Editare ulterioara in 02.06.2022: poze noi la final
Problema ursilor gunoieri in Predeal (si nu numai aici, pe intreaga Valea a Prahovei si, de fapt, oriunde la munte) nu este noua.
De foarte multi ani ursii au inceput sa aiba curajul de a intra direct in inima oraselor, pentru a ajunge la pubelele de gunoi, in speranta ca pot gasi usor ceva de mancare, mai ales primavara, cand ies din hibernare.
In Predeal se vad la tot pasul urmele trecerii lor.
Se vad gauri in gardurile vechi, de lemn.
Se vad afise de avertizare a prezentei lor in zona.
Se vad garduri electrice in jurul unor vile, pentru a-i impiedica sa intre in curti.
Se vad pubelele rascolite, uneori chiar devastate, cu gunoiul rasturnat.
Se vad camerele de luat vederi amplasate in apropierea pubelelor si in zonele in care trec ursii, pentru a fi interceptati si pentru a se emite notificari de avertizare prin telefoane.
Uneori, se mai vad chiar si masinile politiei patruland preventiv, verificand eventualele informatii privind trecerea ursilor prin anumite locuri.
Si se aud alarmele infernale ale telefoanelor cand vin notificarile de averizare a prezentei vreunui urs (sau doi, trei, sau chiar ursoaica aceea cu trei pui).
Localnicii s-au obisnuit cu ursii, nu se tem si nu fug din calea lor. Parca ar exista un fel de sistem de comunicare subtil intre ei si mamiferele cautatoare de hrana prin gunoi, prin care isi comunica reciproc: "noi nu va deranjam pe voi, iar voi nu ne deranjati pe noi". Pare sa functioneze, caci nimeni nu se plange, nimeni nu se teme.
Asta iarna, cand Adrian a vazut intr-o seara un urs chiar la pubelele aferente blocului nostru, la cam 30 m distanta de intrarea in bloc, a incercat sa avertizeze niste localnici care se apropiau, dar acestia au inceput sa glumeasca pe seama ursului si si-au vazut linistiti de drum, fara nici o ingrijorare, trecand chiar pe langa urs.
Totusi, pericolul pe care acesti ursi il reprezinta nu trebuie ignorat sau minimizat. Ei trebuie respectati si apreciati pentru ceea ce sunt, adica niste animale salbatice, imprevizibile, cu o forta colosala. Dovezile acestei forte salbatice sunt peste tot in Predeal.
Gardurile rupte, prabusite si cu gauri de trecere sunt peste tot.
Numai azi, in plimbarea noastra de dimineata, am surprins in pozele de mai jos doar cateva semne ale trecerii ursilor, doar de pe un traseu al nostru.
Imi propusesem sa scriu despre acest subiect si am fost atenti sa nu scapam vreun gard devastat de urs. Nici nu era greu, de altfel.
Suntem in luna mai si am constatat ca in aceasta luna sunt cel mai des semnalate aparitiile ursilor in oras. Asta se intampla pentru ca animalele abia au iesit din hibernare, sunt flamande si inca nu au hrana suficienta in padure, in acest anotimp primavaratic.
De aceea, pubelele de gunoi ale statiunii le ofera la discretie multe resturi alimentare care le potolesc foamea din cand in cand.
Padurea este aproape, este practic de jur imprejurul statiunii, pe toate culmile, iar ei se pot strecura cu usurinta pana spre centrul orasului fara a se simti amenintati. Brazii si copacii din jur le asigura senzatia de protectie si ei stiu ca au unde sa se retraga rapid, la nevoie.
De altfel, chiar asa se intampla. Cand se apropie vreo masina sau vreun grup de oameni de locul in care se intampla sa fie vreun urs, animalul se sperie si se retrage rapid in padure. Ursii nu isi doresc confruntarea cu oamenii, insa pot deveni agresivi daca sunt luati prin surprindere sau daca au pui de protejat.
De anul trecut, primaria a amplasat in tot orasul pubele mari, din lemn ranforsat in schelet metalic, concepute special pentru ca ursii sa nu mai aibe acces la gunoiul din interior. S-a sperat astfel ca animalele vor fi descurajate sa mai caute hrana acolo. Nu s-a reusit, caci instinctele de cautatori de hrana si foamea fireasca nu pot fi anihilate.
Incepand de la inceputul acestui an, de prin martie, au inceput sa apara si un alt fel de pubele de gunoi, unele ecologice, pentru colectarea selectiva: sticla, plastic/metalc, hartie, gunoi menajer.
Aceste pubele noi sunt mai estetice, ce-i drept, sunt colorate si tapetate cu imagini montane, se incadreaza mai elegant in decor, insa nu stim in ce masura vor rezolva problema aparitiei ursilor in preajma lor. Vom vedea.
Deocamdata, am consemnat si in cateva poze aceasta noua masura de ecologizare a statiunii, prin ele facandu-se apel si la bunul simt al localnicilor si al turistilor, punandu-le la dispozitie cosuri de gunoi colorate si inscriptionate diferit, fiecare conform tipului de gunoi caruia ii este destinat.
Sa speram ca si turistii vor fi receptivi la aceasta masura administrativa a primariei si, desi ar mai fi nevoie de mai multe astfel de cosuri de gunoi, speram ca nu vom mai vedea aruncate peste tot atatea pet-uri si doze de aluminiu goale de la sucuri, bere si bauturi energizante, ori ambalaje de tot felul abandonate efectiv pe strada.
Nu vreti sa stiti ce aduna echipele de salubritate dupa incheierea fiecarui weekend, dupa ce pleaca valurile de turisti.....
Din pacate, educatia incepe in copilarie, si, se pare, multi nu au primit-o, sau nu si-au insusit-o.
Totusi, educatia continua pe tot parcursul vietii, deci ar fi de asteptat ca exemplele bune, masurile potrivite si criticile constructive sa dea roade peste timp.
Ne-am intors din plimbare la timp ca sa nu ne prinda ploaia. Deja se adunasera norii deasupra statiunii si, nici n-am intrat bine in casa, ca a si inceput sa toarne cu galeata.
A plouat frumos, romantic, asa cum imi place mie ploaia de munte.
Dar, intre timp, s-a si oprit.
Acum, cand scriu aceste randuri, respectiv, fiind trecut de ora 16:00, deja a iesit iar soarele, iar afara vremea este din nou buna de plimbare. Ceea ce chiar vom face.
Editare ulterioara, in 02.06.2022: poze noi pe aceeasi tema, dintr-o alta parte a orasului
