Sa filozofam putin pe marginea listei de dorinte

  

- Si cum vrei sa fie?

- Sa fie un loc cald si curat, cochet si placut, confortabil si luminos, relaxant si practic.

- Aha. Am notat. Mai departe.

- Sa nu am sefi. Sa nu am sefe. Sa nu am nici un fel de tot felul de directori, directorasi, sefi de departamente, sefi de echipa, sefi de proiecte si tot soiul de alti sefi. Fara sefi, da?

- Ok. Altceva?

- Sa nu existe sedinte! Sunt satula pana peste cap de sedinte. Fara: sedinta de zi, sedinta saptamanala, sedinta lunara, sedinta trimestriala, sedinta de unitate, sedinta de sector, sedinta de municipiu, sedinta de segment profesional, etc. Te rog, fara sedinte. Punct.

- Notat. Ce colectiv sa fie?

- In privinta colectivului, cel mai adesea sunt probleme diverse. Prefer un colectiv mic-mic-mic, cat de mic posibil, poate doar cu o singura persoana, dar una cu calitati umane demne de apreciat. Stii tu. Sa fie atenta, sincera, corecta, saritoare, empatica, increzatoare, entuziasta, cu simtul umorului, delicata, fina, cu suflet bun si cald, cu rabdare, curiozitate, dornica de mai mult, de mai bine, statornica, hotarata sa mearga pana la capat, tenace, curajoasa, luminoasa, care vede partea plina a paharului, cea buna, cea pozitiva si castigatoare, compasionala si energica. Cer putin, nu-i asa?

- Dap.... dar nu-ti face griji, pentru mine e foarte usor de implinit.

- Daaa? ok, cu ce sa continui?

- Ce vrei sa faci in aceste conditii?

- Sa nu fac efort fizic, inainte de toate. Si sa nu-mi mai stric manichiura. Ha, ha, ha!!!

- Serios? Asta te preocupa?

- Da. Mult. Sa pot purta tocuri, daca vreau. Si orice tip de tinute. Sa nu mai fiu constransa la anumite culori, la anumite piese vestimentaare, la anumite croieli sau accesorii. Si sa nu mai fiu nevoita sa-mi tin parul strans la spate cu clestele. Sa pot sa-l las liber, ondulat, fara sa ma incurce, fara sa mi se strice buclele. Asta e un moft, stiu.

- Nu, nu, nu. Te inteleg perfect acum. Continua, te rog.

- Sa pot sa lucrez cand vreau, cat vreau, cum vreau, fara restrictii, fara termene absurde, fara targheturi, tinte, planuri si obligatii. Sa pot lua pauza cand vreau, de cate ori vreau. Sa pot iesi afara, la plimbare, daca vreau, apoi sa continui fara sentimente de vinovatie pentru un presupus timp pierdut, fara teama de repercursiuni, fara grija de reclamatii, fara graba. Sa fie ceva creativ, inovativ, sa fiu libera la initiativa proprie. Sa pot lucra lejer indiferent cum e vremea de afara, pe ploaie sau furtuna, pe ninsoare sau canicula, pe vant sau grindina, pe cer senin sau plin cu nori. Sa nu sufar din cauza intemperiilor si sa nu fiu influentata de acestea. Ba, mai mult decat atat, vremea de afara sa-mi fie zilnic spectacol uimitor, de care doar sa ma bucur si care sa-mi coloreze variat pauzele de lucru. Complicat?

- Nuuuuu, deloc. Chiar cred ca poti mai mult.

- Ok. Sa fie ceva vesel, coloral, placut, elegant, feminin, delicat si de mare efect. Sa fie sic, sa atraga atentia si sa cucereasca sufletele. Sa fie usor, accesibil, corect apreciat, dorit si niciodata demodat. Sa fie pentru toti, oricand, oriunde. Sa fie acel accent dorit de toata lumea, accentul pus peste banalul zilelor terne ale tuturor. Sa aduca zambetul pe chip, increderea in sine si lumina in suflet. Sa sugereze si sa induca dorinta de autodepasire, forta interioara, dar si sa valorizeze sensibilitatea si vulnerabilitatea. Asta chiar nu stiu cum o s-o rezolvi.

- Cine, eu?

- Da, pai, cine?

- Draga mea, de fapt, tot ce-ai cerut este treaba ta sa-ti obtii.

- Poftim?? Si tu nu faci nimic? Ziceai ca ma ajuti, ca pentru tine e foarte simplu sa rezolvi.

- Da, eu rezolv ceea ce nu depinde exclusiv de tine. Tot ce ai enumerat mai sus sunt responsabilitatea ta exclusiva.

- Stai un pic, n-ai zis tu ca.....?

- De ce te grabesti? Oare nu ai obtinut deja toate acestea?

- Ok, eu credeam ca.....

- Abia acum intru eu in scena. Tu ai pregatit scenariul, regia, decorurile, ai ales actorii, figurantii (vad ca nu prea ai roluri secundare in acest film - mai bine!), recuzita, dar mai trebuie ceva. Fii atenta la ce urmeaza!

*

- Dragă Liliana parcă ai postat special pentru mine ,atât textul în care mă îmbrac ca Intr o matriță ,liniile pe care le as urmă și pe care n am reușit să mi le conturez atât de clar in cap cum ai făcut tu in cuvinte și imaginile cu și de la înălțime seninul ce l știu deasupra norilor și chiar importanța zilelor cu nori .Îți mulțumesc și îți doresc în continuare nspirațiea de a inspira !

- Eu iti multumesc pentru confirmare!  Dintotdeauna mi-am stabilit foarte clar in cap ce vreau, cum vreau, cat si cand vreau.  Ca sa nu ma pierd pe carari ocolite, sa nu ma las ispitita de alternative care imi ofera mai putin decat vreau sa primesc (adica "totul sau nimic", stii deja  ). Desigur, uneori imi iese, alteori nu, dar, chiar si atunci cand nu-mi iese, intorc si rasucesc datele problemei pana cand mi le fac pe placul meu. Asta este trucul - de a face din orice detaliu banal, detaliul semnificativ care te implineste, de a nu-l ignora, ba de a-l evidentia maxim, pana simti cum te umple deplin.  Filozofie curata, ce mai!  )))

20.04.2021