Pauzele lungi si dese, cheia marilor.... succese!

 

Dupa cum ati constatat, am luat o pauza cam lunga de la blog, tocmai ca o confirmare a acestei cugetari plina de intelepciune. :)

Insa pauza mea a fost jumatate de voie, iar jumatate de nevoie. 

Ma hotarasem chiar dinainte de Paste ca, in Saptamana Luminata, sa fac o pauza de blog si sa ne dedicam in totalitate intampinarii primaverii montane cutreierand muntele, padurea, facand drumetii, observand cum se trezeste la viata verdele, si florile, si pasarile, si insectele, si tot. 

Ceea ce am si facut. De asemenea, m-am hotarat sa nu mai fac atat de multe poze pe unde mergem, caci, v-am spus, hotarasem... pauza de blog. 

Si n-am facut. Si bine ca n-am facut, ca sa nu mai fiu tentata sa le postez retroactiv. Adica, ce pauza mai este aia cu munca de recuperare? :)

Dupa ce a trecut Saptamana Luminata, zic sa ma apuc si eu totusi de lucru, sa semnez macar condica de prezenta. 

Cand.... sa vedeti minune....! Dumnezeu imi stabilise in program inca o saptamana de pauza! Si, cum de buna voie si nesilita de nimeni nu as fi abandonat atat de mult timp blogul, mi-a trimis un mesaj subtil: "Pauza se executa, nu se discuta!" 

Si mi-a redus la tacere laptopul! Pur si simplu nu a mai pornit. Deloc! Noroc ca Adrian se pricepe. Adica, nu doar ca se pricepe, chiar asta ii este specializarea profesionala, inginer informatician, deci, daca nici el, atunci cine?

Si s-a apucat voiniceste sa-mi diagnosticheze calculatorul cu niste instrumente informatice adiacente, pe care le avea el la indemana, cu utilitare speciale, cu programe de testare, salvare si resetare, pana mi l-a repus in functiune.  

Din fericire, tot el imi configurase cu ani in urma laptopul, creandu-mi doua partitii, una cu programe, drivere si utilitare, iar una cu fisierele mele si cu toate materialele si pozele salvate de mine in timp. 

Se stricase doar partitia cu programe, cea cu Windows si restul. 

Fisierele mele n-au patit nimic. Mi-a reinstalat toate programele de operare, toate driverele, apoi mi-a pus Windows 10, care mie nu mi-a placut deloc, si pe care pana la urma l-a dezinstalat, pentru ca nu era compatibil cu mine - plus alte motive :))) - si mi-a instalat Windows 7, care imi place la nebunie si cu care sunt obisnuita. 

Acum merge totul perfect si m-am apucat sa-mi transfer arhiva de poze de pe laptop pe hard-disck-ul extern, ca sa eliberez memoria si sa le am pe toate la un loc. M-am apucat de curatenia de primavara, cum ar veni. 

In urma cu un an, pe la finalul lui iulie, daca va mai amintiti, am renuntat la facebook si, iata, a trecut aproape un an fara sa sucombez. :)))) 

Acum, dupa o pauza de doua saptamani de blog, constat ca nu mi-a lipsit nici el, deci, probabil, acestea sunt pregatirile de rigoare pentru o noua renuntare, respectiv, si la aceasta dependenta, blogul, desi, chiar nu e. 

Oricum, am decis, de acum inainte pauzele vor fi din ce in ce mai lungi si din ce in ce mai dese. Ca sa fac loc marilor succese, desigur. :))) 

Doar Ema este un pic nemultumita. Cand a vazut ca nu mai scriu nimic pe blog, m-a intrebat foarte contrariata: "Cum adica, si cine o sa mai scrie despre mine de acum inainte???? Fanii mei cum o sa mai afle noutatile despre talentele mele, si despre afacerea mea, si despre toate preocuparile mele artistice, intelectuale, beletristice, de gradinarit si de fashion????!!!!"  

Chiar n-am stiut ce sa-i raspund....... si s-a imbufnat maxim!  :)))

Cat timp am asteptat ca Adrian sa-mi repuna in functiune laptopul, m-am dedicat observarii cu atentie.... adica, vreau sa spun, cu si mai mare atentie.... a venirii primaverii la Predeal.

Da, stiu, voi, toti cititorii mei din lumea intreaga, sunteti satui de atata primavara cat aveti prin jur, stiu! Voi v-ati plictisit deja de pomi infrunziti si infloriti, de toate culorile si de parfumul primaverii, dar noi inca o descoperim in fiecare zi si, chiar daca acum si la noi se vad din ce in ce mai evident semnele sosirii ei, inca mai are de lucru. 

Nu o mai fotografiez atat de compulsiv ca pana nu demult, ci doar surprind mici accente pentru arhiva noastra fotografica. Asa cum am facut, de exemplu, cu primele flori de primavara culese de pe la marginea padurii, flori salbatice, care au crescut peste tot. 

Papadiile au explodat si la noi peste tot, am cules cateva pentru a ne inveseli bucataria, pe langa alte flori de sezon, iar in curand voi culege o cantitate suficienta, ca materie prima pentru delicioasa "miere de papadii". Am facut in primavara lui 2020, chiar inainte de a pleca din Gradina din Ardeal, asa ca acum pot spune ca am experienta. 

Toate pozele din aceasta insemnare sunt facute saptamana trecuta, in Saptamana Luminata, cand Florile Pastelui (cele albe) erau in momentul lor de maxima inflorire in Predeal si imprejurimi, acoperind zone intinse peste tot unde aveau soare la discretie si unde erau ferite de vant. Chiar si acum mai sunt inflorite, dar timpul lor e pe final si se trec treptat. 

Cu aceasta ocazie o sa va arat calendarul lunii mai, necesar "citirii in calendar", asa cum unii citesc in stele sau in tarod. :)))) 

Noi citim viitorul in calendar, si il previzionam pentru toti cei interesati de aceasta noua tehnica. Putem tine si cursuri, seminarii sau tabere tematice, daca sunt doritori! :)))

Ei bine, calendarul lunii mai ne evidentiaza tabloul linistit, romantic si relaxant al unui amurg roz-violet in delta. Apele sunt line, oglindind frumusetea cerului, iar deasupra lor aluneca duios un cuplu de lebede cu puii lor. Este, deci, timpul interiorizarii si dedicarii exclusive cuplului, familiei. 

Ceea ce am facut si vom face si noi doi. 

Departe de lumea dezlantuita, departe de iuresul nebun al omenirii, noi ne petrecem timpul alunecand duios prin aceasta realitate frumos colorata a universului nostru propriu, cel creat in jurul nostru, in bula noastra de realitate, nealterata si neatinsa de energiile turbulente care circula in prezent haotic. 

Putinele fotografii pe care le-am facut zilele astea au fost asa, mai mult de amorul artei, caci stiam ca, daca aveam sa le pun pe blog, aveau sa fie deja depasite de ritmul imprimavararii.  

Au inceput si castanii sa se trezeasca la viata, iar mai jos am surprins primele lor zile in care bobocii stateau sa pocneasca in smocuri fragede de frunze. 

De vreo doua zile au si pocnit, si decoreaza frumos crengile golase, insa mai avem de asteptat vreo saptamana pana cand frunzele lor vor mai creste si vor avea un impact vizibil. 

Deci, cum spuneam, asa cum si calendarul nostru a previzionat, luna mai este luna concentrarii atentiei pe cuplu. 

Tocmai a reinceput perioada nuntilor, vor aparea din ce in ce mai des, ca ciupercile dupa ploaie, in fiecare zi de weekend, cupluri noi de miri si mirese, sarbatorind noul lor inceput in viata. 

Este un ritm natural al vietii, oamenii il urmeaza si ei, in sincron cu vegetatia si cu lumea animalelor.

Pisicile din Predeal si-au pornit si ele alaiul de nunti, se cheama unele pe altele, se cauta, se curteaza, se aleg si apoi fac pui. 

Nu stim unde si cum, cine are grija de pui si ce se intampla cu ei, insa, este clar, Predealul este un fel de rai al pisicilor, caci toate o duc foarte bine, sunt grase si frumoase, merg de colo colo fara nici o teama, nimeni nu le alunga, toata lumea le hraneste. Doar Ema vrea sa le alerge!

Pisica precupeata, despre care v-am mai povestit, suntem siguri acum ca are si ea pui pe undeva. Nu mai este atat de grasa, deci a fatat pe undeva, iar burtica ei are deja proeminente vizibile, semn ca mai multi pui sug lapte de la ea. I-am vazut si partenerul, l-am identificat in vecini, este un motan negru, mandru si protector.

Si alte cupluri de pisici isi fac veacul prin fata blocului nostru, iar eu am surprins in cateva poze, intr-o zi, un astfel de rendez-vous pisicesc de primavara.

Putinele poze facute in timpul plimbarilor noastre sunt irelevante, totusi, pentru ca s-a schimbat decorul de cand le-am facut. 

Primavara e minunata la Predeal, zilnic o inspiram in noi si ne scaldam sufletele in vibratia si in energia ei binefacatoare, insa in poze n-am mai surprins-o prea mult. 

Cum spuneam, doar cateva accente....

Chiar si gradinile montane au inceput sa fie pregatite de insamantari. 

Va mai amintiti de gradina cea frumoasa, cu parcela de ghiocei? 

Acum este deja curatata, aranjata, sapata, parcelata si pregatita sa primeasca primele rasaduri sau seminte. 

Si eu m-am apucat de mici lucrari de gradinarit. :)

Aveam intr-o cutie niste boabe lemnificate, niste seminte culese in urma cu cinci ani, in iulie 2017, dintr-un gard viu din Barcelona. 

Erau acolo niste plante care semanau cu santalul nostru si care erau pline de flori parfumate, asemanatoare si ele cu ale santalului. De aceea, atunci am crezut ca este chiar aceeasi planta. Crestea in Barcelona peste tot, ca buruienile, ca gard viu salbatic sau plantat, in jurul cladirilor, pe marginea bordurilor, pe langa planja, peste tot. 

La momentul acela, de luna de vara, aproape trecuse perioada de inflorire, iar tufele erau pline de astfel de bobite verzi. Eu am adunat cateva, vreo sase, si le-am tinut intr-un servetel pana acum. Intre timp, bobitele s-au uscat, s-au lemnificat, iar coaja lor a devenit atat de tare, ca  a unor nuci. Le-am spart cu clestele de taiat via!

In interiorul lor erau semintele. Multe! Si acoperite de o solutie uleioasa si lipicioasa. Am spart patru capsule, am scos semintele, le-am pus intr-o ceasca, in apa, si le-am lasat la hidratat cateva ore, apoi le-am pus intr-un ghiveci, in pamant. Sa vedem ce se intampla!

Se poate spune, deci, ca am insamantat si noi ceva in acest sezon de gradinarit, nu-i asa?

Voi incheiat aceasta insemnare cu cateva poze facute in balcon, cu infloririle noastre de saptamana trecuta. 

Nu voi insista pe subiect, l-am reluat destul de des in ultima perioada, dar, chiar daca pare redundant, voi reveni asupra florilor noastre cel mai des, caci ele ne sunt gradina cea mica, cea din preajma, in timp ce afara se afla Gradina cea mare, muntele!

Acolo, in Gradina Muntelui, padurea ciripeste, infrunzeste, infloreste, miroase a cetina, a izvor si flori de apa, a altitudine inalta, iar aerul ozonat si soarele ne imprimavareaza si sufletele si intreaga fiinta, nu numai decorul. 

Asadar, de acum trec si eu pe program de primavara, cu pauze lungi si dese de blog, caci vom fi plecati din ce in ce mai mult pe afara, la plimbare, prin padure si pe carari de munte. 

Si, sa stiti! Plimbarile de munte sunt mult-mult-muuuult mai solicitante decat orice gradinarit! Si asa si trebuie sa fie! Prietenii stiu de ce! :))

07.05.2022