Stiti, probabil, ca sunt multi aceia care isi doresc sa stie ce vieti au mai avut pe pamant, ce destine au mai trait, ce personaje importante au fost ei in istorie. Unii sau unele se vad in hainele unor fost mari regi sau regine, mari vrajitori sau vrajitoare, mai luptatori sau... in fine, intelegeti ce vreau sa spun. "Mari".
Oracolul din Dephi sau mare Preoteasa sigur n-am fost. Pe bune, va rog sa ma credeti pe cuvant, rolurile acelea au fost deja adjudecate, cica. Deci, nu ramane nici o sansa pentru ca si altii sa se viseze ca au fost si au dres.
Asadar, daca mare Oracol n-am fost... daca nici mare Preoteasa.... daca nici vreo regina sau rege... ca nu conteaza sexul, stiti asta deja, toti ne-am intrupat de-a lungul istoriei omenirii in nenumarate trupuri, de femei sau de barbati, asa ca, as fi putut fi oricine, orice....
M-am imaginat in tot felul de ipostaze, dar, desigur, numai in roluri importante, de soi, din varful varfurilor, ca doar nu ma puteam eu imagina in vreun rol de... slujnica ca curtea regilor! Ha, evident ca nu! Toti am fost printi si printese. Bine, unii au fost si Oracoli si Preotese, dar am zis deja ca asta n-am fost.
Buuun..... Tot gandindu-ma eu la subiectul asta profund, tot meditand intens, si tot incercand sa accesez arhiva cosmica a universului, Biblioteca Akashica, pentru a-mi extrage de acolo informatiile corecte, deodata mi s-a aprins un beculet! Unul foarte colorat, normal! - nu un beculet alb, banal, cu o lumina banala. Nuuuuu, la mine totul este extraordinar, nemaipomenit, colorat, vibrant, uimitor! Deci, si beculetul asta aprins a fost tot asa, unul special!
Ca sa nu va mai ametesc cu aceasta introducere ciudata, o sa va spun simplu cum ca eu banuiesc ca vreodata, candva, demult, in istorie, este posibil sa fi avut vreun rol de bucatar sef in vreo bucatarie regala, ceva, macar bucataria sa fi fost de rang imperial, daca functia nu..... sau in vreun mare restaurant celebru, ori... nu stiu... oricum, ceva celebru in mod sigur! Ceva fastuos, ceva grandios, ceva teribil... hai, ca nu mai imi vin acum si alte epitete din aceasta categorie.
De ce va zic asta. Tocam azi legumele pentru o ciorba si mi-am dat seama cat de mult imi place sa fac asta! Cred ca as toca legume non-stop. Dar legumele asortate sa fie! De toate culorile, de toate formele si marimile, de toate texturile, astfel incat, la final, sa le vad frumos aliniate, colorate, precum vopselurile de pe paleta unui pictor. Iar apoi, vazandu-le pe ele, toate legumele, adunate si aliniate asa, tocate, sa le fac poze. Ca aici vroiam sa ajung!
Mie imi place sa le toc, nimic de zic, ma relaxeaza, imi bucura ochii si sufletul, imi imaginez reteta si produsul final, ma imbata aromele din inchipuire chiar dinainte de a incepe procesul tehnologic de preparare, dar... nu doar atat! Mie imi place mai ales sa le fotografiez! :) Altfel n-are nici un haz! Adica, doar sa toc legume, fara nici o poza? Fara sa le pun pe blog? Fara sa....? Neeeaaa......
Pai, ziceti si voi. Nu mi-au iesit pozele de azi nemaipomenit de frumoase? Asa, colorate si amestecate, gata pregatite pentru a le pune pe foc?
Deci, de aceea ziceam, eu trebuie sa fi fost vreun bucatar celebru intr-o alta viata, demult, altfel nu-mi explic. Un bucatar vedeta, unul care dadea autografe si interviuri, unul care se plimba prin lume si gatea capetelor incoronate si vedetelor de la Hollywood, sau, nu stiu, unor vedete, in orice caz. In mod sigur ca am avut si eu vreo casa de film, vreun studio de filmari, vreo ceva care m-a scos din anonimat si care a dezvaluit lumii ce personalitate mareata eram eu, ce eroina sau erou (ca inca nu stiu daca eram un "el" sau o "ea"), ce valoare inestimabila a domeniului culinar avea omenirea asta in persoana mea!
In concluzie - sa vad daca pot trage si o concluzie din toata postarea asta, si uite ca pot! - daca functiile de Oracol si de nu-stiu-ce-Preoteasa din vechime au fost luate, daca destinele nu-stiu-caror-mari-intelepti ai epocilor de aur ale lumii (cate or fi fost ele, epocile astea de aur?) au fost toate adjudecate, daca toti sfintii si toate sfintele s-au identificat deja, le stim numele, adresa si CNP-ul, atunci, gata, declar si eu azi ca personajul acela, de atunci, cel vestit, renumit, celebru, eu am fost! Da, acela! Cum, care? V-am spus deja. Acela! Gata, adjudecat!
PS. Intr-o lume nebuna-nebuna, este mai bine sa pari nebun si sa stii ca nu esti, decat sa fii nebun si sa nu stii ca esti. Dar cine judeca pe cine? Si cine da verdictul? In fata cui? Cu ce scop? In beneficiul cui?
PS2."In general, empatul tanjeste sa aiba in preajma sa oameni care sa fie sinceri, sa se manifeste la modul autentic, sa-si exprime emotiile/ sentimentele. Si asta pentru ca un empat oricum simte ceea ce simt cu adevarat ceilalti, indiferent de ceea ce spun acestia. Si el este deranjat de faptul ca de multe ori, oamenii nu spun ceea ce simt/cred cu adevarat". (Lee Harris, via traducator Mihaela Dan)
15.10.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)