Va amintiti, desigur, de gradina cu ghiocei. Asa ii voi spune mereu acestei gradini frumoase.
Proprietarii ei sunt un cuplu de varstnici pe care i-am indragit deja foarte mult.
Le admiram gradina si, pentru ca si noi am muncit o gradina in trecut, stim foarte bine ce efort presupune lucrul la chiar si o bucatica atat de mica de pamant, asa cum au ei in acest colt de curte.
Pe la inceputul lunii mai, asa cum v-am povestit deja, am facut poze gradinii lor imediat dupa ce parcelasera zona pentru ceapa, usturoi si salata.
Si, trecand cu privirea peste tot, mi-a atras atentia tufa aceea din mijloc, cu frunze mari.
Nu stiam ce este si, era clar, nu avea cum sa fie dovlecei atat de devreme. Si in nici un caz la munte, unde noptile lunii mai sunt mai reci.
Apoi, pe la mijlocul lunii, intr-o zi, cand ne intorceam de la plimbare, l-am zarit pe domnul proprietar afara, prin gradina, si, dupa ce ne-am salutat, inainte de a trece mai departe, Adrian a indraznit sa-l intrebe ce planta este tufa aceea mare din centru.
Ne-a spus ca este rubarba. Noi n-am avut in gradina noastra rubarba, deci nu prea eram la curent cu aceasta planta, chiar daca auzisem despre ea.
Atunci el s-a oferit sa ne dea trei fire si sa o testam, spunandu-ne ca, daca ne place, sa revenim ca sa ne mai dea.
Am testat-o cruda, am vazut ca este acrisoara, am citit despre ea si am aflat ca este foarte bogata in vitamina C, asa ca am decis ca este mai indicat consumul ei in stare naturala, cruda.
Asa ca Adrian a folosit-o cateva zile la rand la prepararea dozei de smoothie de dimineata, pe langa alte fructe.
Ulterior, vreo doua saptamani, am cam ocolit strada cu gradina cu ghiocei. Ne-am zis sa nu ne vada cei doi proprietari ai gradinii si sa nu creada ca trecem pe acolo ca sa ne dea rubarba. :)))
Ne cam jenam de aceasta generozitate, caci stiam ce inseamna munca gradinii, iar din tufa aceea de rubarba abia de isi scoteau pentru ei materia prima necesara pentru cateva placinte/tarte sau pentru cateva borcane de compot sau de dulceata, asa cum citisem pe net ca se pot prepara cozile acestei plante.
Doar ca ieri, iesind din nou afara la plimbare, fiind o zi inorata. dupa ce plouase aproape toata dimineata, ne-am gandit ca nu mai este nici unul din cei doi pe afara, asa ca n-am mai dat ocol prin alta parte si ne-am intors acasa pe langa gardul lor.
Cand colo, ce credeti?!
Ne-am trezit ca ne striga doamna de la geam!
Ne-am salutat si ne-a spus sa o asteptam, ca are sa ne dea neaparat un manunchi de bete de rubarba, pe care le pastrase special pentru noi. Si, zambind,flutura in aer pachetul, demonstrativ.
N-am avut incotro, ne-am dat seama ca ii facea cu adevarat placere sa ne faca acest dar, si ca nu se cadea sa o refuzam.
Doamna ne-a mai spus ca tunsese toate frunzele tufei, pentru ca stia ca vine caldura si se acreau rau de tot daca le mai lasa. Dar ca pastrase special pentru noi pachetul acela.
Asa ca acum avem in frigider inca 10 cozi uriase de rubarba (cam de 40-50 cm lungime si cu un diamentru de cam 2-3 cm) pentru smoothie de dimineata.
Nu, nu fac compot si nici dulceata din ele. Si nici placinta sau tarta. Vor ajunge tot in smoothie.
Insa am vrut sa va arat bratul asta mare de cozi de rubarba oferit in dar cu o asa mare bucurie, incat a fost de nerefuzat.
Cred ca ne-au indragit tare mult cei doi daca ne-au pastrat special acest dar.
La final, vreau sa va mai arat ceva.
Ceva ce am observat eu tot ieri, cu privirea mea agera de ... vultur. :)
Un vultur alb, cu aripile deschise, fix in geamul din mijloc al manastirii din spatele blocului nostru!
Nu este nemaipomenit???
Iar copacul din fata blocului nostru in sfarsit s-a infrunzit!!!
Este atat de frumoooos!!! Parca e filigranat cu verde!
26.05.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)