Musafiri din Bucuresti

Voi incepe povestea de azi parafrazand o prietena de pe facebook (de fapt, o fosta prietena, caci acum nu mai am prieteni in lista, am inchis lista si m-am retras de pe facebook, dupa cum cititorii mei fideli stiu deja), parafrazare pe care si ea o foloseste constant, adaptata pe fel de fel de subiecte si situatii, pentru ea ajungand aproape emblematica aceasta exprimare. Mi-a placut mult si de aceea o voi folosi si eu azi (poate si altadata), caci prea se potriveste.

Asadar, voi incepe spunand ca poti sa scoti bucurestenii din Gradina, dar nu mai poti sa scoti gradinaritul din bucuresteni. Virusul gradinaritului nu mai poate fi eradicat si, desigur, nici nu ne dorim asta. Il avem in sange, ne place, ne bucura si il purtam chiar cu mandrie si noblete. Dragul de flori este ceva ce ne aduce multa relaxare, ne incarca cu o energie foarte frumoasa si elevata, si cu o stare de bine extraordinara, deci, de ce ne-am dori sa ne vindecam de asa ceva?

Buun, introducerea fiind facuta, sa va reamintesc inca ceva inainte de a intra direct in subiect. Mai tineti minte ca v-am spus ca, la mutarea noastra din Bucuresti, aici, la munte, nu ne-au mai incaput in masina niste flori? Erau cateva pe care mi le alesesem de la mama si inca vreo doua aduse de noi, odata cu mutarea din Ardeal inapoi in Bucuresti. Cei care nu stiti povestea acestor mutari si permutari nu va ingrijorati, gasiti pe blog toate aceste informatii vitale. 

Ei bine, de ceva vreme am tot vorbit la telefon cu mama si cu sora mea in legatura cu detaliile vizitei lor la noi, cea care s-a concretizat azi. Ma tot intreba mama la telefon cu drag si cu bucurie in glas ca urma sa ne revedem, si ca avea sa vada si ea unde ne-am mutat (adica sa vada unde ne-am mutat si aici, dupa ce venise si in Ardeal si vazuse unde ne mutasem noi atunci, in noiembrie 2015): "Si ce vrei sa-ti aduca mama din Bucuresti?" "Nimic, mama, avem de toate, nu ne lipseste nimic! Avem absolut tot ce ne trebuie, am terminat amenajarea casei, totul este pus la punct, suntem foarte multumiti, nu ne mai trebuie nici un capat de ata." 

Si a tot insistat ea mai multe zile la rand pana cand si-a amintit de florile pe care nu le-am luat. "Dar spune-mi macar ce flori mai vrei sa iti aduc. Ca le-am pus deoparte pe cele care v-au ramas cand ati plecat, si daca mai vrei ceva sa-mi spui, sa le pregatesc." 

Cum sa-i spun mamei ca nu mai avem loc nici macar pentru un singur ghiveci cu flori? Adica, eu am adunat o droaie de buruieni de pe toate bordurile si padurile din Predeal, iar pentru o floare frumoasa, in ghiveci, de la mama, sa nu mai am loc? N-am putut sa-i spun asta. Mai ales ca ii simteam bucuria si nerabdarea de a ne oferi si ea, atat cat poate, un dar de casa noua, adica ceva de suflet, de la ea, pe langa ce ne cumparase separat, in mod special. 

"Mama, doar o singura floare sa ne aduci, ca nu mai avem loc pentru mai multe." "Bine, dar voi ati lasat mai multe flori la mine. Nici filodendronul nu-l mai vrei?" "Nu, mama, ca e mare, si nu mai avem loc potrivit pentru el. Are nevoie de spatiu si lumina, este pacat de el sa-l inghesuim pe-aici. Doar floarea aia cu frunze pestrite si, daca vrei, suculentele cu bobite, atat."

Floarea asta pestrita am adus-o noi din Ardeal. A fost o floare inalta, pe care am taiat-o in mai multe fragmente si le-am inmultit in doua ghivece, ca crescuse prea mult si nu se ramificase deloc. Din doua ghivece i-am cerut mamei numai unul. Si ar fi fost suficient doar atat, caci spatiul chiar nu ne permite mai mult. Ne gandim si la iarna care urmeaza, cand multe din florile de pe balcon vor trebui acomodate in casa, cumva pe sistem aglomerat. In fine, un ghiveci mai puteam accepta. 

Dar, sa vedeti, ca eu mai pusesem ochii pe o planta curgatoare de la mama, o suculenta ca un ciorchine alungit, cu bobite marunte, carora mama le spunea "strugurasi". La suculentele astea mi-a fost gandul prima data, caci a fost una din florile pe care mi le alesesem de la mama cand ea mi-a spus "Alege-ti ce vrei din toate!" 

Eu, cu pasiunea mea de suculente, m-am oprit cu ochii pe micul ghiveci. Ma si gandisem la locul potrivit pentru el: pe dulapul suspendat din bucatarie, pe partea laterala, orientata spre geam. Fiind o planta destul de fragila, acolo era foarte protejata, nu era expusa atingerii accidentale, avea lumina, caldura si conditii constante, stabile. Dar, atunci, am fost nevoita sa o abandonez, caci n-am mai avut loc in masina. Acum, cu ocazia vizitei mamei la noi, o vizita scurta, rapida, conjuncturala, bineinteles ca floarea aia a fost prin default pe lista. 

Si, uite-asa, gradina noastra din Cuibul nostru de Vulturi s-a imbogatit cu inca doua ghivece cu flori.

Le-am asezat pe fiecare la locul potrivit. Cea cu frunze pestrite a ajuns la geamul de la sufragerie (sau, desigur, de la living, daca vreti sa sune mai fitos, sau daca vi se pare ca termenul de sufragerie suna cam demodat), in mijlocul celor patru ghivece cu cyclame care tocmai si-au pornit etapa de inflorire. Sunt pline de boboci, am scapat si de lighioanele alea de paduchi, sau ce-or fi fost, care lasau in urma nu stiu ce lichid lipicios si nesuferit, si care muscasera si din vreo doua frunze. Spalatul cu dusul cu apa rece le-a facut bine. Le-am si tinut sub observatie cateva zile la rand si le-am verificat toate frunzele, fata-verso. Am mai gasit vreo doi nesuferiti din aia, dar, in principiu, cred ca am scapat de ei. 

Cealalta floare, suculenta cu strugurasi a ajuns in bucatarie, sus, pe dulap, cum v-am zis. Ii sta foarte bine acolo si sunt convinsa ca ambele se vor adapta foarte bine in noua lor casa.

In plus, din cauza faptului ca, la transport, au cazut o multime de bobite, cred ca voi avea mult mai multe suculente decat m-am asteptat sa am. Toate bobitele cazute le-am pus in pamant, in canile din balcon, cele in care au crescut craitele, alaturi de celelalte frunze de suculente pe care le mai aveam acolo la inmultit, de la suculenta pe care o aveam deja. Mama mi-a spus ca se prind foarte usor si mi-a aratat cateva bobite care au prins radacini chiar in ghiveciul pe care mi l-a adus. Le aruncase ea in ghiveci in urma cu ceva timp, cand le gasise pe jos, cazute. Au facut radacini si au dat frunze noi, bobite noi, adica, de la baza bobitei cu radacina. Simplu.

Acum vom vedea ce se va intampla. Daca se prind toate, deschidem o afacere locala, ceva, cu vanzare de suculente. Le vindem cate doua la leu, ca pe patrunjel, daca e. :)

La final, sa va aratam si un stop cadru din procesul meu de creatie. :) 

Adrian a vrut doua instantanee cu fetele lui. 

Una dintre ele experimenteaza camuflajul perfect. :)

16.08.2021