De ieri vremea s-a schimbat, este ceata pe varful culmilor impadurite din jurul Predealului, cu paduri de brad mai ales, dar si cu foioase minunat colorate de toamna. Este rece si umezeala, acum chiar ploua marunt, mocaneste, si, desi noua ne place ploaia asta cuminte, azi am preferat sa ramanem la caldurica, fara plimbare. Adica, eu am preferat asta.
Ma incalcisem in niste poze ale Predealului din secolul trecut, poze vechi, descoperite pe net, poze cu cladirile interbelice aratand impecabil atunci, azi unele dintre ele disparute, inlocuite de vile noi, moderne, in timp ce altele sunt fie renovate, fie abandonate, ramase in ruina, in degradare, afectate de timp si intemperii.
O sa fac o postare candva numai cu poze din Predeal, cele care m-au impresionat pe mine mai mult, mai vechi sau mai noi. Din a doua categorie am selectat si cateva poze aeriene, facute cu drona, care arata splendoarea acestor culmi montane, care adapostesc statiunea, orasul aflat la cea mai inalta altitudine din Romania, la 1100 m.
Am fost absorbita de acele imagini vechi ale Predealului cu atat mai mult cu cat, in plimbarea de ieri, am luat-o pe un nou traseu, pe o strada care urca pe una din culmile muntoase din spatele blocului nostru, si care duce in padure, loc de unde am avut o priveliste de sus foarte frumoasa, impresionanta, asupra centrului orasului. N-am facut poze, cerul era cenusiu si umed, era rece, iar drumul acela nu este inca asfaltat, doar pietruit, asa ca n-am avut chef de poze, a trebuit sa fiu atenta pe unde calc, panta fiind cam inclinata, iar pietrele erau instabile pe alocuri.
Padurea, insa, ni s-a parut minunata acolo. Bineinteles, ne vom mai plimba si altadata prin zona, iar intr-o zi insorita vom face si fotografii. Cararea care continua printre pomi este un traseu turistic marcat, unul destul de cunoscut, pe care, candva, vom porni si noi sa-l exploram. Ieri ne-am oprit la liziera padurii, locul unde se infunda soseaua (pe care speram s-o vedem asfaltata in curand, caci de-o parte si de alta a ei sunt vile noi, construite de curand, iar unele sunt inca neterminate, catre care masinile urca acum cam greu pe drumul doar pietruit).
Reintorcandu-ma la blog si la ziua de azi, vreau sa bifez acum pozitia a 8-a din inventarul meu de carti citite in aceasta perioada, o carte pe carte am terminat-o ieri dupa-amiaza, dupa plimbare. Este vorba despre un roman "best seller", tradus in milioane de limbi pe tot pamantul, si, desigur, ecranizat - "Angelica, Logodnica vanduta", de Anne Golon.
Nu sunt sigura ca am vazut filmul, parca-parca mi s-a parut cunoscuta povestea, dar tot nu am certitudinea asupra filmului. Este o poveste de epoca, din perioada anilor 1600-1700, cu conti si contese, cu palate fastuase si receptii grandioase, cu ocarmuire regala asupra Frantei si Spaniei, cu Mazarin in varful puterii administrative si religioase, catolice, a Frantei, cu intrigi politice, cu revolte de schimbare a ordinii sociale, dar si cu tot felul de picanterii sentimentale.
Abia azi am facut pozele si pentru blog, iar acum, dupa ce le postez, ma voi apuca de urmatorul roman, unul pe care l-am si ales chiar de aseara, dupa ce am luat la rasfoit cateva rafturi pline cu cartile din noua "colectie".
Deci, cu cafeaua in stanga si cu Ema in dreapta, langa mine, cu patura moale peste picioare, in fotoliu, cu veioza inalta, cu picior, portocalie, aprinsa, directionata peste paginile cartii, cu tacanitul discret al tastelor calculatorului lui Adrian auzindu-se in fundal, ca un refren cunoscut, cu Adrian alaturi, punandu-ma la curent, din cand in cand, cu diversele stiri, vesti, noutati descoperite pe net, ei bine, in acest decor si in aceasta ambianta calda, linistita, domestica, imi voi incepe cea de-a 9-a carte a maratonului de citit al lunii octombrie.
14.10.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)