Reminiscente din Gradina: semintele de flori

 

Dupa ce aseara a plouat continuu, ca in povesti, caci la munte totul pare ca in povesti, azi dimineata, cand m-am trezit eu, cerul era inorat, cenusiu, atmosfera era cetoasa, umeda si rece. Asadar, vreme tocmai buna de stat la... povesti.

Mai intai ne-am baut cafeaua - eu, sucul de fructe - Adrian. Adrian se trezeste foarte devreme, cu mult inaintea mea si ma asteapta si pe mine, dar stiti cum? cu toate pregatite, scoase din dulap, frumos aliniate, pana si cu lingurita la indemana, cu apa deja fiarta in ibric, pe aragaz, clocotita, asa cum stie ca imi place mie, toate perfect aranjate, numai bine ca sa-mi fac singura cafeaua. 

Stie ca sunt pretentioasa la gustul cafelei, chiar si un gram de ceva in plus sau in minus face ca gustul sa-mi fie diferit, nici eu nu pot explica asta, caci nici eu nu-mi pot doza la miligram totul mereu, dar, asta e, doar facuta de mana mea cafeaua imi iese fix cum imi place.  De o vreme, adaug si cacao in cafea, inlocuind o mica parte din nes, pentru o aroma diferita, mai rotunda, mai catifelata, mai fina, mai putin tare si mai putin acida. Nu pun lapte in cafea, inca un praf de cacao aduce plusul de finete necesar, in locul laptelui.

Buuun, ne-am baut licorile de dimineata, am deschis ferestrele larg, sa intre aerul de munte in casa, apoi  m-am ocupat de niste comori adunate zilele trecute, in timpul plimbarilor noastre. Este vorba de rezerva de seminte de craite pentru anul viitor. Pentru ca avem deja experienta, mana formata si impulsul de nestapanit in privinta recoltarii de seminte si de pregatire de rasaduri, fiecare etapa la momentul ei. Iar acum este timpul recoltarii de seminte. 

Au fost suficiente doar cateva inflorescente uscate, rupte dintr-o tufa de craite. Le-am tinut in bucatarie cateva zile pe o farfurie, cat sa se usuce complet, apoi le-am curatat bine de resturile vegetale, iar azi le-am strans intr-un servetel si le-am pus bine, intr-o cutie, una special pregatita in acest sens. 

Imi amintesc acum de cutia cu seminte (de legume si flori) pe care o aveam in Ardeal, in Gradina. In cei patru ani si jumatate, cat am stat acolo, adunasem o adevarata banca de seminte, de toate felurile, soiurile. An de an, chiar pana in ultima clipa, am adunat seminte pentru anul agricol urmator, incat, la plecare, le-am predat noilor proprietari o imensa comoara. Nu stim cat au apreciat ei aceasta comoara, nu stim daca au folosit semintele noastre sau nu, nu stim daca macar au lucrat ulterior gradina sau nu, asa cum am facut-o noi (chiar la un nivel la care am facut senzatie nu numai in sat, ci mult mai departe, caci nimeni nu ne credea in stare de toate cate le-am facut), insa au parut bucurosi de darul acesta neasteptat si doar speram sa fi fructificat macar o parte din acele seminte. Erau frumos compartimentate si etichetate, cu nume soi si cu an de recoltare, pe alese.

In fine, acum nu mai avem aceste preocupari complexe, cum ar fi strangerea de seminte de legume si de o multime de flori, insa de semintele pentru unele flori inca nu ma pot dezice. Nu vreau, de fapt. Este un fel de satisfactie a Creatorului, care vede ce iese din mana lui si din samanta aia minuscula, pusa in pamant, udata, ingrijita, invaluita cu drag si cu atentie. 

Imi place si ma bucura aceasta nesemnificativa preocupare. Una, de altfel, nevinovata, in contrabalans cu negativitatea care circula in lume, una in antiteza cu greutatea care apasa pe umerii omenirii in aceste vremuri. Ridicam vibratia prin cele mai simple bucurii, prin cele mai la indemana gesturi si prin cea mai firava frumusete, cea aflata chiar in fata ochilor nostri, pe care trebuie doar s-o vedem si s-o aratam si altora. 

Edit later: 

Si, daca tot suntem la subiectul craite, sa va arat care este stadiul craitelor noastre azi, adica cele crescute din semintele puse in pamant in 17 iulie (vedeti aici https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2021/07/maternitatea-de-flori.html) si care au rasarit in 28 iulie (vedeti aici https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2021/07/un-nou-inceput-au-rasarit-craitele.html). 

Azi, 29 august, dupa o luna, sunt relativ mici si fragile, caci n-au avut nici lumina adecvata, soare puternic pe ele, asa cum le place, dar nici ghivece mari cu pamant. Le-am plantat in niste cani de ceramica, pentru ca asa am vrut. Oricum, ma bucur ca au crescut si sunt foarte frumusele si asa, imbraca pervazul balconului cu verdele lor transparent si dantelat si, chiar daca cel mai probabil nu vor inflori, prezenta lor imi bucura foarte tare ochii si sufletul. 

Mai mult decat atat, pe langa ele am pus la incoltit (in ziua in care au rasarit craitele, 28 iulie) mai multe frunze de suculente, din cele doua soiuri, iar unele din ele deja au inmugurit si le dau frunzulite noi. Azi au iesit prima data la lumina, le-am vazut, si, chiar daca si ele sunt firave, vor creste si vor deveni puternice si frumoase, exact ca plantele-mama din care le-am luat. 

Dar de semintele de cyclame va mai amintiti? Cele pe care le-am pus la incoltit in pamant in doua transe. 

Prima transa de insamantare a fost in 15 iulie (vedeti aici https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2021/07/semintele-de-cyclame.html), intr-un ghiveci in care mai era un pui de cyclama deja maricel, cu o frunza mare cam cat causul unei linguri de supa. Dupa o luna, pe 14 august, una din aceste seminte producea prima frunzulita. (vedeti aici https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2021/08/dati-o-sansa-si-buruienilor-de-august.html) 

Ei bine, azi acea prima frunzulita este atat de mare pe cat era frunza langa care crescuse, cam cat causul de lingura, iar in jurul lor, abia azi, 29 august, au pornit sa iasa frunzulite si din restul de seminte, odata cu racirea vremii. Se stie ca cyclamelor nu le place caldura, ba dimpotriva, le place racoarea, umbra si umezeala. In tarile nordice, ele sunt flori banale de padure, cresc la umbra copacilor batrani, in conditii reci si vitrege de padure, unde infloresc abundent. 

Cea de-a doua transa de insamantare a restului de seminte pe care le aveam (recoltate de prin 2018 sau 2019 din Gradina, de la cyclamele noastre pe care le tineam atunci in frumosul balcon lung si friguros), a fost efectuata in 3 august, dupa ce am transplantat in alt ghiveci lavanda cumparata. In ghiveciul ei mic am pus semintele de cyclame, iar de ieri ce credti ca am constatat in el? Revolutie! Cam toate semintele au germinat in acelasi timp, umfland efectiv pamantul de la suprafata in efortul lor de a-si scoate frunzulitele mici la lumina. Abia acum, dupa ce vara caniculara s-a incheiat, cyclamele isi intra in elementul lor primordial,  si incepe perioada lor de glorie. Deja cele mature, din ghivecele mari, pe care le avem la geamul de la sufragerie, sunt pline de boboci si deja au inceput sa se deschida. Poze cu ele mai tarziu, dupa ce infloresc mai abundent. 

Deocamdata, sa va arat revolutia din ghiveciul cu bebe-cyclame.

29.08.2021