De peste o saptamana, de cand ne plimbam aproape zilnic prin preajma intrarii pe Promenada Polistoaca, am observat o oarecare agitatie acolo. Masini care descarcau ceva, niste bidoane metalice, mari si negre, niste baloti de sac, mari si albi, cu ceva moale in ei, altele incarcau, apoi intrau in padure si nu stiam ce faceau acolo.
Nu stiam atunci. Acum stim. :)
Azi ne-am zis ca este timpul sa inspectam din nou padurea si stadiul lucrarilor. In timpul saptamanii misunau muncitorii pe acolo, dar azi, duminica, fiind ziua lor libera, am putut sa intram in padure nestingheriti de masini, zgomote, drumari. Doar turisti au mai fost, atat.
Poate ca nu ati uitat ca ramasesera niste chestii in curs de rezolvare, cum ar fi pistele acelea neasfaltate, pe care le banuiam a fi pentru biciclism. Am povestit in 05.09.2026, aici Promenada regala Polistoaca modernizata, cu ocazia ultimei noastre incursiuni pe Promenada.
Azi ne-am lamurit.
S-a lucrat fix la pistele respective, pe care azi le-am gasit aproape integral ”asfaltate”. Am pus ghilimelele pentru ca nu au fost, la propriu, asfaltate, ci acoperite cu ceva ce seamana cu asfaltul.
Am analizat, am fotografiat, am calcat cu piciorul unde se putea, am testat, apoi am concluzionat. Este o concluzie formulata de niste nespecialisti, dar ne-o exprimam oricum, cu avizul de rigoare. :)))
Deci (hahahha), credem ca in bidoanele negre, pe care le veti vedea in poze, este un fel de clei, un fel de prenadez special pentru drumuri. Acesta parea intins pe partea betonata a pistei, apoi, peste el, era turnat acel ”asfalt”, care parea un fel de covor de atletism, din bitum, cum sunt cele de pe terenurile de sport dedicate alergarii. Ceva... nici moale, dar nici tare...
In sacii mari si albi banuim ca era ceva rumegus, dupa pipait, nu stim sigur. Ne-am gandit ca poate aveau nevoie sa-l foloseasca pe post de combustibil la vreo masinarie care incalzea acel bitum moale, ca sa-l intinda pe pista. Sau pentru a ”arde” la suprafata cleiul, pentru a-l activa. :)
Asadar, misterul este aproape rezolvat. Inca nu stim scopul final al acelei piste, dar probabil ca va fi semnalizata corespunzator dupa ce va fi gata.
In intreg Predealul au loc in aceasta perioada o multime de lucrari de curatenie, toaletat copacii, tufele, reparat trepte, trotuare, pus garduri, vopsit gardul (la exterior) si leopardul (la interior), si altele din acest registru, toate cu scopul de a pregati statiunea pentru nu-stiu-ce-jocuri-olimpice-internationale-de-iarna, care vor avea loc aici, ca si in alte statiuni montane, in iarna care vine.
Cum aici, la noi, in Predeal, principalul (si singurul, de altfel) obiectiv sportiv de iarna este schiul, anul acesta s-au alocat fonduri uriase pentru a fi achizitionat, montat si amenajat un nou tronson de telescaune, care sa duca turistii schiori (sportivi sau amatori) in varful Cioplea, locul de plecare pe cele doua-trei partii, nici nu stiu cate vor fi atunci (acum sunt doua, parca).
Am si poze cu toate fiarele aduse si care urmeaza a fi montate pe versantul Cioplea in acest scop, si care acum sunt depozitate in parcarea cea mare a hotelului Fulg de Nea, de la baza partiei principale.
Va fi, probabil, nebunie mare pe aici in perioada aceea, probabil prin ianuarie-februarie 2027, sezonul schiabil. Noua nu ne place asta, dar, nah, asta vrea Matrixul, deci n-au decat sa se calce in picioare unii pe altii, pe partie, la preturile astronomice care vor fi atunci (cica Predealul a ramas statiunea cu cele mai mari preturi la cazare, la telescaun, dar si la abonamentele pe teleschi, desi partiile nu sunt nici cele mai mari si bune, dar nici cele mai amenajate din tara).
Va las mai intai pozele de azi, de pe Promenada Polistoaca, sa vedeti lucrarile la zi. Cu padurea sunt mai putine poze, caci am facut multe data trecuta (le puteti vedea/revedea in linkul de mai sus).
Apoi, mai povestim.
Ah, era sa uit tocmai de ursii din titlu! :)))
Pai, da, am constatat ca si ei au trecut pe Promenada ca sa inspecteze si ei stadiul lucrarilor. :)))
Urme de pasi, cu vizibile urme de degete, se vedeau cam peste tot, mergand mai ales pe pista aceea, semn ca si ursilor le-a placut cum se simtea la talpi materialul acela moale si confortabil.
Apoi, din loc in loc, si-au mai marcat teritoriul cum numai ei stiu s-o faca, cu acele marcaje negre, specifice, ursulesti. :))))
Din fericire, ei nu umbla ziua pe Polistoaca. Numai noaptea. Ziua, Promenada este plina de turisti la plimbare sau cu bicicletele, dar, cum se lasa inserarea, nu mai este recomandata plimbarilor. Tocmai de aceea nici nu este dotata cu iluminat public. Ea trece, totusi, prin padure, teritoriul ursilor.
Promenada are interzis la autovehicule, deci, nimic motorizat nu are voie sa mearga pe sosea. Deocamdata, mai sunt lucrari de facut, dar apoi se vor instala bariere, asa cum au fost si inainte.
Azi am vazut ca au inceput sa instaleze si balustrade rutiere pe marginea drumului, acolo unde sunt vai abrupte, de-a lungul paraului Polistoaca (da, de aici si numele Promenadei).
Asteptam si bancile! :))
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor
de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația
autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au
altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără
acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu
excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii,
cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi
unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
*
PRECIZARE IMPORTANTA: Toate textele și poeziile mele sunt
creația mea exclusivă, fără nici o influență, intervenție, corecție,
rearanjare, sugestie sau inspirație obținute prin AI (Inteligența Artificială).
N-am accesat niciodată AI, ChatGPT și nici o platformă sau aplicație de AI
pentru a-mi scrie textele/poeziile, nu mă interesează aceste facilități, nu am
nevoie de ajutor în a-mi scrie textele sau versurile. Am cap, minte, un
vocabular destul de bogat și inspirație pe puterile mele. Tot ce emit sub
numele meu îmi aparține exclusiv.
Scriu pe acest blog din iulie 2012, deci de 14 ani, cu peste 13 ani înainte de accesul publicului la AI.
























































































































































































