Vinerea Mare

 

Adrian: Si iata ca suntem in Vinerea Mare, iar Sarbatorile de Pasti bat la usa inimii noastre...

Cu totii suntem Fiice si Fii ai lui Dumnezeu, asa a spus El si doreste sa ne reaminteasca. Indiferent de conditiile de viata, de statutul social, de religie, de orice ierarhie iluzorie a acestei lumi...

Si ne mai transmite ceva. Sarbatorile de Pasti sunt despre noi, despre Hristos care este in fiecare Om.

Va dorim Sarbatori Binecuvantate si Luminate !

Iar eu voi readuce in prim-plan un poem compus de mine mai demult (03.05.2013) , si postat aici, pe blog, la vremea respectiva. https://oglinzilesufletului.blogspot.com/search?q=vinerea+mare

E Vinerea Mare, Părinte, pe cruce El moare din nou.

De două milenii încoace cu toţii îl tot răstignim.

Ajunge atâta durere cât ducem în spate, cu vină,

Opreşte acest sacrilegiu şi-nvaţă-ne cum să-L primim!

În Vinerea Mare, Părinte, ne-ncearcă din nou amintiri

În care-am lovit fără milă cu biciul acela din spini,

În care dispreţul şi ura ne-au fost lecţii grele de viaţă,

În care-am negat Adevărul ce Tu i L-ai pus în destin.

Doar Vinerea Mare, Părinte, ne-nvaţă să ne-abandonăm

În braţele Tale de care şi El s-a lăsat mângâiat,

Pe crucea aceea e scrisă, nu moartea Lui, ci Învierea,

E scrisă Iubirea cu care din Tine pe toţi ne-ai creat.

E Vinerea Mare, Părinte, în care, noi, Morţii i-L dăm.

Opreşte-ne gândul şi fapta cât încă nu e prea târziu!

Fii, Doamne, în inima noastră, aprinde-ne-n suflet Lumina

Şi-ajută-ne să-L recunoaştem pe-al Tău Dumnezeiesc Fiu.

30.04.2021

 

Fotomodel cu atitudine

 

Sa schimbam vibratia si sa nu mai fim chiar atat de profunzi.

Un pic de superficialitate nu strica nimanui.

Sa fim, asadar, mai arogante, mai fitoase, mai.....mai... frumoase am vrut sa spun. Sa luam exemplu de la Ema!

Si spun toate acestea in gluma, desigur, caci fiinta mai pura si mai inocenta decat Ema nu exista pe fata pamantului. Stati sa va exemplific.

*

Mai intai, Fotomodelul protesteaza. Ca e prea obosita, ca nu si-a baut cafeaua de dimineata, ca nu i-a adus nimeni la pat apa plata cu lamaie, ca nu si-a facut masajul si nici n-a degustat azi vreo amandina, ceva, de buna dispozitie, dar si ca, nah, nici nu-i indicat sa se dea convinsa prea usor! Pai, ce fel de Diva ar fi ea, ce fel de Primadona, de Mironosita, de Superbissima si de Principessa ar fi?

Asadar, mituim Principessa si, cu chiu cu vai, o convingem ca ar fi cazul sa ne miscam si noi mai cu talent.

- E bine asa? Sunt suficient de aroganta? Am nasul suficient de sus? Par destul de increzuta?

- Daaaaa, Ema, esti perfecta! Un pic mai la stanga cu nasul ala arogant, te rog.

- Dar se vede clar si evident cat de fitoasa sunt? Adica, nu vreau sa fie dubii, intelegi?

- Desigur, Bubulinuta, inteleg, cum ar putea fi dubii? In nici un caz! Toata lumea si-a dat seama cu cine are de-a face, stai linistita.

- Dar, postura de Diva este bine pusa in valoare? Lumina cade bine? N-am umbre pe fata? Nasul mi-e suficient de sus? Nasul, nasul! sa-l ridic si mai sus?

- Da, e bine, Pui, nu-ti face griji. Se vede si esarfa bine, deci.....

- Lasa esarfa! Ce-mi pasa mie de esarfa?! Uite-te bine in ochii mei, sunt destul de emancipata? Destul de indiferenta? Iar aroganta!.... aroganta!..... este ostentativa? Adica, despre ce vorbim aici?

30.04.2021

Sacrificarea inocentilor... si salvarea lor...

 

Sacrificarea inocentilor.... si salvarea lor... Ne este atat de usor sa fim profunzi in cuvinte!

Dar cat de cumplit de dureros ne este sa fim profunzi in simtire..........

Postare pe marginea articolului de mai jos.

*

"De cateva ore, acest ingeras in forma de mieluta a intrat in viata noastra, fara sa fi intuit, cand ne-am trezit de dimineata, ca vom mai salva un copil. Putem spune ca doar destinul a facut sa ajungem la ea, porniti la un drum scurt, cu treaba, care nu semnala intalnirea cu aceasta fetita desprinsa din cele mai frumoase povesti. Si-am gasit-o in cea mai urata poveste, acolo unde proprietarii de suflete divine exploateaza, abuzeaza si ucid.

Acest copilas micut, nu credem ca ar mai fi existat la ora la care postam, intrucat cel care voia s-o ucida parea sa doreasca sa scape cat mai repede de ea. "Nu a crescut cat trebuie", "A ramas mica", "Ramane in urma turmei si ma incurca" - motive sa-i puna brutal capat zilelelor, pe care le-am mai auzit, daca ar fi sa luam doar cazul capritei Regan, necrescuta suficient cat sa-i satisfaca pe proprietarii de ingeri. Cu nonsalanta specifica crescatorilor de animale ne-a marturisit ca mai omorase doi mieluti ramasi micuti.

Pe mama nu am putut-o salva (nu a vrut), desi stiam cat vor suferi una fara cealalta. Ramane o fiinta exploatabila, folosita pentru a da nastere copiilor sositi pe lume doar pentru a fi ucisi. In fata noastra, alti doi copii au fost prinsi, legati de picioare si luati de noul proprietar sa-i ucida curand, pentru a le manca corpurile "crescute cat trebuie", de Paste. Aveau cei mai tristi ochi din univers. Am fugit de-acolo, pamantul se rostogolea sub picioarele noastre.

Fetita noastra este compusa doar din sensibilitate, blandete si afectiune, iar ochii par inca sa-i planga, chiar si cu trecerea orelor. Cand o tinem in brate, se lipeste avid dar tacut de noi, cu tot corpusorul, ca si cand i-am fi dat nastere azi. Cand o lasam jos, strigatele puternice dupa mama ne sfasie inima. Cum putem consola ce omul distruge? Putem doar sa o strangem la piept pana cand durerea despartirii nu va mai fi atat de acuta.

Fiti vegani. Este imperios necesar sa nu mai savarasim crime barbare, de Paste sau oricand. Fie ca povestea ei si a celorlati salvati sa va transforme, incat sa-i auziti, sa-i vedeti si sa-i pretuiti cu adevarat. Sarbatoriti in iubire si constientizare, nu in suferinta si crima si continuati dupa Paste la fel. Trebuie sa schimbam aceasta ordine aberanta si violenta a lucrurilor, prea mult sange nevinovat curge din ignoranta, aroganta si apatia noastre. Si cruzimea celor care ii ucid cu mana lor, platiti de noi."

Sursa: pagina FB

Spirit Animals Sanctuary , link https://web.facebook.com/SpiritAnimalsSanctuary/posts/765739960614468

30.04.2021

Mesajul meu catre o Penelopa...

 

In ciuda unei pareri generale, conventionale, conform careia destinul de Penelopa este unul relativ usor, si ca lui Ulise ii revin meritele povestii legendare "Iliada si Odiseea", eu cred altfel.

Da, are Ulise meritele lui, specifice genului de barbat lider, luptator, insa Penelopa nu poate fi orice femeie. Este atat de greu sufleteste sa fii o Penelopa, incat nici nu stiu tu din ce iti tragi puterea de a fi una. N-as sti sa fiu o Penelopa, n-as putea, n-as vrea, doamne, este nedrept pentru o femeie sa fie nevoita sa fie Penelopa.

Dar, desigur, doar la o Penelopa se poate intoarce Ulise luptatorul, cuceritorul, invingatorul.

Chiar daca, dupa parerea mea, in fiecare barbat exista ascuns, in stare latenta, un Ulise, totusi cred ca nu in fiecare femeie se afla o Penelopa. Gena de Penelopa este o gena aproape de martira. Doar anumite femei au destin de Penelopa, ceea ce le face cu atat mai demne de admiratie si respect.

Adrian spunea la un moment dat ca in fiecare Printesa exista o Cenusareasa, tot asa cum in fiecare Cenusareasa se ascunde o Printesa. Penelopele sunt insa cu adevarat rare. Pentru ca este atat de greu sufleteste, cum nici nu-mi pot imagina. Nici o femeie in lumea asta n-ar trebui sa mai fie Penelopa. Asa cum nici un barbat n-ar trebui sa mai fie Ulise.

Din pacate... dupa cum vedem... lumea asta complicata il trezeste pe Ulise din unii barbati, cei care au un acut simt al datoriei, iar ele devin (sau nu) vrand-nevrand Penelope... dupa putere si destin.

Te imbratisez, draga Penelopa demna de admiratie si respect!

29.04.2021

Principiul Pareto in viata mea

 

Cand am aflat pentru prima data, in facultate, despre Principiul lui Pareto, mi s-a parut o exagerare si o mare nedreptate.

Ideea distributiei in proportie de 80/20 a tot ceeea ce ne inconjoara, parea aproape descurajanta, demoralizatoare, deprimanta, in multe din cazurile analizate. Insa, din fericire, puteam identifica si nenumarate cazuri in care proportia aceasta era o adevarata binecuvantare.

De atunci, ma tot uit in jurul meu si incerc sa descopar adevarul lui Pareto in toate.

De exemplu, daca in 80% din timp cineva sta pe net/online/facebook/gadgeturi/telefon, inseamna ca este obligat sa-si inghesuie restul vietii in restul de 20% din timp.

Sau, privind dintr-o alta perspectiva, daca cineva reuseste sa-si rezolve toate treburile, obligatiile si responsabilitatile in 20% din timp, atunci isi poate petrece relaxat pe facebook (sau plimbandu-se prin parc) restul de 80% din timp.

Concluzia mea este ca nu Principiul 80/20 este neaparat cel care conteaza, in principal, ci perspectiva din care analizam situatia pe termen lung. Si felul in care aplicam in viata noastra acest principiu.

Poate ca omenirea, in intregul ei, este impartita acum in 80/20 din multe puncte de vedere. Fiecare este atras de ceea ce este in el insusi si rezoneaza la ceea ce simte si crede (adica la ceea ce este in mintea si in inima sa) despre lume si viata.

Daca 80% din mine este plin cu bucurie, implinire, calm si relaxare, incredere in sine, frumusete si lumina, pace si recunostinta, credinta in adevar si integritate, candoare si entuziasm, curaj si abundenta, atunci pot dizolva cu mai mare usurinta si mai repede cei 20% de umbra pe care, in contextul vietilor pe acest pamant, mi-am generat-o mai mult sau mai putin constient. In acest caz, procentul de 20% este doar ca o parere, ca o boare de seara, care dispare cu prima raza de soare, cu primul zambet, cu prima mangaiere.

Despre Principiul lui Pareto puteti afla esentialul pe Wikipedia, https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_Pareto?fbclid=IwAR00GatjQoZtTFwnh1VIYxKFCO5IR6zbXYb-MgMuJT3guM5rltYbKzhpCbM#/media/Fi%C8%99ier:Peas_in_pods_-_Studio.jpg 

29.04.2021

Cand Colibri imi vorbeste.

                                

E clar. Azi este ziua in care Colibri ne-a vorbit. Si nu doar o singura data, ci de mai multe ori. Asta asa, in caz ca am fi trecut mai departe, ignorand mesajul. Mai intai aceasta poza, amintire de pe facebook.

Apoi aceasta poza, tot amintire de pe facebook. Chiar si mesajul de pe poza ne spune asta:

"Fiti atenti: Nimic nu este intamplator!" 

Iar azi, in plimbarea de dimineata, ne-au iesit in cale acesti doi Colibri. Azi, 29 aprilie. O zi cu sens, cu directie, marker de drum. 

*

Angela - La tine am descoperit acest mod de comunicare cu Universul .Mi am ales și eu un simbol și n au durat 2 minute și l am regăsit undeva .A fost așa un wow și o confirmare ghidușă ce s a lăsat cu chiote interioare de la mine și un interschimb tacit între mine și Dumnezeul meu care parcă îmi făcea amuzat cu ochiul .Am mai regăsit apoi acel simbol de multe ori .Parcă chiar îmi plăcea să mă joc și să zic Doamne daca te gândești la mine arata mi l și ...mi se arăta .Era un fel de joaca ,noi suntem în peanență intru El și el întru noi ,chiar daca noi uitam de existenta lui ,El ne curge permanent prin sângele trupesc și prin corpurile spirituale .In sfârșit ...Am avut anul trecut câteva momente in care trebuia să iau niste decizii ,legat de locul de munca și legat de admiterea copilului la liceu .Eram atât de nesigură și de confuză și de presata de situații ,discuții cu anumiți oameni incât mă simțeam paralizată și blocată .Nu mi găseam accesul nici la liniște,nici la intuiție nici la logica știam doar că viata ne obligă să mergem înainte și cursul vieții depinde de deciziile din acele zile .Chiar daca nu reușeam să mă adun am lansat așa din zbor către Univers o rugăciune spre ghidare .Și mi am văzut semnul și eram ferm convinsă că voi lua interviul la acel job (mai erau și alte semne ,gen aveam același nume de familie,același număr de casă ,compatibilitate in discuții ) și în privința liceului ales lucrurile păreau favorabile până în momentul când nu s a nimerit să fie niciuna dintre ele ,n am luat cu brio testul interviului iar fata nu a fost admisă la acel liceu .Câteva sutimi ne mai trebuiau amândurora dar ...Și de atunci mă tot gândesc că am văzut simbolul meu și l am interpretat drept confirmare însă rezultatul acelor acțiuni dorite a fost drum închis .Acuma viața mea e pe un făgaș lin ,conversațiile cu Dumnezeu sunt așa la nivel de ce mai faci ,mersi bine și eu te iubesc și fiecare cu treaba lui, în sens de cooperare perfecta .Și când îmi văd semnul in întreb "Doamne dar e de da sau e de nu ? 

Eu - Fiecare are propria relatie cu Dumnezeu si propria interpretare a semnelor sale. Eu nu le vad mereu ca pe o confirmare. Adesea imi sunt doar hotar, marker de drum, semn in labirint. Ca si cum El mi-ar spune: ai grija, aici ai o cotitura. Fii vigilenta, prezenta si alege intelept.  Conteaza. E ca si cum ai avea un baston pe care sa te sprijini ca sa te odihnesti, sa te simti in siguranta, dar care nu iti muta piciorul din loc soi nici nu iti indica spre ce directie s-o pornesti.  Imbratisari, Angela!  Mi-a placut mult comentariul tau! Fiecare poveste, a fiecarui om, care dezvaluie o particica din cautarile si constientizarile sale, are samburele ei de frumusete! 

29.04.2021