marți, 31 august 2021

Alba ca Zapada si cei 7 pudeli mici

 




Acestia ne sunt vecini de cateva saptamani. I-am descoperit in una din plimbarile noastre, iar aceste poze sunt facute in 22 august (ziua in care am sarbatorit pentru mai multe motive, va amintiti?). 

Credeam, speram, ca in curand nu-i vom mai vedea acolo, ca aveau sa-si gaseasca stapani si sa fie niste catei fericiti. Inca nu si-au gasit, sunt tot acolo, si sunt inca niste catei fericiti, desi nu stiu ce va fi cu ei. Sunt, totusi, 7 pudeli mici!

In ziua in care vom afla ca toti au fost adoptati, si ca toti au case noi, proprietate personala, vom schimba titlul povestii. Ii vom spune "Croitorasul cel viteaz. Toti 7 dintr-o iubire."

















31.08.2021

Parfum roz prea puternic? Nu si pe balcon.

 


Asta e, aproape toate au ajuns in balcon. Pe motiv de parfum prea puternic. Pai, v-am spus eu chiar din prima zi, cu atatea vaze pline cu aceste flori parfumate, era ca si cum aveam in casa o padure de salcam inflorita, dar si o gradina cu trandafiri de dulceata. 2 in 1. Asa ca singura solutie a fost sa le fac loc in balcon multora dintre ele. Si le-am facut.












Si, daca tot m-am sucit si m-am invartit in balcon, facandu-le loc florilor roz, parfumate excesiv, m-am oprit cu telefonul si asupra unora din ceelelalte flori de acolo, Si ce daca tocmai ce le-am fotografiat zilele trecute? Ei, asta-i buna! Azi unele au decoratiuni noi, fancy! Niste pietricele pestrite, barceloneze. Sa fie si ele mai fitoase, pe langa faptul ca suculentelor le plac pietrele, in general.  Cum deja au inceput sa dezvolte frunze noi, adica frunzulitele mici, puse la incoltit, devin treptat plantute de sine statatoare, le decorez mediul, sa se simta si ele importante, si sa se bucure de locul in care vor creste mari si frumoase, si unde vor face pui. Alti pui, adica. 















Si am prins in cateva cadre si jardinierele, de care sunt foarte multumita. Acum pot sa va spun ca ele, de fapt, au fost de la inceput un fel de experiment. Am ales cu mare atentie ce plante voi pune acolo, pentru ca urmau sa se adapteze si sa creasca intr-un regim oarecum special, atipic. Fix pe partea balconului unde lumina de afara nu ajungea spre ele, direct, ci oarecum reflectata de peretele alb din fata lor.  Asadar, intr-un loc in care ele trebuiau sa se descurce cu relativ putina lumina. Si chiar s-au descurcat! 

M-am documentat bine inainte de a alege aceste plante, am cautat pe internet ce flori prefera umbra si intunericul, astfel incat sa nu am surprize neplacute. Mai mult decat atat, aveam nevoie de plante care nu cresc repede si mult, nici in inaltime si nici in volum. Adica, aveam nevoie de plante care cam stagneaza mult timp in acelasi stadiu. Balconul nostru este relativ ingust, are doar un metru latime, asa ca nu vroiam sa ne stresam din cauza unor flori, de care sa ne ferim tot timpul cand ieseam pe balcon, adica din cauza unor crengi sau frunze pe care le ferim la fiecare miscare, sa nu le rupem. 









Dupa ce am terminat cu balconul, m-am apucat sa fac niste crutoane la cuptor. Aveam o paine cumparata pentru Ema, pe care noi n-o mancam asa, in forma ei, de paine proaspata. Ma intrebati de ce am cumparat-o pentru Ema? Pai, mititica, de la atata ambitie de a deveni vegetariana, i s-a aplecat de la atata humus, si nu mai vroia sa mai manance nimic, nici macar boabe. Asa ca ne-am gandit sa o stimulam cu ceva. Cu altceva, mai precis. 

Si i-a cumparat Adrian o cutie de pate de ficat, pe care i l-am dat cu bucatele de paine. Cum pate-ul este, cred, pe locul intai in preferintele tuturor animalutelor, nici Ema noastra n-a rezistat ispitei si a renuntat fericita la dieta ei pe baza de humus. Cel putin deocamdata. 

Cum subiectul acestei postari este parfumul roz, atasez si pozele cu crutoane, pentru ca au alaturi parfumul roz, cel atat de puternic, care n-a mai putut fi acceptat in casa, si caruia, din fericire, i-am gasit loc potrivit pe balcon. Nah, ca am dres-o din condei. :)








31.08.2021

Viata-i doar un joc

 


De unde ştiu că-s fericită?
Din starea de eliberare
De toate gândurile mele
Ce-mi provocau îngrijorare!

De unde ştiu că-s fericită?
Din scânteierea de lumină
Ce-mi mângâie prin gene ochii
Lăsând privirea mai senină.

De unde ştiu că-s fericită?
Din aerul ce mă-nconjoară
În care iz de mir adie
Făcând tristeţea să-mi dispară!

De unde ştiu că-s fericită?
Din melodia ce-mi răsună
Din cor de îngeri şi pe care
O fredonez de-o săptămână!

De unde ştiu că-s fericită?
Cuvintele îmi sunt dovada,
Iar glasul meu ce le rosteşte
Răsună azi pe toată strada!

Ei bine, da, sunt fericită!
Îmi spune inima cu foc.
Mă simt copil al nemuririi,
Iar viaţa asta-i doar un joc!

În sacul de experienţe
Am adunat şi râs, şi plâns,
Succese mari  - din mari eforturi,
Dar şi greşeli prea mari am strâns.

Acum mă uit cu-nţelepciune
La toate câte am trăit
Şi ştiu că-n drum spre fericire
Cărarea mi-au bătătorit.

Iar fericirea mea de azi
Se naşte din nefericire!
E-un joc menit să ne întoarcă
Mai conştienţîn nemurire!

Autor: Liliana Pascanu
Am compus acest poem in 06,10.2009 si il puteti regasi postat pe acest blog aici https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2012/07/viata-i-doar-un-joc.html