Sarbatorim azi pentru o multime de motive!

 

Azi am sarbatorit fix 7 ani de cuplu oficial, inscris prin hartii, dar si 8 ani si un pic mai mult de jumatate de cand suntem un cuplu in suflet si simtire. Sa fim sanatosi si fericiti inca o eternitate de acum inainte, ceea ce dorim tuturor cuplurilor din lume, cladite pe dragoste, sinceritate si incredere, pe respect si apreciere reciproca.

Am scris atunci, in 2014, dupa momentul nostru de uniune, un poem dedicat noua "Ceremonie sfanta", pe care il puteti regasi la linkul urmator: 

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2014/09/ceremonie-sfanta.html

Il voi reda si aici, pentru noi, pentru voi:

Bat clopotele, Tată, le auzi? Mă cheamă glasul lor spre-a Ta icoană!

Dar templul Tău e-n trupul meu. Din el şoptesc spre Tine psalmii ca din strană,

Din el trimit spre Tine rugăciuni, din el invoc a Cerului iertare,

Din el, smerită, chem Cuvântul Tău să-mi fie foc aprins în lumânare.

Bat clopotele lumii, Tată drag! Din templul Tău mă-nchin şi eu la Tine,

Şi-ţi multumesc că-n el Te-ai coborât, şi ai sfinţit altarul alb din mine,

Că ai deschis vitralii violet spre răsăriturile Tale nesfârşite,

C-ai prorocit buchetul alb de crini unind icoane sfinte, aurite.

Bat clopotele, Tată, le auzi? Sunt glasuri fermecate în cântare,

E Buna Ta Vestire pe Pământ, e melodia Ta spre înălţare!

În templul Tău, un zid frumos, curat, vin îngerii şi sfinţii-n albe cete

Să guste pâinea Ta, nerăbdători, şi din potirul Tău să bea cu sete.

Bat clopotele-n mine, Tată, azi! Ce bucurie sună-n larga zare!

Anunţă-a Ta Prezenţă în altar, prin Fiul Tău - Lumină-n sărbătoare!

Icoanele-nflorite îţi zâmbesc, şi te slăvesc prin vers de Liturghie,

Că-n taină, astăzi, Eva şi Adam au fost uniţi de-a Ta ceremonie.

Chiar daca marchez momentul si aici, pe blog, noi am sarbatorit acum in mod simplu si discret, acasa, in intimitatea si in tihna noului nostru Cuib, aflat printre varfuri de munte, in care, iata, numai maine nu-i poimaine si incheiem trei luni de cand ne-am mutat. In mod intamplator si conjunctural, am avut azi si un musafir. 

In paralel, tot azi, 22 august, l-am sarbatorit si pe micul nostru prim-nepotel, Victor, care s-a nascut in aceasta zi, in urma cu 6 ani. A fost ziua in care am devenit bunica prima oara si nici nu-mi venea sa cred ca mie mi se intampla asta. Nici acum nu-mi vine sa cred, cand Victor deja mai are un fratior de 2 ani si 8 luni, Andrei. Si nu-mi vine sa cred nici macar dupa ce am devenit bunica a treia oara, cea de-a doua fiica aducand pe lume o fetita, pe Maria, in luna iulie, anul acesta. Asadar, iata cate motive de sarbatorit am adunat, iar mie parca inca nu-mi vine sa cred! Multumim, Doamne, pentru tot!

Sa ne fie de bine tuturor, zic!

22.08.2021