Ghidare Divina - Intuitia

 

Am invatat in timp sa-mi ascult Intuitia si, mai ales, sa imi iau deciziile pe baza ei, chiar daca uneori acestea sfidau logica.

Mai ales de cand suntem impreuna, eu si Adrian, am luat nenumarate decizii in acest fel. Unele dintre ele chiar veneau sa contrazica toate argumentele logicii obisnuite. Si s-a dovedit ca am facut bine urmandu-ne calea pe care intuitia ne-a indicat-o. 

Nu-i usor intotdeauna, desigur. Intuitia, ca mod in care Dumnezeu se face auzit si prin care ne ofera ghidare divina, ne poate duce pe cai pe care foarte putini ar avea curajul sa se aventureze, ba chiar dimpotriva, pe care nici nu le-ar lua in calcul. Dar mereu ni s-a dovedit ca, de cate ori ne-am urmat intuitia, am facut bine. Ea ne-a ghidat spre cea mai buna alternativa pentru noi, din toate cate erau, adica spre calea optima pentru noi. Caci, nu in totdeauna, calea cea mai usoara este si cea mai buna. Nu intotdeauna calea care pare a fi, in mod logic, cea corecta, este si cea mai benefica pentru sufletul celui care porneste pe ea. Intuitia insa nu greseste niciodata. Ea este inspiratie ce vine de la Dumnezeu. 

Azi am dat peste cateva paragrafe in care aceasta idee este foarte concis formulata. Odata auzit glasul intuitiei, acesta nu trebuie ignorat. A ignora ghidarea divina inseamna a alege, de fapt, calea cea mai grea, mai ocolitoare, mai consumatoare de resurse. 

Stiti vorba aia cu "lenesul mai mult alearga si zgarcitul mai mult pagubeste"? Exact asa se intampla cu cei care nu-si asculta intuitia si aleg sa mearga pe un drum stabilit numai prin argumente rationale. Mai mult pagubesc, mai mult efort depun, mai mult se indeparteaza decat se apropie de ceea ce au nevoie cu adevarat pentru sufletul si destinul lor. 

****

"Dacă tu ceri Divinității „Nu știu ce să fac în chestiunea asta. Te rog, ghidează-mă!”, ghidarea vine imediat.

Nu ei nevoie de lumânări aprinse, de salvie, de vreun ritual, de stat în genunchi, etc. Ghidarea vine imediat.

Dar e nevoie de smerenie ca să o percepi.

Și e necesar să nu-ți fie frică de ceea ce îti va transmite acea ghidare.

Și e necesar să fii suficient de curajos ca să urmezi acea ghidare.

Dacă tu nu urmezi ghidarea, pentru că nu vrei să faci ceva care iese din ceea ce lumea consideră „normal”/ „logic”, dacă preferi să rămâi în zona ta de confort, atunci nu e vorba despre faptul că ți-e frică, e vorba despre faptul că ești superficial.

Oamenii folosesc frica drept pretext, pentru că așa se pot pune în postura victimei. De fapt, nu le e frică; pur și simplu sunt superficiali.

Calea spirituală nu este o joacă, nu este pentru oameni slabi. Calea spirituală nu e un gen de spa, este un drum al oamenilor cu adevărat puternici." (Caroline Myss)

*

"Când ți se oferă ghidare divină și nu ți se dau niciun fel de explicații, asta se întâmplă pentru că tu ești cel mai mare obstacol în calea evoluției tale.

Tu continui să vrei explicații atunci când Divinitatea te ghidează să faci una sau alta, dar nu ți se dau explicații pentru că ești persoana care are cea mai mare putere de a distruge planurile făcute de sufletul tău pentru propria evoluție. Frica ta te face să fii cel mai mare obstacol în calea evoluției tale și îți vei distruge viața dacă ești lăsat de capul tău, pentru că vei face numai alegeri din frică.

Ție ți-e frică de propria viață. Și dacă ești lăsat de capul tău vei face foarte, foarte des „alegerea fricoasă” și foarte, foarte rar „alegerea îndrăzneață”. De aceea este mai bine să nu știi prea multe când ești ghidat, e mai bine să știi strict care este pasul următor pe care-l ai de făcut, nimic mai mult. Este necesar să știi minimul posibil, pentru că altfel ai face maximul de „daune” posibil."(Caroline Myss)

*

"Voi ați fost programați să funcționați din spațiul minții, să luați decizii la modul logic, vreți să știți dinainte ce vă iese vouă la „afacerea” aceea, ce avantaje aveți dacă faceți un lucru sau altul.

Voi funcționați la modul „Vreau să știu de ce lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă. Vreau să știu ce se va întâmpla dacă fac un anumit lucru. Nu o să urmez niciun fel de ghidare dacă nu înțeleg de ce trebuie să fac acel lucru și dacă nu știu care vor fi rezultatele/ consecințele, după ce îl fac. Dacă nu știu de la început toate astea înseamnă că mă arunc în necunoscut, risc să dau greș, să mă fac de râs și Doamne ferește, să-mi mai pierd și banii. Ca să fie clar, nu am de gând să ajung falit intrând pe această așa-zisă «cale spirituală»; asta n-o să accept! Așa că o să mă mai rog uneori pentru a primi ghidare, dar Dumnezeu ar face bine să-mi ofere o ghidare care nu mă costă bani”.

Aceasta este o mare provocare pentru foarte mulți oameni: totul până la bani/ siguranța financiară.

Dintotdeauna oamenii au opus rezistență la a face ceva ce pare minții lor „lipsit de logică”/ „irațional”. Pentru ei sufletul este ceva exterior ființei lor.

Noi, oamenii, nu știm ce să facem cu sufletul nostru. Noi trăim într-o lume care promovează o teologie care este orientată pe minte, pe logică, pe avantajele practice/ materiale ale faptului că ești „credincios”. Ca atare, noi așteptăm ca Dumnezeu să ne dea răspunsuri practice la rugăciunile noastre.

Mie mi-au spus unii oameni: „Dați-mi o rugăciune care funcționează. Rugăciunea pe care o folosesc eu de obicei nu funcționează; m-am rugat zile la rând și nu s-a întâmplat nimic”.

Practic, acei oameni consideră că rugăciunea funcționează dacă Dumnezeu face (rapid) ca lucrurile să se întâmple așa cum vor/ cer ei, dacă obțin ce vor ei…"(Caroline Myss)

*

"Oamenii sunt dependenți de logică/ rațiune. Și mai mult decât atât, sunt dependenți de aprobarea/ validarea obținută din partea celor din jur.

Dacă pornești pe calea spirituală este necesar să renunți la a urma calea logică/ rațională și la nevoia de a ști de ce ți se cere/ ești ghidat să faci un lucru sau altul; este necesar să capitulezi.

Când discuți cu Dumnezeu și te rogi pentru ghidare tu primești răspuns. Nu te mai minți pe tine însuți, nu mai nega faptul că primești răspuns; recunoaște că nu-ți place răspunsul pe care l-ai primit și de aceea preferi să te prefaci că nu l-ai perceput!

La ce te aștepți când e vorba de ghidarea divină, să-ți apară îngeri care să-ți spună răspunsul, să ai o viziune măreață?! Ghidarea divină vine și sub forma stresului, a unei migrene, a faptului că ți se strange stomacul numai când te gândești la ceva/ cineva, vine prin intuiția ta sau prin orice altă modalitate care îți atrage atenția.

Nu-ți mai închipui că ghidarea divină este ceva glorios, că vezi îngeri și lumini aurii! Ghidarea divină este instantanee și apoi tu ai de lucru cu tine însuți pentru a accepta faptul că aceea este o ghidare divină și pentru a accepta ceea ce îți transmite acea ghidare divină care nu-ți place deloc.

Nu te mai minți pe tine însuți; întotdeauna percepi ghidarea divină! O simți imediat și apoi îți ia o grămadă de timp ca să o „îngropi” cât mai adânc „în spatele casei”, fiindcă îi transmite un mesaj neplăcut/ inconfortabil/ care te sperie și nu te simți capabil să-i faci față, așa că mai bine îl ignori.

Să nu-mi spui mie că nu percepi ghidarea divină!

O percepi, o simți, dar tu vrei asigurări cu privire la faptul că după ce o să faci ce ești ghidat să faci, lucrurile se vor aranja așa cum îți convine ție; altfel nu ești dispus să urmezi ghidarea divină.

Tu nu ești capabil să acționezi având deplină încredere în ghidarea divină, adică să capitulezi. Și ca atare, preferi să spui că nu percepi ghidarea divină, adică să te minți/ trădezi pe tine însuți. Și următorul pas este că trădarea de sine devine un stil de viață pentru tine." (Caroline Myss)

*

"Dacă ar fi să fac o estimare, în opinia mea, circa 35% din durerea/ suferința din viața fiecărui om provine din circumstanțele vieții, din traumele din copilărie, din situațiile dificile/ dramatice prin care trecem în viața noastră, iar restul de circa 65% provine din acte de trădare de sine.

Cele mai mari suferințe din viața ta sunt cauzate de alegerile pe care le faci tu, de faptul că alegi iar și iar să te trădezi pe tine însuți.

Tu ai venit aici, pe Pământ, ca să înveți să trăiești o viață intuitivă, dar pur și simplu nu poți renunța la a trăi o „viață rațională”, nu poți trece dincolo de rațiune, nu poți să faci alegeri intuitive, spontane, așa cum te simți ghidat, atunci când te simți ghidat. Rațiunea ta preia conducerea imediat și începe să analizeze ghidarea pe care o primești și o desființează, te convinge că nu e „logic”/ „rațional” să faci așa ceva. Și tu te lași amețit de mintea ta, fiindcă așa „scapi” de sarcina de a acționa imediat așa cum ești ghidat.

Preferi să negi acea ghidare sau să o analizezi, să te mai gândești, să amâni și uite așa, până la urmă nu mai faci nimic.

Și eu nu spun că nu ai nevoie de minte/ rațiune deloc; ai nevoie de minte/rațiune, în sensul că ai nevoie de discernământ, pe care să-l folosești cu înțelepciune. Nu este cazul să permiți minții/ rațiunii să „anuleze” ghidarea divină, să te împiedice să urmezi ghidarea divină, ci o folosești în sensul de a te ajuta să urmezi ghidarea divină.

Rațiunea este un atu, însă în cazul în care funcționezi din spațiul fricii devine o vulnerabilitate. În acest ultim caz, o minte rațională va nega experiența mistică și va respinge viața mistică/ spirituală.

O experiență mistică este ceva ce mintea nu poate înțelege, pentru că mintea vrea să limiteze totul la ceea ce poți percepe cu cele cinci simțuri „obișnuite”.

Când încerci să înțelegi la modul intelectual Divinul încerci, de fapt, să controlezi natura dinamică/ „irațională” (din punct de vedere uman) a Divinului, înseamnă să încerci să-l „înghesui” pe Dumnezeu în ceea ce poate cuprinde/ înțelege mintea umană, fiindcă altfel Dumnezeu ți-ar putea da peste cap „ordinea”/ „stabilitatea”/ „siguranța” vieții tale.

De fapt, tot ce putem spune despre natura lui Dumnezeu este că e imposibil de definit, că este un Mister. Iar Călătoria spirituală înseamnă să fii dispus să intri în acel Mister și să lași mintea ta rațională la ușă."(Caroline Myss)

*

"Oamenii vor să aibă cu Dumnezeu o relație bazată pe obligația Divinității a păstra ordinea și stabilitatea vieții lor și vor urma ghidarea divină până la limita care înseamnă să destabilizeze acea ordine/ stabilitate.

Oamenii vorbesc cu sufletul lor la modul: „Acestea sunt domeniile din viața mea în care vreau să rămână ordine și stabilitate cu orice preț. Și nu este negociabilă această condiție. Nu am să permit sub nicio formă ca această zonă a vieții mele să fie destabilizată”.

Și poate că e vorba de familia ta, de căsnicia/ relația ta sau de alt aspect al vieții tale. Este vorba despre niște aspecte pe care nu ești dispus să le pierzi și pe care o să le „protejezi” cu orice preț.

Tu ai pretenția ca ghidarea divină să fie una „rațională” și să îți ofere asigurări că nu va fi afectată ordinea/ stabilitatea în domeniile respective, fiindcă altfel nu vei urma ghidarea.

Dacă tu insiști să ții lucrurile la nivelul „raționalului”/ „logicii”, le ții la nivel „pământesc” și îți blochezi propriul acces la niveluri mai înalte ale spiritualității, în care intri în Mister/ Necunoscut.

În Mister nu există „logică“.

Un miracol nu are „logică”.

O vindecare instantanee nu are „logică”.

O stare de grație nu are „logică”.

Faptul că tu simți intuitiv că o persoană aflată la 10.000 de km distanță te cheamă nu are „logică”.

Tu refuzi să intri în Mister și-i spui lui Dumnezeu: „Îmi pare rău, dar nu sunt dispus să pierd controlul asupra acestor aspecte ale vieții mele! Nu pot capitula la acest nivel. Nu pot capitula când e vorba de aspectele financiare. Nu pot capitula când e vorba de căsnicia mea. Nu pot capitula când e vorba de familia mea.

Dacă Tu îmi cer să renunț la slujba mea nu o să te ascult, o să mă prefac că nu Te-am auzit, pentru că e prea mult pentru mine. N-o s-o fac, îți spun de la bun început. Asta ar înseamnă să aduc haosul în acest domeniu și eu vreau să fie ordine în viața mea.

Dacă îmi ceri să renunț la slujba mea explică-mi cum pot să mă descurc din punct de vedere financiar în continuare, spune-mi cum se vor rezolva lucrurile, dă-mi asigurări că se vor rezolva, pentru că altfel nu renunț la ea.

Nu-mi plac aceste îndrumări venite pe neașteptate, care nu au nicio logică și care-mi cer să mă arunc «în gol», care nu includ garanții financiare”.

Practic, ceea ce-i spui tu lui Dumnezeu în acest caz este „Nu am nicio încredere în Tine”.

Dacă ai avea cu adevărat încredere în Dumnezeu nu ar mai exista nicio zbatere interioară, nicio reținere, ai urma fără ezitare ghidarea divină, ai capitula.

„Doamne, chiar vreau să capitulez, dar încă nu reușesc să fac asta! O să ajung la acel nivel, vreau să ajung la acel nivel la care să fiu capabil să capitulez necondiționat. Și pentru început pun în mâinile tale frica pe care o simt la începtul acestei Călătorii. Amin” – iată o rugăciune sinceră." (Caroline Myss)

*

"Doamne, ajută-mă cu relația mea, care merge din ce în ce mai rău! Dar să nu-mi ceri să ies din această relație, fiindcă nu sunt dispus să fac asta. Nu o să ascult o asemenea ghidare, pentru că asta ar aduce haos în viața mea și nu vreau așa ceva”.

„Doamne, ajută-mă cu problemele pe care le am la slujbă! Dar să nu-mi ceri să renunț la slujba mea, fiindcă asta ar provoca prea mult haos în viața mea. Nu o să te ascult, dacă îmi cer să renunț la slujbă”.

Ce fel de ghidare aștepți tu de la Dumnezeu? Ce fel de ghidare accepți tu de la Dumnezeu? Numai acea ghidare care nu provoacă haos în viața ta?

Când începi să te rogi, tu deja ai decis că Dumnezeu nu are voie să se atingă de anumite zone ale vieții tale. Îi pui limite lui Dumnezeu, îi ceri să te ajute, dar îi impui niște condiții.

Tu îi spui lui Dumnezeu: „Nu te atinge de…. (familia mea/ căsnicia mea/ slujba mea, etc)! În rest, poți să faci ce vrei, dar de astea nu te atingi. Astea sunt regulile mele, dacă vrei să mă ajuți”.

Uitați-vă la voi înșivă și observați ce reguli îi impuneți lui Dumnezeu, când îi cereți ajutorul. Acestea sunt blocajele voastre.

Și dacă sunteți sinceri cu voi înșivă, o să recunoașteți: „Doamne, îți percep ghidarea tot timpul, inclusiv cea legată de aceste aspecte ale vieții mele care reprezintă niște blocaje, dar nu-mi place ce îmi transmiți, așa că m-am prefăcut în tot acest timp că n-am auzit ce mi-ai spus”."(Caroline Myss)

*

"Dumnezeu folosește haosul pentru a ajunge la tine. În loc să te ferești cât poți de haos, așa cum faci în viața „obișnuită”, dacă intri în Călătoria spirituală este necesar să accepți haosul și să înveți să-i înțelegi semnificația/ limbajul, să înveți că Divinitatea vorbește cu tine dându-ți viața peste cap. Și Divinitatea știe când este timpul ca viața ta să fie dată peste cap și de ce.

În cultura noastră ni se pare de neacceptat ideea de a avea experiențe inconfortabile, ideea ca viața noastră să intre în haos. Facem tot ce putem ca să ne asigurăm că nu se întâmplă așa ceva, ne protejăm cât putem „ordinea”/ stabilitatea” și suntem siderați când viața noastră intră în haos: „Cum este posibil să se întâmple așa ceva?!”. Și-i găsim întotdeauna pe alții vinovați pentru faptul că viața noastră devine un haos.

Vă dau o veste: nu doar că viața voastră va intra în haos, dar se va întâmpla de mai multe ori și se va întâmpla pe neașteptate. Nu dictați voi Divinității ce să facă și când să facă.

Așa că în loc să vă feriți de haos, să vă plângeți și să vă comportați ca un copil alintat când intrați în haos - pentru că sunteți puși într-o situație inconfortabilă și vă simțiți confuzi -, treaba voastră este să intrați direct în haos și să treceți prin el, învățând de pe urma acestei experiențe. Haosul este un sistem de ghidare, este modul în care Dumnezeu vorbește cu voi.

Dumnezeu vorbește cu oamenii, printre altele, prin potop, prin foc, prin furtună, prin haos.

Haosul este un mod prin care Dumnezeu intră în viața ta și spulberă ce este de spulberat, adică ceea ce ai refuzat să eliberezi de bună voie, când ți-a cerut să faci asta; tu nu ai ascultat ghidarea divină, de frică. Ți-a fost frică să asculți ghidarea când Divinitatea/ Universul ți-a spus: „E timpul să ieși din această situație/ relație/ slujbă/ din acest loc”.

„Vai, cum să fac așa ceva? Nu pot să renunț la asta! Dacă mi se întâmplă ceva?!”

„Chiar o să ți se întâmple ceva dacă nu dai drumul acestei situații/ relații/ slujbe! Îi dai drumul sau nu? Nu-i dai drumul? Ok, se rezolvă, te fac eu să-i dai drumul. Și va fi un ditamai haosul, dacă de asta este nevoie ca să-i dai drumul acelei situații/ relații/ slujbe.

Nu e negociabil, oricum ar fi, o să-i dai drumul. Tot ce poți alege tu este modul în care îi dai drumul”.

Tu nu poți decide că vrei să împlinești 47 de ani dacă de fapt, tu împlinești 50 de ani. Nu e alegerea ta dacă împlinești 50 de ani în acea zi. O să accepți că împlinești 50 de ani sau o să opui rezistență, o să țipi și o să dai din mâini și din picioare, insistând că tu vrei să împlinești 47 de ani?

Cam așa stau lucrurile cu haosul. Ce este menit să se întâmple se va întâmpla, că vă place sau nu, că sunteți de acord sau nu. Așa că nu vă mai alintați când viața voastră întră în haos, nu vă mai plângeți de ceea ce vi s-a întâmplat, nu vă mai dați nefericiți! Făceți-vă curaj și intrați în haos, pentru că acesta este un mesaj de la Dumnezeu, el vă comunică în acest mod ceva ce ați refuzat să auziți în trecut.

Sunteți plini de frică, vă plângeți de milă, vă dați victime când viața voastră intră în haos? Și-mi mai spuneți că vreți să vă atingeți cel mai înalt potențial, când voi vă comportați ca niște copii alintați când apare haosul?! Nu prea cred că o să vă atingeți cel mai înalt potențial, având în vedere cum vă manifestați…

Învățați să intrați fără frică în haos, conștientizați: „Ok, acum Dumnezeu vorbește cu mine. Doamne, te ascult, capitulez, las acest haos să-mi schimbe viața, să scoată din viața mea tot ce este menit să iasă din ea. Dă la o parte tot ce este necesar să fie îndepărtat! Știu că acum sunt scoase din viața mea lucruri despre care nu mi-am dat seama că era timpul să le eliberez”.

Și poate că acea schimbare va fi extrem de dureroasă, pentru că îți va schimba radical viața, dar este o schimbare necesară." (Caroline Myss)

Traducerea: Mihaela Dan