Daca nici acum, cand locuim la munte, in mijlocul padurii de brazi, nu facem sirop de muguri de brad, atunci cand?
Asa ca am facut.
Este a doua oara cand fac asta, prima data fiind anul trecut in iunie, imediat dupa ce ne-am mutat aici.
Este interesant ca, desi iarna asta s-a incheiat mai tarziu decat iarna trecuta, natura s-a trezit mai devreme la viata, a inverzit si a inmugurit cu o luna mai devreme decat anul trecut.
Anul trecut am facut siropul chiar de solstitiul de vara, pe 20 iunie, iar anul acesta l-am facut acum, la sfarsit de mai. Este adevarat, as mai fi putut astepta, este cam devreme, insa, daca tot am gasit ieri creanga aceea de brad generoasa in muguri suficient de mari si de multi, i-am cules si am facut prima runda de sirop.
Mai urmeaza o runda, caci avem o promisiune de onorat. Si abia asteptam sa o onoram, caci... dar sa nu anticipez.
Asadar, ieri am cules mugurii, dupa cum puteti citi in insemnarea anterioasa, i-am pus la infuzat peste noapte, iar azi m-am apucat de pregatit siropul.
Dupa ce am strecurat mugurii, am verificat cat lichid mi-a ramas, ca sa stiu cat zahar am nevoie. La cele patru sticle (de 700 ml fiecare) am pus doua kilograme si jumatate de zahar brun si trei lamai (zeama stoarsa de la doua lamai, iar a treia am pus-o taiata felii subtiri).
Am pus totul la fiert la foc mic timp de vreo trei ore, pana s-a legat siropul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)