Minunile noastre, cele de toate zilele (1)

 

 

Inainte de Craciunul din decembrie 2019, poate va amintiti, am simtit impulsul de a povesti o serie de intamplari cu un sambure comun de intelesuri (in care aratam cum mi s-au revelat mie anumite „minuni” pe drumul vietii, avandu-l pe Dumnezeu alaturi)  reunite sub titlul „Aripi de vise”. Acestea au fost incluse in cea de-a treia carte din miniseria „Bucuresteni mutati la tara, in Ardeal” (in care am surprins jurnalul aventurilor noastre din Gradina), iar titlu acesteia, respectiv „Gradina pentru Aripi si Vise”, a fost inspirat exact de aceste povesti.

Acum, inainte de Sarbatorile Pascale, simt impulsul unor noi povesti despre alte „minuni” pe care in trecut le-am cerut cu tot sufletul, fara sa stiu ca le voi primi, dar avand credinta ca, intr-un fel sau altul, voi primi ajutorul de care aveam nevoie.  Azi, privind inapoi, in timp, chiar le-as putea numi  adevarate „minuni”, daca n-as sti ca, fiind in cautarea lui Dumnezeu, cerandu-i ajutorul si crezand in El, il regasim pe El in noi insine si in deciziile noastre. Caci, fara indoiala, increderea in El sporeste increderea in noi si in alegerile pe care le facem.

Asadar, am inceput zilele trecute cateva povesti-revelatii. Azi voi continua cu altele.

Eram prin anul 1999. Tocmai imi dadusem demisia de la o firma (unde lucrasem cateva luni), pentru ca nu eram dispusa sa accept unele conditii de lucru sub nivelul meu de competenta, demnitate si respect. Dupa ce, anterior, statusem acasa vreo doi ani, inainte de care imi dadusem demisia de la un alt loc de munca (unde lucrasem peste cinci ani) din acelasi motiv: pentru ca nu fusesem dispusa sa accept unele conditii de lucru sub nivelul meu de competenta, demnitate si respect. Asadar, eram in vara anului 1999, nu aveam de lucru, copiii erau mici, erau prin clasa a II-a, cred, si trebuia sa-mi gasesc un nou job. Nu aveam studii superioare, nu stiam limba engleza (si nici o alta limba straina la nivel conversational), asa ca optiunile mele erau destul de limitate. Nu insa si increderea mea in mine, in ceea ce stiam ca pot sa fac, ca pot sa invat, ca pot sa devin. Nu vedeam inainte mea nici un obstacol, nici o problema, trebuia doar sa am rabdare sa vina momentul oportun.

Cautam zilnic jobul potrivit in anunturile din ziare, de la mica publicitate, asa cum era pe atunci, dar nu gaseam nimic. Situatia parea destul de ingrijoratoare. In fiecare dimineata duceam fetele la scoala, iar pana la pranz, cand le luam de la scoala, cautam anunturi, trimiteam faxuri, dadeam telefoane. Apoi, dupa amiaza, ieseam la plimbare cu fetele in parc, pentru plimbarea zilnica, asa cum le obisnuisem.

Astfel, in una din acele zile, cand iesisem la plimbare cu ele, traversand intersectia mare inspre parcul unde ne faceam plimbarea zilnica, am vazut la parterul unui bloc, amplasat chiar in unul din colturile intersectiei, ca incepuse renovarea si amenajarea unui nou spatiu comercial. Nu stiam ce avea sa fie acolo. Am simtit un impuls puternic sa urmaresc evolutia pregatirii acelui spatiu.

Zilele urmatoare m-am apropiat de vitrina magazinului si am privit inauntru. Erau muncitori care montau un mobilier specific de magazin. Imi placea ce vedeam. Imi inspira un cadru simplu si curat, pregatit de cineva care avea un atent simt al detaliilor. Imi spuneam in sinea mea ca mi-ar placea sa lucrez intr-un asemenea spatiu, indiferent ce fel de comert s-ar fi putut desfasura acolo. Era la 5 minute de casa si parea un mediu sanatos, civilizat, chiar elegant, intr-o oarecare masura.  Si m-am rugat atunci la Dumnezeu: „Doamne, ajuta-ma sa lucrez in acest spatiu comercial. Pe orice functie ar fi, accept orice. Vreau sa lucrez aici! Am nevoie de asta!” Si m-am rugat asta zilnic, de cate ori treceam prin fata vitrinelor lui.

Dupa inca alte cateva zile, dupa ce am constatat ca mobilierul fusese gata montat, am decis ca este timpul sa ma interesez asupra detaliilor. Asa ca, intr-o dupa amiaza, am batut la usa si am cerut sa vorbesc cu cineva din conducere. Muncitorii mi-au spus ca nu este nimeni din conducere prezent, insa il pot gasi pe patron undeva in incinta Magazinului Bucur Obor (mi-a dat toate detaliile necesare). I-am intrebat ce profil va avea acel spatiu comercial pe care il pregateau si mi-au spus ca vor fi mai multe profile, dar, in principal, va fi comert cu produse electronice si electrocasnice.

Am simtit cum mi s-au inmuiat genunchii cand am auzit. Firma la care lucrasem anterior, in cei cinci ani, cea de la care plecasem prin demisie (dupa care am stat aproape doi ani acasa, ocupandu-ma de copii), avusese exact acest domeniu de activitate: comert cu produse electronice si electrocasnice. Acolo invatasem sa fac de toate: de la vanzator, la gestionar de depozit, de la operator calculator, la contabilitate primara, de la responsabil cu vanzarile de consignatie (erau anii de dupa revolutie, cand consignatia era comertul preferat al tuturor) la sef de magazin. Stiam tot ce trebuia sa stiu ca sa pot conduce o asemenea afacere. Date tehnice, financiare, logistice, comerciale, contabile, tot.

Deci, avand deja experienta in domeniu, curajul mi-a sporit si mi-am spus in mintea mea ca eu neaparat, TREBUIE, sub orice forma, in orice functie, sa lucrez in acel magazin. Deja ma vedeam lucrand acolo, venind dimineata la program si plecand seara spre casa din acel magazin.

Ok, eram hotarata sa fac tot ce tinea de mine, in limite rezonabile, pentru a vedea daca am acces catre vreo functie acolo. Eram chiar dispusa sa fiu din nou vanzatoare - nu conta. Eram sigura ca, ulterior, puteam dovedi ca sunt capabila de mult mai mult si ca puteam obtine si functii mai inalte.

Asadar, m-am dus la Bucur Obor, am urmat indiciile, am dat de patronul magazinului respectiv , un domn in varsta, de peste 60 de ani, si, ce credeti? Fix in ziua aceea el daduse anunt in mica publicitate pentru angajarea unui sef de magazin! In secunda aceea am stiut ca postul acela era pentru mine. Am inceput sa-i vorbesc despre experienta mea anterioara in domeniu, despre ce stiu sa fac, si, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, fusesem foarte convingatoare, astfel incat, interviul de angajare ulterior, la care a participat si cel de-al doilea asociat din afacere, fusese mai mult o formalitate. Dumnezeu imi auzise cererea si mi-o implinise.

Am lucrat in firma aceea alti cinci ani, am dezvoltat treptat o mica retea comerciala, formata din trei magazine, le-am organizat de la zero si le-am facut profitabile pe toate trei. A fost singurul loc de munca din viata mea de unde n-am plecat prin demisie, ci prin desfiintarea locului de munca (in 2004 cei doi asociati au decis sa inchida magazinele pentru ca intervenise criza economica, iar concurenta celor mai mari retaileri din domeniu, Flanco, Altex si altii, ne obturau serios perspectivele de dezvoltare si chiar de supravietuire pe linia de plutire).

In firma aceea eram cand am simtit ca este timpul sa-mi continui pregatirea prin studii academice (iar ea s-a inchis cu foarte putin timp inainte de obtinerea Diplomei de Licenta). A fost mediul propice pentru autodezvoltare, pentru evolutie personala, a fost mediul potrivit in care am fost incurajata sa-mi folosesc toate abilitatile personale, toata creativitatea si intreaga incredere in sine pentru a atinge succesul.  Conteaza foarte mult sa intalnesti in viata omul potrivit si mediul potrivit, care sa-ti permita deschiderea aripilor si zborul spre mai inalt, chiar cu riscul plecarii spre alte orizonturi. Patronul acelui magazin a fost unul din oamenii providentiali in evolutia mea.

Daaaar, si aici revin la propriile alegeri, daca eu insami nu as fi decis ce vreau, daca n-as fi avut incredere in puterea mea de adaptare la orice, de invatare a oricaror informatii necesare oricarui domeniu care s-ar fi putut desfasura acolo, in acel magazin, n-as fi avut oportunitatea aceea extraordinara de a accede in pozitii pe care pregatirea mea teoretica inca nu mi-o permitea, dar la care m-au calificat experienta, aptitudinile, atitudinea si increderea in sine. Si credinta in Dumnezeu. Minunea a venit spre mine abia dupa ce eu m-am indreptat spre ea. Caci asa se declanseaza minunile!

(va urma)

24.04.2021