Sirop fermecat din papadii de munte. Potiune magica.

 

Duminica 15 mai 2022

In urma cu doua zile, duminica 15 mai, inca era primavara.... Era, caci nu mai este. A venit, intre timp, vara. Caci asa e aici, la Predeal, avem doar vreo doua saptamani de primavara, dupa cele sase-sapte luni de iarna, apoi, brusc, pe negandite, vine vara!

Asadar, dupa cum spuneam, azi este vara, insa duminica inca era primavara. De ce insist? Pai, sa vedeti....

Duminica, fiind o zi de primavara foarte frumoasa, dupa ce ne-am facut plimbarea de dimineata, ne-am intors acasa sa servim masa de pranz, iar apoi Adrian mi-a zis ca ar fi un moment bun sa-mi mai instaleze pe laptop restul de programe care mai trebuiau instalate, dupa "marea resetare" ce a avut loc cu vreo saptamana in urma, v-am povestit.

Cat timp laptopul meu mi-a devenit indisponibil, am zis si eu ca ar fi cazul sa profit de ocazie si sa cobor in fata blocului, pe gazonul larg care se vede de la fereastra noastra, si sa culeg papadiile necesare, dupa care ma uitam lung de cateva zile, ca sa fac minunatul sirop de papadii (pe care l-am facut pentru prima data in vara lui 2020, in Gradina din Ardeal, chiar cu putin timp inainte de a pleca de acolo - vedeti pe blog, in arhiva din luna mai 2020). 

Dupa cum puteti vedea si in poze, in perioada asta, Predealul este plin de papadii! Este in plina invazie de papadii!!!! 

Unde te uiti, vezi peste tot parcelele de gazon invadate de miliardele de stelute galbene, uriase si stralucitoare. Iar cand zic "uriase" sa stiti ca nu-i nici o exagerare! Aici, papadiile ajung chiar si pana la 6 cm in diametru! Parca ar fi crizanteme! Nici n-am mai vazut papadii atat de mari pana acum! 

Am luat o punga, am iesit afara si m-am pus pe cules. Puteam foarte bine nici sa nu ma misc din loc, erau una langa alta si as fi putut umple punga aia doar cu florile de pe un metru patrat, atat de multe erau!!!

Doar ca, fiind atat de multe, m-am apucat sa culeg pe alese! Numai papadii gargantuelice, cat palma mea de mari. Am facut si poze, se vad foarte bine ce enormitati de papadii am cules!

Cand m-am intors in casa cu recolta noastra de papadii din acest an, din gradina noastra montana, le-am insirat pe cateva tavi, si, cand le-am numarat, nu mi-a venit sa cred! 

Peste 500 de palarii de papadii culesesem! Erau peste 120-130 de flori pe fiecare tava!

Trebuia sa stiu cate sunt ca sa pot stabili cantitatea de zahar si de lamai necesara pentru reteta.

Dupa ce le-am numarat si le-am fotografiat, pentru a le face vedete pe blog, le-am curatat si le-am spalat scurt intr-un castron cu apa rece.

Am vazut pe internet ca nimeni nu le curata, insa eu am preferat sa le rup frunzulitele care stau ciufulite la baza florii, pe spate. Am facut cateva poze cu niste flori inainte de curatare si dupa curatare, ca sa intelegeti la ce frunzulite ma refer. 

Eu am apreciat ca din frunzulitele acelea, la fiert, putea iesi un gust amar si o culoare verzulie, in timp ce eu preferam ca siropul sa-mi iasa dulce-parfumat si cu o culoare frumoasa, de miere.

Intre timp, cat am stat cu ele inainte, ca sa le curat pe toate, am pus pe aragaz o cratita cu 5 l de apa la fiert.

Cand apa a dat in clocot, tocmai bine terminasem si eu curatatul florilor si le spalasem, asa ca le-am rasturnat pe toate in apa clocotita. Le-am lasat pe foc pana cand a clocotit din nou apa si inca un minut in plus. 

Apoi am oprit focul, am pus un capac peste cratita si le-am lasat la macerat 24 de ore (in balcon), ca sa iasa din flori toata esenta lor, toate elementele fitosanitare atat de apreciate pentru sanatate.

Luni 16 mai 2022

A doua zi dupa amiaza, m-am apucat de preparat siropul. 

Mai intai am scos toate florile de papadii macerate, apoi am adaugat zaharul si lamaile.

La cele 500 de flori am folosit 2,5 kg de zahar brut si 3 lamai (o lamaie am adaugat-o taiata in felii subtiri, iar celorlalte doua le-am stors zeama, pe care am turnat-o in ceaiul de papadii).

Am pus cratita pe foc mediu si am amestecat usor lichidul pana cand s-a topit tot zaharul. Din acel moment am lasat siropul la fiert patru ore la foc mediu spre mic, cat sa se mai evapore din lichid, sa se lege un pic siropul, dar sa nu se arda zaharul din el.

Dupa patru ore am oprit focul si am considerat ca siropul este gata.

Am scos lamaile din sirop si l-am turnat in sticle. Mi-au iesit 6 sticle a cate 700 ml (sunt sticlele ramase de la sucul de rosii, folosit la ciorbe), deci 4, 2 litri de sirop. 

Era cam tarziu pentru poze, asa ca le-am bagat in frigider si abia azi le-am acordat ultima sesiune pentru fotografii.

Ei bine, azi, marti 17 mai, am scos sticlele din frigider ca sa le fac fotografiile de rigoare, pentru blog, dar si ca sa degustam sucul fermecat, moment in care am avut o surpriza de proportii.

Pregateam mezanplasul... stiti doar cum fac eu fotografiile... cu dichis.

Mai intai mi-am dat seama ca nu mai am papadii proaspete pentru decor si, cum nu se putea sa fac poze cu sirop de papadii fara cateva flori de papadii in cadru, am coborat rapid in fata blocului pentru un buchet frumusel de flori galbene, numai bune pentru a-mi completa recuzita, scenografia si decorul.

Am pus si un pic de sirop in pahare, ca sa fac sucul minunat pe care urma sa-l bem dupa ce imi incheiam eu sesiunea fotografica, cand.... ce credeti ca-mi aud urechile?......

Asadar, in timp ce tocmai faceam eu poze cu licoarea cea fermecata, preparata din florile de papadii fermecate, de afara, din fata blocului, s-a auzit brusc un zbarnait infernal, insistent si teribil de deranjant.

N-o sa credeti. 

Nu, nu, nu, n-o sa credeti, sunt sigura!

Ei bine, v-am zis, venise vara! 

V-am zis ca duminica era inca primavara, dar nu ne asteptam ca azi, dupa numai doua zile, vara sa-si intre brusc in drepturi si sa isi ceara cu insistenta... cosirea gazonului plin cu papadii!

Ei, da, dragi cititori, in fata blocului nostru se infiintase Dragonul cel taietor de papadii si de iarba inalta, venit pentru prima lui treaba din noul sezon estival montan, conform fisei postului incheiata de primarie, respectiv, cosirea papadiilor!!!!

Pot sa spun si eu acum, inca o data, fix dupa aceasta extraordinara sincronizare, ca sunt cu adevarat ancorata in Fluxul Divin al Creatiei, simtind si stiind exact care este momentul optim al culegerii papadiilor pentru prepararea sucului meu fermecat!

Este adevarat, de papadii inca este plin  muntele! Sunt peste tot!!! 

Dar.... subliniez... cel mai bun loc pentru cules papadii, pentru mine, este fix cel din care tocmai am cules inainte de aparitia Dragonului taietor de papadii, cel care figureaza pe statul de plata al primariei si care, vrand-nevrand, va taia pana la urma tot ce se poate taia de pe gazonul din fata blocului nostru. 

Si a inceput taiatul fix din locul in care am cules eu ieri, respectiv, din locul unde papadiile erau cele mai dese, cele mai mari, locul cel mai insorit, mai ferit de curentii de aer, de noxe si praf, de orice, pe langa zidurile cladirii de acolo (un restaurant/terasa). Locul ideal! 

Pot spune acum ca, fara sa-mi fi propus, din galaxia uriasa de stelute galbene aparute aproape peste noapte, acum fiind in pragul disparitiei lor peste noapte, am reusit sa salvez 500 de papadii. 

Vedeti? De aceea adun eu cu bratul flori de peste tot in timpul plimbarilor noastre.... ca sa le salvez! 

Caci, oricum, la un moment dat, pe acolo va ajunge sa treaca si Dragonul cu coasa lui electrica si le va casapi pe toate. Nu mai bine le salvez eu?

Daca pot sa salvez cateva, asta e, eu le salvez, macar pentru cateva zile in plus, bucurandu-se in vazele noastre din bucatarie si din toata casa. 

Si, cum vara este deja si aici, la munte, vor mai urma inca un milion de ture de cosit pana in toamna, asa cum am vazut anul trecut ca se intampla aici. 

Bine ca acum nu mai coseste Adrian, asa cum facea in gradina noastra din Ardeal! Aici avem Dragoni angajati la primarie care se ocupa de asta. :)

17.05.2022