miercuri, 25 august 2021

Ieri mi-am dorit Curcubeul, azi l-am primit!

 






Ieri v-am vorbit despre curcubeu, nu-i asa? Ieri v-am spus ca ma asteptam sa ploua din norii aia vinetii si ca soarele s-a impotrivit lor, invangandu-i, si va spuneam ca, chiar si de-ar fi plouat, ma bucuram, caci ar fi fost conditii prielnice formarii unui curcubeu! Dar n-a fost sa fie ieri, caci ieri n-a plouat! Deloc.

Ei bine, azi a plouat! S-au adunat niste nori atat de densi, incat s-a facut aproape intuneric afara. Culmile muntoase, impadurite, de dincolo de calea ferata, cele care se vad de la fereastra noastra, aproape ca nici nu se mai vedeau prin perdeaua groasa de apa si ceata care s-a pornit deodata sa curga din intunecimea aia. 

N-a plouat vijelios, dar a plouat bogat si suficient cat norii sa se descarce de greutatea pluviala ce-o purtau cu ei peste piscuri si sa se poata imprastia apoi usurati.

Sincer, am crezut ca avea sa ploua asa mult si bine, caci nu erau semne ca s-ar opri prea repede. Ba, tocmai de aceea, chiar m-am gandit ca as putea profita un pic de conjunctura si m-as putea ocupa sa curat mizeria ramasa in urma randunelelor care au cuiburi deasupra ferestrei bucatariei noastre. Mizeria lor nu cade pe pervazul nostru, ci undeva mai jos, la nivelul etajului de sub noi, pe un fel de paravan pus de vecinii nostri deasupra ferestrei lor tocmai din acest motiv. Toata vara, cat randunelele au avut cuiburile pline cu pui, au muncit de zor si adunasera pe acel paravan doua movilite de "resturi menajere" alb-gri. Acum parea momentul potrivit sa curat acolo. Randunelele au plecat, si-au luat zborul si nu s-au mai intors la cuiburi, probabil ca deja sunt in drum spre tarile calde, pentru iernat, dar in urma lor au ramas semnele trecerii lor pe aici.

Asa ca am luat o matura cu coada lunga si o sticla cu apa si am curatat si spalat paravanul de sub geamul nostru. Nu mi-a luat mai mult de vreo cinci minute toata operatiunea asta. Tocmai bine, abia dupa ce am terminat eu s-a oprit si ploaia.























Imediat ce s-a oprit ploaia, brusc s-a limpezit aerul si soarele a stralucit puternic dinspre apus. Cerul era inca imbibat de apa, asa ca am ramas cu ochii pe geam, asteptand. Conditiile erau perfecte pentru formarea unui curcubeu. Stralucirea brusca a soarelui a fost semnalul. 







Si nu m-am inselat! Dupa o prima stralucire puternica a soarelui, acesta si-a domolit razele, lasand loc formarii treptate a arcului straveziu al unui curcubeu timid, abia vizibil, desfasurat fix in fata mea, dintr-o parte in cealalta a exact acelei parti de cer catre care aveam vizibilitate perfecta, singura, de altfel, unde se poate forma curcubeul - mereu catre rasarit. 

L-am fotografiat vibrand de emotie! Nu stiu de ce am asa emotii cand vad curcubeul! Este o bucurie pe care nici nu stiu s-o explic. Poate pentru ca stiu cat este de efemer acest curcubeu si mereu ma tem ca nu am timp destul sa ma bucur de el, sa-l captez in poze, sa mi-l strang pe tot in cutia cu amintiri a sufletului meu. 

Toate cucrcubeiele ma emotioneaza si vibrez interior ca la un examen, iar uneori ma mir enorm cand vad ca nu toata lumea este impresionata de aparitia lui. Oamenii trec mai departe pe strazi, multi nici nu stiu ca a fost un curcubeu deasupra lor, n-au avut pozitie care sa le ofere vizibilitatea spre el sau n-au ridicat privirile spre cer, prea preocupati de propriile lor nevoi si prioritati. Si chiar si atunci cand il vad, cei mai multi il ignora, ca pe ceva nesemnificativ, ca pe o banalitate a vietii. In timp ce eu inca am un tremur interior si o vibratie incredibila in corp chiar si dupa ce curcubeul se disipa treptat in neant, disparand complet. Intotdeauna am simtit ca prin aparitia lui primesc un semn, o confirmare, o impacare cu Dumnezeu. Iar cand si Adrian mi-a marturisit ca mult timp curcubeul i-a fost si lui semn si consemn pe cale, cu atat mai mult l-am urmarit, l-am asteptat, l-am primit si l-am trait cu o emotie puternica, cu o bucurie de copil care si-a primit jucaria mult asteptata!

Acest curcubeu de azi a fost cel de-al doilea pe care l-am primit si l-am vazut de cand ne-am mutat la munte. Primul a fost pe 29 iulie. 














25.08.2021

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)