Peste tot pe unde merg ochii mei capteaza frumusetea. Sub orice forma ar fi ea. Fie o arhitectura impresionanta, fie un crampei de istorie adunat intr-un colt de zid fotogenic, fie o floare, fie o lumina anume rasfranta peste oras dintr-un cer spectaculos colorat, ori doar senin, impecabil de senin, albastru si curat.
Azi dimineata cerul a fost impecabil de senin. Soare si placut. Numai bine de plimbare. Suntem in ultima saptamana a verii, asa cum spun calendarele, dar august inca nu se lasa dusa, imbie inca la plimbari lungi, la calatorii, la vacanta. Am iesit si noi la plimbare si am adunat si azi cateva clipe de frumusete din drumul nostru.
Voi incepe cu o bijuterie pe care am descoperit-o azi dupa ce am schimbat un pic traseul nostru obisnuit. Am urcat o strada in panta si am vazut-o! Era in capatul strazii si de departe ne-a captat privirile. Insa, dupa ce am ajuns in dreptul ei, am fost pur si simplu fascinata de aceasta cladire. Este de o frumusete rara! De o armonie impecabila! Din orice directie ai privi-o, ea iti dezvaluie o noua fateta, o noua poza, o noua perspectiva.
Este ca un diamant cu o mie de fete, in jurul caruia trebuie sa te misti ca sa-i surprinzi toate sclipirile fascinante de frumusete! Fiecare din colturile cladirii are o arhitectura diferita, astfel ca nici unul nu este identic cu altul si, implicit, nici o latura nu este identica cu alta.
Fiecare fateta are cate ceva special, care te cheama s-o privesti, sa-i descoperi decoratiunile, coloanele, turnurile, terasele, arcadele, scarile rotunjite, arcuite, treptele de piatra, ochiurile de ferestre, acoperisul in ape, piatra de pe ziduri, curtea extraordinara, plina de verde luminos si de umbra, copacul din fata casei, oh, Doamne, copacul acela! care este fix la locul potrivit pentru a completa tabloul impresionist! copacul acela, care este fix atat de inalt si de bogat cat trebuie, atat cat sa dea o nota romantica fatadei cu cele doua scari imperiale, ce coboara in spirala de-o parte si de alta a micii terase rotunde, ca un foisor, din centrul laturii care se deschide inspre curte! Copacul acela, care are o coroana perfecta, eleganta, dar si rebela, suficient de mare, cat sa ofere un joc de umbre pe gazonul frumos intretinut, dar suficient de rarefiata, cat sa nu devina un paravan in fata ochiului, lasandu-te sa privesti bijuteria de dincolo de el, zidurile colorate, formele rotunde, liniile rasfrante.
Nu m-as mai fi desprins de casa aia! M-am uitat si la poze de nenumarate ori si, nu stiu de ce, dar frumusetea, aerul romantic al acestor ziduri caramizii, cu arcuiri albe pe la ferestre si coloane, cu luminisul acela din curte, straveziu, diafan, filtrat de copacul acela perfect, da! perfect! cu multe ramificatii direct de la baza, copac destul de batran, dar, parca, vesnic tanar prin frunzisul lui de smarald, au creat o pictura incredibil de frumoasa, plina de sensibilitate, de poveste!
Vom mai trece pe acolo! In mod sigur voi mai privi in curtea aceea si alta data. Toamna, iarna, primavara! Abia astept sa-i vad lumina diferita, a fiecarui anoptimp, rasfranta asupra zidurilor si acelei curti de basm!
In imediata apropiere a casei care m-a fascinat atat de tare, am dat de un gard elegant, care invita la o privire indiscreta. Am tras cu ochiul pe sub gard, caci parca prea insistenta ii era invitatia, apoi am intrebat cele cateva albine care serveau masa pe florile galbene de acolo daca ele cunosc ceva detalii. Ne-au spus ca nu stiu, dar ca pot afla. Sa mai trecem pe acolo si ne vor spune tot ce afla.
Poate ca am comis o indiscretie, dar frumusetea n-ar trebui ascunsa dupa garduri.
Am mers mai departe si am dat cu ochii de o casa cu picturi murale pe pereti. Interesanta ideea, frumoasa realizarea, mi-a placut. Asa ca am fotografiat-o si pe ea, ca sa v-o arat si sa vedeti cum pot fi decorati cu gust, fara ostentatie, niste pereti mari si goi, pentru a masca si a diminua din aspectul masiv al cladirii. Frumos!
Azi am facut cateva poze si acelei gradini montane despre care v-am mai vorbit. Este plina de flori in perioada asta, cam tot ce ar fi fost de cules, legume si fructe, a fost cules, au ramas doar tufe cu frunze si flori. Inca arata frumos si este o incantare si pentru ochii nostri, dar si pentru proprietari, care inca isi mai fac de lucru prin ea, curatand buruienile si uscaturile.
Am vazut ca s-au inmultit afisele care avertizeaza turistii de prezenta ursilor pe timp de noapte. Unele sunt puse de primarie, altele de proprietarii de hoteluri si restaurante.
La final de plimbare am trecut si pe la Covrigul de aur, care are o arhitectura deosebita, demna de admiratie, cu arome puternice, care trezesc toate simturile din adormire si toate poftele de nestapanit. Si, nu, nici n-am facut vreun efort sa le stapanim, ci le-am onorat, caci si poftele tot ale noastre sunt, fac parte din experienta de viata ce merita onorata, traita la maxima intensitate, cu pasiune si entuziasm. In concluzie, da, covrigul a fost delicios!
L-am mancat stand pe o banca in parcul din fata marii catedrale si, stand noi asa acolo, in linistea parcului, cu zumzetul strazii, al DN1-ului, intr-o parte, cu muntele si padurea in cealalta, am auzit deodata un murmur, ca o parere, apoi ca o inganare cantata, apoi chiar ca un cantec. Si chiar era cantec. Canta corul religios in incinta catedralei. Am si surprins doua minute de armonii sacre cu telefonul, in doua filmulete.
De acolo, din curtea bisericii, am pornit spre casa. Nici n-am ajuns noi bine acasa, ca cerul si-a schimbat brusc culoarea si lumina, imbracand mantie vinetie de nori de furtuna, desi soarele stralucea cu putere in directie opusa si nu se lasa deloc acoperit, infruntandu-i cu stralucirea lui fierbinte. Chiar ne gandeam ca, in caz ca incepe ploaia, erau conditiile optime pentru un alt curcubeu. Am stat la panda sa-l prind in cadru, insa, nu numai ca n-a plouat, dar norii aia s-au imprastiat in cele din urma inspre sud, spre Bucuresti, de parca nici n-ar fi fost, iar soarele a iesit victorios din aceasta confruntare.
Dar asa e la munte, vremea este uneori rapid schimbatoare, norii vin si trec, calatoresc si ei pe deasupra piscurilor semete de munti si peste vai, se nasc in aburi albi, laptosi, din adancuri de padure montana, se ridica in valatuci repezi peste culmi si se napustesc inainte, carand cu ei ape purificatoare, ploi torentiale, furtuni vijelioase, ori numai vant suparat ca numai el isi defileaza aerele pe deasupra turistilor. Cand si lui ii trec furiile, se risipesc si culorile intunecate ale cerului, purtand norii dincolo de creste, inspre dealuri, apoi si mai departe, spre campie, unde, eventual, tolba pluviala se rastoarna din belsug, pe unde e (sau nu) nevoie.
Am citit previziunile meteo, iar specialistii anunta ca ultima saptamana a lui august este un pic nesuferita, ca sa-i pacaleasca pe turisti, dar ca vara mai are inca multe de oferit si ca ea isi va revendica timp de etalare si din septembrie. Asadar, chiar de ar fi plouat, stim ca ar fi fost ceva trecator. Dar mai bine ca n-a ploua, totusi! Oamenii sunt inca veniti in concedii la munte si, desigur, drumetiile sunt mult mai placute pe vreme buna. Deci, chiar daca unii ca noi sunt Fiii Ploii, adica nu sunt deranjati de ploaie, dorim ca oamenii sa fie fericiti, sa se bucure de vacante si sa le tihneasca odihna cea meritata.
Seara am iesit din nou la plimbare, profitand de ocazie ca sa aruncam din nou un ochi fotografic in curtea vecinilor. Nu ne-am indepartat prea mult de centru, zona cea mai circulata, luminata si, astfel, fara nici un risc, din perspectiva prezentei ursilor. Oricum, nu iesim mai tarziu de ora 22:00. Pare-se ca ursii isi servesc cina ceva mai tarziu, asa ca nu ne dorim sa-i deranjam. Mai concret spus, in curtea ursului, sau in curtea oricui ar fi, dar in care apare ursul, nici macar nu vrem sa ne uitam, cu atat mai putin sa fim. Noi iubim ursii, dar nu vrem sa ne imprietenim cu ei. Prietenii stiu de ce. ;-)
PS. Pentru cine nu stie de ce, recomandam a se citi postarea mea, de pe acest blog, din 20 februarie 2014, "E un rechin, nu te împrieteni cu el!”"
https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2014/02/e-un-rechin-nu-te-imprieteni-cu-el.html
24.08.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)