Sora mea si fiica ei, cu noi, la munte (3)

Voi continua seria postarilor in care va voi povesti despre cum ne-am petrecut cateva zile impreuna cu sora mea, Jeni, si cu fiica ei, Elena, in Predeal si imprejurimi, cu ocazia concediului lor de vara la munte, un concediu stabilit cumva dupa un impuls interior si o dorinta de schimbare a unei rutine de vacanta, rutina ce dura de foarte multi ani, si care prevedea numai si numai mare. Anul acesta, Elena a propus muntele. Jeni s-a lasat convinsa un picut mai greu, caci marea era locul ei de maxima relaxare. Dar si-a zis, ok, macar sa incerce, sa vada cum e si la munte, sa nu le para rau ca n-au incercat. Si au rezervat o saptamana la.... Campina. 

In vremea aceea, cand au facut rezervarile, noi eram in plina perioada de curatenie si amenajare a apartamentului nostru, dupa mutare. Eram in zugraveli, in montat mobila, in tot ce presupune aranjarea unei locuinte, una in care eram proaspat mutati. Asa ca Jeni si-a zis sa nu ne intrerupa din treburi. Asa ca a ales Campina pentru concediu. Doar ca, la scurt timp, si-a dat seama ca era ca si cum ar fi plecat pe Luna. Sau pe Marte. Sau undeva, oriunde, pe oricare alta planeta a sistemului solar, sau de oriunde din univers, caci la fel de straina ii era Campina. Si-a dat seama ca, necunoscand absolut deloc zona, le-ar fi fost foarte greu sa o descopere singure. Si mai mult ca sigur ca s-ar fi plictisit, sau ca poate ca nici macar nu le-ar fi placut

Asa ca a anulat rezervarea de la Campina si a facut o alta rezervare la Predeal, la hotelul Belvedere. Abia dupa aceasta schimbare de planuri ne-a anuntat si pe noi: "Venim la Predeal in concediu!" 

Intre timp, si noi ne-am terminat treburile, ne-am finalizat amenajarea si decorarea casei, si am fost foarte incantati ca aveam sa ne reintalnim si sa ne bucuram de cateva zile impreuna. 

Au venit luni si vor pleca sambata. Luni, au venit mai intai direct la noi. Au fost aduse cu masina de baiatul cel mare a lui Jeni, si, odata cu ele, a venit si mama, asa cum insistasem eu la telefon. Mi-am dat seama ca era o ocazie foarte buna de a face si ea un drum rapid, scurt si usor, pana la noi, sa vada unde ne-am mutat, sa se linisteasca in privinta noastra, apoi sa se reintoarca in Bucuresti in aceeasi zi, asa cum dorea ea. Ceea ce s-a si intamplat.

Luni ne-am intalnit la noi cu totii, apoi baiatul lui Jeni si cu mama s-au intors in capitala, iar Jeni si cu Elena s-au cazat la hotelul unde aveau sa stea cele cateva zile. Marti am petrecut impreuna dimineata in plimbarea prin padure, pe Polistoaca, v-am aratat cateva poze deja, iar ieri, miercuri, a plouat.

Stiam din seara precedenta ca a doua zi avea sa ploua, asa ca am stabilit de comun acord ca ziua aceea sa fie doar ziua lor de explorare a muntelui. Le-am sugerat sa ia trenul si sa mearga in Sinaia, o statiune mult mai comerciala decat Predealul, care, de fapt, nu e deloc comercial. Elena tanjea dupa tarabele cu suveniruri, asa ca in Sinaia avea sa-si astampere si aceasta dorinta. Ziua ploioasa era perfect potrivita pentru asa ceva, caci pentru zilele urmatoare, care se anuntau insorite, aveam alte planuri pentru ele.

Zis si facut. Ne-am intalnit cu ele la gara, si-au luat bilet pentru tren, care era in jurul pranzului, in jur de ora 13, parca, si apoi am pornit spre centrul Predealului, intr-o scurta plimbare, dupa care am mers la noi acasa, la o cafea si un cozonac, la o sueta si un antren, la o portie de ras zdravana, dar ce zic eu, la un platou urias de ras, desi, daca stau mai bine sa ma gandesc, cred ca a fost cel putin un tir sau chiar cateva vagoane de tren pline de ras. Doamne, cat am mai ras!!! :) 

In timpul plimbarii a inceput si ploaia, apoi a stat ploaia, am facut si poze, am ras din belsug si pe strada, nu spunem de ce, nu, nu insistati, nu putem sa va spunem, caci nu putem sa ne compromitem imaginea noastra de oameni seriosi, sobri, fara comportamente ludice. Nu, nu, nu, nu putem! Deloc. Dar am raaas, de n-am mai putut!

Dupa ce ne-am descarcat tolba cu povesti si dupa ce ne-am terminat portia de ras pe ziua respectiva, pe care am servit-o impreuna, si cu supliment pe deasupra, s-a facut ora de plecare spre gara, pentru trenul care avea sa le duca in Sinaia pe Jeni si pe Elena. 

Le-am urcat la tren, iar noi ne-am intors acasa. Pe seara, cand am vorbit la telefon, asa cum convenisem, ajunsesera la hotel, erau obosite frante, bucuroase maxim si foarte incantate de Sinaia si de manastirea Sinaia, locul spre care s-au indreptat din prima, dupa ce au bifat chioscurile cu suveniruri. 

Acestea sunt o parte din pozele pe care mi le-au trimis pentru documentarea jurnalistica de rigoare pentru aceasta postare. 

(va urma)

 

                     

19.08.2021