De obicei, cei mai multi oameni se bucura cand isi cumpara un gadget nou. Ii apuca asa... un soi de frenezie, combinata cu o curiozitate si cu o nerabdare, alaturi de un sentiment de mare mandrie.
Cei mai multi, da. Printre care nu ma numar si eu.
Repet: printre care NU ma numar si eu.
Eu as folosi si 50 de ani acelasi aparat, daca ar fi functional. Dar nesuferitele astea de gadgeturi sunt "programate" sa se strice "singure" cam la cel mult 3 ani, ca nu cumva cineva sa se sustraga consumerismului decadent si snobismului intensiv cultivat de mass-media si de societatea asta toxica, "educata" doar ca sa le produca si sa le maximizeze unora profitul corporatist.
Ei bine, am fost nevoita sa-mi schimb telefonul. Celalalt a abandonat cursa pe motiv de baterie si de display. Asa ca mi-a comandat Adrian unul nou. "De care vrei, puiutu' meu?" m-a intrebat el, asteptandu-se, probabil sa cer unul alb (caci ma stie, eu nu-mi schimb preferintele toata ziua buna ziua, sunt o conservatorista in multe privinte). Si chiar alb as fi vrut sa fie, dar... nu e. Nu aveau alb. I-am spus; "Sufletel, sa fie unul cat mai mic, cel mai mic posibil, dar sa aiba si o camera bunicica, pentru poze".
In rest, nu ma interesa altceva. N-as fi vrut sa umblu dupa mine cu un aparat cat un caiet studentesc, asa cum sunt tendintele actuale.
Offff.... cat de bune erau aparatele acelea de la inceputuri, cele din urma cu vreo 10 ani, mici si delicate, finute, cu butoane si cu un display micut, unde incapea scris doar numele apelantului si numarul de telefon format. Tehnologia asta o fi ea buna, dar mie mi-a dat numai dureri de cap de cate ori am fost nevoita sa-mi schimb telefonul.
In fine, daca tot am fost obligata (retineti! "obligata"!) sa am un telefon nou, am inceput sa-l testez.
Adica: daca face selfie-uri bune, sunt multumita. Ema a zis si ea la fel, ca, daca face selfie-uri bune, e si ea multumita.
Doar ca, atunci cand am vrut sa-l testam impreuna, mai exact, eu si cu domnisoara asta mica, asa ce mi s-a zvarcolit in brate si asa ce mi s-a sucit si mi s-a invartit in fata aparatului.... ba ca "nu-i sta bine coafura", ba ca "uite, carliontii ei sunt deranjati", ca "lumina nu-i cade bine pe fata", sau ca "nu-i decorul potrivit"... ori ca "prea o eclipsez si s-o las pe ea mai in fata, ca doar ea e vedeta Predealului!"... incat nici nu stiu ce sa zic de selfie-urile care au iesit.
Or fi bune, n-or fi bune.....? Deci, sa fiu multumita sau nu de telefon? Ema a zis ca e multumita. Pai, cred si eu! Cu profilul ei de Principessa, nici nu putea sa fie altfel! Priviti cum zambeste la camera! S-ar putea zice ca e un fotomodel profesionist de cand lumea!
24.10.2021
Fetele mele frumoase-frumoase! și pe antepenultima poză... ce să vezi??!! o brândușă mov de toamnă!!! frumoasă surpriză !!! mulțumesc pentru toate !!! Să fiți permanent sănătoși și voioși!!!
RăspundețiȘtergereE plin peste tot de branduse de toamna, Cristiana! Puzderie! Mai ales la iesirea din padure, pe la poalele brazilor batrani, in zonele insorite. Acolo unde am fotografiat-o pe Ema erau o multime, dar n-am putut intra printre ele cu Ema, pentru poze, ca mi-a fost teama sa nu le calc in picioare. Am gasit bobocul ala mai izolat, intr-o margine, si asa a avut si Ema loc alaturi, ca sa le prind pe amandoua in aceeasi poza. Toamna asta a colorat minunat pomii! Minunat! Am pus deja o postare cu o selectie de poze de toamna din padure si de pe strazile Predealului. Din peste 1100 de poze foarte greu am reusit sa selectex un pic peste 100 pentru blog. Unde intorceam privirea era un tablou splendid de poveste! Te pupam, Cristiana! Sa auzim numai de bine!
Ștergere