cand si-a terminat de mancat tot ce-i pusesem in caserola  - ouale, branza, piureul cu unt si mamaliga! Din toate cate putin, desigur, cum altfel?

Concluzia acestei insemnari de azi este urmatoarea: decat sa mai stau in bucatarie doua ore ca sa gatesc un pranz cica "simplu, frugal, usor si rapid de facut", mai bine, pe viitor, voi intocmi o lista cu ingredientele bogatasilor din "Pretul succsesului", gen "calcan, somon, creson, fazan, calamar, homar si caviar". Si, desigur, voi trece pe lista aia si una bucata bucatareasa, una care sa le si gateasca pe toate, si sa se ocupe si de curatenia aferenta. Ca eu ma las de meserie. 

Pai, in cele doua ore, cat m-am invartit eu azi in jurul aragazului, cu atatea pregatiri, ne plimbam nu numai prin tot Predealul, pe toata Polistoaca, pe la Trei Brazi si Poiana Secuilor, ci ajungeam si pana in Busteni, si chiar in Sinaia, pentru o tura prin parcul central. Pe bune! Am fi putut chiar urca si cu telefericul pana la Babele si Sfinx! 

Doua ore in bucatarie! - doua ore in care am gatit doar pentru o masa de pranz si numai pentru noi doi! Va dati seama? As fi terminat o carte de citit in timpul asta! 

Deci, ca sa stiti, eu propun sa ne lasam cat mai curand de mancat. De tot! 

Pai, se merita atat de mult timp irosit din viata numai pentru prepararea mancarii? Plus timp pentru cumparaturi, plus timp pentru intocmit liste de ingrediente.... Doamne! Gata! De maine trecem pe apa si aer. Am zis. 

Noroc cu poftele astea reactivate acum, la momentul oportun, altfel cine stie cand am fi putut avea de la sine o asa revelatie extraordinara, atat de necesara frumusetii fizice si evolutiei noastre spirituale ascendente (sic!). 

Si, de fapt, stiti ceva? Uitati de apa. Aer! Doar aer! Punct. 

PS. Ma scuzati acum, trebuie sa-mi consult consilierul meu personal, cantarul, in materie de greutate optima. Caci, daca evolutia spirituala ascendenta si frumusetea fizica ideala par a nu fi fost afectate de meniul extra-caloric de astazi (pe motiv de asumare, sic!), cealalta variabila va putea fi efectiv reglata numai si numai prin consum de ozon pur, mai multe zile la rand. 

Edit later:

Vreau sa las aici si cateva imagini cu energia portalului de ieri, 11:11, captata de la fereastra sufrageriei noastre (caci in plimbare nu prea mai fac fotografii, este muuuult mai confortabil asa :) )

12.11.2021