Pregatirile traditionale pentru Sarbatorile de Pasti si de Craciun

 

Si eu, ca toate gospodinele responsabile, m-am apucat din timp de pregatirile pentru Pasti.

AVERTISMENT: urmeaza o postare extrem de lunga. Nu cititi la volan, in timpul sedintei de la serviciu si nici daca sunteti in intersectie si vreti sa treceti strada!

Aceasta postare are un specific aparte. De aceea ii voi ruga respectuos pe domni sa se retraga, nu-i pentru ei ceea ce voi scrie in continuare, este un subiect eminamente feminin, frivol si chiar teribil de enervant pentru ei. Doamnele, in schimb, sunt invitate sa se aseze intr-o pozitie confortabila intr-un fotoliu, sa-si ia cafeaua alaturi, o agenda si un pix, pentru luat notite, si, eventual si ceva, popcorn.

Buun, daca toti domnii s-au retras (hei, domnu' care inca citesti, sa nu dai vine pe mine daca, dupa postarea aceasta, iti schimbi parerea despre lume si viata, despre univers si Dumnezeu, caci, da, este si el implicat, sa nu zici ca nu te-am prevenit - recomand, totusi, retragerea ) sa continuam intre noi, doamnele. Va avertizez inca o data, este o postare foarte lunga. Deci, agendele la indemana, eventual reportofoanele.

Dupa cum spuneam la inceput, toata lumea isi incepe pregatirile de Sarbatori cu ceva timp inainte: curatenie generala prin casa - spalat, aspirat, curatat, sters, iar spalat, iar curatat, iar sters, dupa care incep treburile la bucatarie, ca sunt o multime de pregatiri de facut si acolo. De ceva timp, de mai multi ani, mai precis, mi-am schimbat ritualul pregatirilor de sarbatori. Incep si eu responsabil cu mai mult timp inainte, ca sa nu ma prinda Ajunul Craciunlui sau Noaptea Invierii cu treaba neterminata, dar eu incep altfel. Si am s-o iau de la pa’șopt incoace.

Primele semne ale schimbarii au inceput candva prin anul 2001. Eram in primul an de facultate. Mai intai sa va spun ca eu mi-am inceput periplul prin viata la fel de atipic precum imi traiesc intreaga viata. Mai intai m-am casatorit, am facut doi copii, i-am crescut marisori, cat sa fie cat de cat independenti, m-am dezvoltat profesional, mi-am facut o cariera, am trecut prin foarte multe functii posibile si am evoluat enorm, ajungand pana la nivelul de management de retea comerciala de retail neavand inca studii superioare (caci, pe atunci, inca se mai putea accede la functii de conducere daca dovedeai aptitudini de lider, daca stiai foarte bine ce si cu ce se mananca activitatea care trebuia condusa, organizata si dezvoltata) si abia apoi m-am apucat de studiile universitare. Adica, abia dupa ce mi-a fost evident ca atinsesem, pentru acel moment din viata, ceea ce se numeste „limita de incompetenta” – adica atinsesem maximum din ceea ce puteam face la nivelul de competenta pe care il aveam.

Ajunsesem la un punct in care aproape ca incepusem sa ma plictisesc, si mi-am zis ca eu vreau mult mai mult de la viata mea, ca nu suport sa nu ma plafonez la atat. Ce-mi ramasese de experimentat? Viata de student. Obtinerea unei diplome universitare si deschiderea altor perspective. OK, zis si facut. Deci, daca tot ma apucam de facultate ceva mai tarziu decat altii, mi-am zis ca macar sa mi-o aleg pe cea mai buna dintre toate, pe cea mai notorie, cu blazonul cel mai cel. Simteam ca pot face absolut orice mi-as propune, ca pot trece peste orice obstacole, ca pot schimba lumea, ca pot muta si muntii din loc, si ca nimic nu ma poate opri.

Am ales ASE-ul, Facultatea de Comert (mi-am zis sa fie pe domeniul in care lucram atunci) am trecut de examenul de admitere, si iata ca m-am vazut studenta in anul I. Fix in anul acela, chiar din timpul semestrului II al anului I de studiu, Rectoratul ASE-ului a decis infiintarea Facultatii de Marketing, prin desprinderea catedrelor de profil din Facultatea de Comert si organizarea noii institutii de invatamant. Noi, unii dintre studentii din anul I de la Comert, cei care urmam sa incheiem anul cu medii mari, am fost pusi in situatia de a putea alege unde vrem sa continuam din anul II – la Comert sau la Marketing. Mi s-a parut ca un privilegiu neasteptat si o adevarata minune aceasta potrivire.

Pe vremea aceea conceptul de marketing era in Romania un termen aproape extraterestru, asa, in general, mai nimeni nu stia cu se se mananca si la ce se refera. Asa ca foarte multi au ales sa ramana la Comert. Eu si cativa altii am ales sa trecem la Marketing. A fost una din cele mai bune alegeri ale mele din viata! Caci ea m-a facut sa-mi placa atat de mult viata de studentie, incat sa nu-mi mai doresc sa ma opresc din invatat in facultate si sa continui cu masteratul. Si as fi continuat eu chiar si cu mai mult decat atat daca buna masura a lucrurilor, prezenta in simturile mele subtile, nu mi-ar fi soptit ca este timpul sa ma opresc. Dar entuziasm si determinare aveam peste masura, de ma simteam capabila sa mai fac inca doua facultati si inca doua masterate in plus!. Dar, asta este o alta discutie.

Sa ne intoarcem la momentul anului I de la Comert, cand aveam niste materii de specialitate asemanatoare cu cele din liceul economic pe care il absolvisem, printre care si Merceologie. Asta studiaza, printre altele, proprietatile organoleptice, de compozitie si de structura ale materialelor si ale alimentelor. Facultatea de Comert pregatea specialisti si pentru industria alimentara si pentru comertul alimentar, deci, unii dintre noi puteau fi interesati de alimentatie, in general.

Buuun... Si primim noi ca tema de proiect, pentru un seminar, sa cercetam la alegere un subiect preferat din domeniu – despre carne, lactate, dulciuri, cafea, bauturi, etc, fiecare ce dorea. Ei bine, eu mi-am ales atunci un fel de sinteza a tuturor temelor puse in discutie. Adica, de ce simplu, ca toata lumea, cand se poate si complicat? Ori totul, ori nimic, carevasazica, doar ma stiti. Mai precis, mi-am ales tema alimentatiei vegetariene versus alimentatia pe baza de carne. Trebuia nu numai sa prezint informatiile in mod fundamentat, dar si sa fiu pregatita pentru o sesiune de intrebari deschise din partea colegilor de grupa.

Pe vremea aceea nu ma preocupa in mod personal vegetarianismul. Aveam o alimentatie obisnuita, traditionala. Mancam de toate, ca toata lumea. Gateam de toate, ca toata lumea. Aveam o famile formata din patru membri, cu doi copii in crestere, in prag de adolescenta, cred ca erau prin clasa a 5-a atunci, deci gateam diversificat si.... traditional, nah. Oale cu sarmale, chiftele marinate, ciorbe de perisoare, ostropel, fripturi, de toate. Asadar, putea fi oarecum surprinzator ca-mi alesesem o astfel de tema.

De fapt, in cautarile mele de informatii pe internet (destul de sarace la vremea aceea) facute cu scopul de a ma putea hotara asupra unei teme, am dat intamplator (sau nu) de subiectul alimentatiei vegetariene. Si curiozitatea mi s-a declansat. Am patruns mai adanc in subiect, am petrecut ore si ore de cautari de articole, materiale si detalii, pana cand am ajuns la concluzia ca asta este cea mai interesanta tema din toate, cuprinzand la un loc atat detalii din toate celelalte teme posibile, cat si pentru ca imi ridica la fileu anumite intrebari pe teme etice, morale, dar si de dieta satanoasa. Si, cum, intotdeauna, in orice colectiv, este cineva care se crede mai cu mot, atunci, eu am vrut sa fiu aceea.

In plus, trebuie sa stiti ca, pe atunci nu eram preocupata de cantar, nu aveam astfel de obsesii, nu era cazul, asa ca nu acesta a fost motivul aparent al atractiei mele pentru acest subiect. Totusi, trebuie sa spun cat de bine mi-a prins felul in care am luat tangenta cu vegetarianismul! Nu, n-am devenit atunci vegetariana, ci abia peste vreo doisprezece ani mai tarziu, dar si asta este o alta discutie.

Ce am vrut sa va zic din toata aceasta introducere in primele mele amintiri despre acest gen de alimentatie? In momentul prezentarii proiectului meu, la seminar, am avut o multime de intrebari din partea colegelor, semn ca ceva se declansase in univers, o anume energie se pusese in miscare, ca semintele fusesera puse la incoltit in fiecare dintre noi fara sa stim, fara sa banuim si fara sa ne asteptam ca ceva se va schimba in noi candva, in viitor, in urma acelei „batai de aripa de fluture”.

Revenind la subiectul „pregatiri pentru sarbatorile de Paste”, trebuie sa va spun ca acum imi incep pregatirile la fel ca toata lumea, tot cu vreo luna inainte. Ca sa am timp sa curat foarte bine tot ce e de curatat: toate celulele, sistemele, fluidele si intregul aparat sustinator de viata si de suflet din dotare.

Ceea ce v-as fi putut spune in doar o singura fraza, fara toata povestea de mai sus (dar atunci unde ar mai fi fost tot farmecul si ineditul postarii mele?), voi spune acum. Intotdeauna imi iau o marja de vreo 2-3 kg pentru sarbatori. Daca se poate mai mult, ok, e super bine. Deoarece vreau sa ma bucur de placerile oferite de aceste perioade ale sarbatorilor, respectiv cele culinare, chiar daca ele nu mai sunt atat de traditionale ca ale altora, ale celor mai multi, adica, insa sunt pe placul nostru, pe masura noastra buna, perfect potrivite pentru momentul de acum. Cum s-ar spune, gradul nostru de incompetenta in materie de alimentatie vegetariana inca nu a fost atins. Mai avem o „facultate” de facut. Dar toate la timpul lor.

Acum vin si cu „dovada-dovada!”, caci nu va pot lasa asa, in suspans, dupa ce v-am facut capul mare cu istoriile mele. Iata si datele concrete, stiintifice, inregistrate competent si avizat in registrele Akashice, ca sa nu spuneti ca v-am aburit degeaba.

Primele doua poze sunt aferente pregatirilor pentru Craciunul trecut, din decembrie 2020.

Urmatoarele doua poze sunt de azi, aferente pregatirilor pentru Pastele pe care il vom sarbatori peste aproximativ o saptamana.

Intre aceste doua momente au fost alte cifre. Marja, adica. Cu cat marja e mai mica, cu atat este mult mai usor de facut „curatenia de sarbatori” . Obiectivul meu este sa ating pragul de dinainte de Craciun, pentru a ma putea bucura relaxata, de Paste, de amandina dupa amandina, dupa amandina..... dupa amandina...... dupa amandina...... ))))

Deci, apa plata cu lamaie, baby!

23.04.2021