(14 - vol.1) "Pulbere de stele" la sfarsit de octombrie

 

Cand am vazut coperta acestei carti am stiut din start ca o sa-mi placa povestea. In filmul care a fost facut dupa acest roman a jucat Elisabeth Taylor, deci, cu siguranta trebuie sa fie o poveste frumoasa - mi-am zis. Elisabeth Taylor a avut un  impresar super exigent, care ii alegea cu mare atentie filmele in care urma sa fie distribuita, cu scenarii foarte bine scrise, astfel incat succesul sa fie asigurat din toate punctele de vedere. 

Asadar, imediat m-am apucat s-o citesc. Cea de-a 14-a carte din inventar/maraton, "Pulbere de stele", autoare Charlotte Bingham, m-a prins de la primele pagini, si n-am mai lasat-o din mana pana n-am ajuns la sfarsit. Sfarsit care... hmmm.... nu se poate! mi-am zis. Ce sfarsit e asta? Pur si simplu nu avea nici un sens! Nimeni nu-si poate incheia cartea asa, lasand cititorul suspendat in aer. Adica, chiar fara nici macar un fir de care sa se apuce si sa-si imagineze ceva, orice, ca final. 

Dar, cand m-am uitat mai bine..... mi-am dat seama. Acela era abia volumul 1. Trebuia sa urmeze volumul 2, insa.... nici urma de el. Am trecut de cateva ori cu privirea prin toate rafturile, sperand sa dau pana la urma de el, dar nu l-am gasit. Mi-am dat seama ca si asta era una din cartile descompletate din aceasta colectie, din biblioteca in posesia careia am intrat de curand, asa cum mai dadusem de inca vreo cateva, pe care le-am dat deja deoparte. 

Cum sa ma apuc de citit o carte care cuprinde doar jumatate de poveste, fara final? N-am fost atenta! Caci nici nu m-as fi apucat de ea. Chiar si avand-o pe Elisabeth Taylor pe coperta, normal! 

Si, imbufnata, ii spun aseara lui Adrian. "Uite, sufletel, am mai gasit un roman descompletat, doar cu un singur volum, din doua. Mai sunt cateva in situatia asta, dar.... pe asta am apucat s-o citesc, imi place si... cum sa facem noi sa dam de volumul 2?" Ma gandeam eu sa intrebam in dreapta, sa intrebam in stanga, poate-poate.... cine stie cum, prin ce imprejurare, am fi dat de volumul doi ratacit pe undeva, pe la cineva.... 

"Pui, imi zice Adrian, fa o lista cu cartile descompletate, si, daca vrei, si daca iti plac, le cautam pe internet si poate le gasim sa le comandam." 

Si ce credeti? Le-a si gasit pe un site, un anticariat on-line! Sunt carti publicate cu multi ani in urma, editie veche, de prin anii 1994, si nici nu as fi crezut ca o sa le gasim de cumparat. 

Asa ca aseara, dupa ce am frunzarit un pic si celelalte carti descompletate si m-am asigurat ca merita sa  le gasim perechile si sa le citim, Adrian a facut o comanda on-line. Am fost uimita sa constat cat de ieftine au fost, caci, fiind atat de vechi, ca si editii publicate, probabil ca nici nu mai erau considerate carti de mare interes. Asadar, la un pret infim, de vreo 5-6 lei bucata, am adunat vreo sapte volume, fix cat sa completez o trilogie foarte buna, ecranizata, si inca vreo alte cateva romane, carora le lipsea fie volumul 1, fie volumul 2. 

Intre timp, pana vine comanda, m-am apucat de alta carte, dar sunt abia la jumatatea ei, deci inca nu o bifez in inventar. Dar abia astept sa continui povestea "Pulbere de stele" si sa-i aflu finalul. Mai ales ca empatizez, nu cu personajul feminin principal, cel controversat, intruchipat de Elisabeth Taylor, ci cu un alt personaj feminin al povestii, despre care sunt nerabdatoare sa aflu cum a iesit din situatia aceea complicata.

31.10.2021

(13) "Totul sau nimic" in luna octombrie

 

Dupa 12 romane de dragoste citite in luna octombrie, cel de-al 13-lea roman, cel care incheie inventarul acestei luni, este.... este.... suspans maxim!.... ei bine.... este... un roman... politist!!! "Totul sau nimic" de Elisabeth Adler.

N-as fi crezut! Nu prea sunt amatoare de romane politiste, in general. Da, am citit cateva din scrierile binecunoscutei Aghata Christie si alte cateva mai moderne, dar nu pot spune ca sunt pasionata de acest stil beletristic. Totusi, acest "Totul sau nimic" a fost o combinatie tonica intre aventurile politiste si relatia romantica si aventuroasa a celor doi detectivi particulari, o ea si un el, un cuplu "de excentrici" - asa cum sunt ei catalogati chiar de catre unul dintre personajele din carte. 

Ma opresc aici cu consideratiile asupra romanului, caci am zis ca nu vreau sa fac recenzii pe blog, este plin net-ul de recenzii la carti, nu vreau sa alunec si eu pe panta asta, a bagarii in seama pe marginea unor autori de succes, insa pot spune macar atat, ca mi-a placut si ca ma bucur ca am bifat-o in inventar. Ceea ce nu pot preciza si despre alte cateva carti pe care le-am dat deoparte pana sa ma decid asupra ei. Cred ca voi face un raft anume, special pentru cartile care nu mi-au inspirat interesul. Nu, nu le voi inventaria si pe acelea, gusturile nu se discuta, poate altora le-a placut si nu vreau sa aduc nici un prejudiciu nimanui, nici o umbra asupra nici unui titlu de carte sau autor, ar fi nedrept fata de munca depusa pentru scrierea lor, pentru editarea si publicarea lor, un efort deloc de neglijat.

Asadar, 13 carti citite in 5 saptamani (am inceput acest maraton de citit in 18 septembrie). Consemnez aici si las posteritatii aceste informatii vitale, caci, nu se stie ce va veni, se spune ca robotii vor inlocui oamenii, ori ca oamenii vor deveni bio-roboti, cu cip-uri in creier, situatie in care citirea unei carti va fi un non-sens. "Descarcarea" ei direct in creier, prin cablu USB sau WI-FI va fi, probabil, modul de cunoastere a unui roman, DACA vor mai exista romane, sau DACA va mai fi de interes continutul acestora pentru noua civilizatie de cyborgi terestri. 

Am exagerat, desigur, nici macar la nivel de scenariu de film nu este cazul sa vorbim despre asa ceva, noi nu credem in astfel de previziuni, nici nu le dam energie de manifestare, insa, uneori, a glumi pe o astfel de tema absurda, face ca ea sa reveleze in subconstientul unora realitatea pe care si-o doresc cu adevarat s-o traiasca - aceea care are legatura directa cu esenta lor umana, cu divinitatea din interiorul lor, cu scanteia sufletului lor, cea pe care nimeni si nimic nu poate sa le-o stinga vreodata, indiferent cate cip-uri si injectii se vor inventa de catre cei rau-intentionati, pentru a obtine controlul total si subjugarea umanitatii. 

Nu, nu vor reusi. Tocmai de aceea, este indicat ca noi sa ne mentinem si sa ne dezvoltam acele abillitati si indeletniciri umane care niciodata nu vor putea fi reproduse de un computer, de un robot, de orice entitate non-umana: sa iubim, sa citim carti, sa ne emotionam, sa ne exprima emotiile liber, sa ne impartasim aceste emotii unii altora, sa ne stimulam compasiunea si intelegerea reciproca, sa ne onoram sufletele si tot ceea ce traim in trup omenesc. 

Caci noi, oamenii, avem "totul", in timp ce "ei" nu au "nimic" din ceea ce noi avem. Dar nici nu vor putea avea vreodata, caci nu asta este calea lor, ci alta. Si de aceea sunt atat de frustati. Invidiosii!

28.10.2021

Ghiciti pe unde ne-am plimbat noi azi?

 

Ati ghicit! Felicitari! Ne-am plimbat fix pe la Trei Brazi si la Poiana Secuilor, exact cum v-ati dat seama deja.

Cerul senin, impecabil de albastru, soarele si culorile padurii ne-au stabilit de ieri itinerariul pentru azi. Adrian a fost cu ideea. De aseara. "Mergem maine pe la Trei Brazi, puiutu' meu?" "Mergem, sufletel!" Si am mers.

A fost cam frig si a cam batut vantul pe drumul dinspre Trei Brazi spre Poiana Secuilor, in zonele umbrite descoperind chiar bruma groasa, netopita, iar intr-o baltoaca era chiar gheata groasa, cam de o jumatate de centimetru, semn ca peste noapte temperatura a scazut cam multisor acolo, pe varfuri de munti. 

Insa soarele, seninul si padurea colorata ne-a incantat peste masura si au facut ca plimbarea noastra sa fie minunata, in ciuda faptului ca ne-au cam inghetat mainile facand fotografii in toate directiile, cand eu, cand Adrian, cand surprinzandu-ne reciproc in instantanee comice. Nu vi le aratam pe toate, doar noi ne-am distrat de unele dintre ele, insa, pe cele mai potrivite pentru expunerea publica le-am selectat si vi le aratam aici, pe blog.

Toamna asta inca este o poezie in culori aramii! 

Multumim, Doamne, pentru toata frumusetea asta extraordinara, din jur, de care nu ne mai saturam, pe care o savuram zilnic si care ne umple inimile de incantare si energie benefica!

Avem parte de un final de octombrie spectaculos, cu bucurie, cu vibratii inalte, cu inaltarea sufletelor spre desavarsire si cu un maret ajutor divin in proiectia celei mai frumoase viziuni pentru noi toti, pentru noi, oamenii, cei care apreciem viata, natura, iubirea, valorile fundamentale morale, cei cu principii sanatoase, benefice omenirii, care incurajeaza respectul reciproc, dreptul folosirii Liberului Arbitru si al neintruziunii in alegerile personale, intime, de suflet. 

*

TE VOR NUMI...

"Te vor numi ”nebun” pentru că te-ai născut cu darul de a vedea lucrurile diferit și asta îi sperie...

Te vor numi „intens” pentru că te-ai născut cu curajul de a-ți permite să trăiești și să simți pe deplin și asta îi intimidează...

Te vor numi „egoist” pentru că ai descoperit că ești cel mai important lucru din viața ta și asta nu le aduce beneficii...

Te vor numi „conspiraționist” pentru că ai văzut controlul și manipularea pe care sistemele încearcă să o exercite asupra ta și asta nu le convine...

Te vor numi „ciudat” pentru că nu faci aceleași lucruri ca și masele, pentru că ai ieșit din matrix și ți-ai creat propria realitate...

Te vor numi „absurd” pentru că ai credințe diferite de cele care ne-au fost insuflate de ani de zile...

Te vor numi „deranjant” pentru că acționezi în moduri în afara celor stabilite, pentru că ajuți, pentru că predai, pentru că vorbești despre universuri și existență...

Te vor numi „periculos” pentru că nu respecți regulile și reglementările stabilite, pentru că îți creezi propriul mod de a trăi în felul tău și pe placul tău...

Te vor numi „iluzionat” pentru că știi că trăim într-un univers de posibilități infinite și că totul este posibil dacă îl crezi cu certitudine...

Ei te vor eticheta în multe feluri, cu multe judecăți, pentru o lungă perioadă de timp, dar rămâi ferm în tine, în dorințele tale și fiind credincios Esenței tale, pentru că până la urmă te vor căuta pentru ceea ce transmiți, pentru ce dăruiești, pentru ce ești tu, prin magia ta.

Nu te lăsa doborât de ce vor spune, creează-ți propria cale și ai încredere în Înțelepciunea ta interioară, dacă te îndoiești de ceva, investighează, dacă nu ești de acord cu nici o idee indiferent de cât de mulți oameni o cred, caută-ți adevărul tău, trezește-te și nu mai crede tot ce ți-au spus, trage-ți propriile concluzii și manifestă-ți adevăratul Eu, întotdeauna din iubire, mereu din conștiință." Sursa: Maricia Neira Lopez

 

27.10.2021