In octombrie, cand am descoperit cele cateva carti descompletate in noua biblioteca (prezenta in apartamentul in care ne-am mutat in urma cu aproape sase luni in urma), le-am gasit la un anticariat on-line si ne-am hotarat sa le comandam si sa le completam. Lipseau fie volumul 1, fie volumul 2, fie chiar 4 volume dintr-o trilogie formata din 5. In fine, am mai spus asta, dar repet pentru cei care n-au citit din urma toata istoria.
Asadar, am facut eu atunci o lista de carti, Adrian a pregatit comanda on-line si, inainte de a o finaliza, mi-a zis sa-mi mai aleg inca vreo doua-trei titluri, ca sa atingem nu-stiu-ce-barem pentru nu-stiu-ce-bonus sau nu-stiu-ce-reducere. M-am uitat in lista de carti oferita de anticariatul respectiv si, mai mult ca sa rezolvam mai repede cu comanda, decat ca sa imi satisfac vreo anumita dorinta, mi-am zis sa aleg, printre altele, si un titlu al unei autoare din al carei portofoliu tocmai citisem vreo trei carti. Mi se parusera bunicele, asa ca mi-am zis ca, daca trei din trei au fost bune, inseamna ca ea chiar este o scriitoare buna si ca nu pot da gres daca aleg tot ceva scris de ea. Era vorba de Mary Jo Putney.
Am fost socata sa descopar la vanzare zeci de titluri de carti scrise de ea! Zeci!!! Doamne! - mi-am zis - oare femeia asta chiar este un om obisnuit sau este un computer programat sa inventeze carti? Si am inceput sa ma indoiesc de calitatea portofoliului ei. Pe bune, cine poate sa scrie zeci de carti - toate de succes? Trebuie sa fi scris si romane mai slabute, mai "de doi lei" printre ele. Dar, ca sa nu mai pierd timp cu cautatul, am ales totusi, la intamplare, si un titlu de-al ei. Si asta a fost, am finalizat comanda.
Ei bine, a fost vorba despre "Valuri de matase". Alta carte sa fi fost in locul ei, as fi terminat-o in cateva ore. De asta am tras cateva zile! Vreo saptamana chiar.
Ieri mi-am zis "Offfff, s-o termin odata, ca n-o mai suport!"
Pana pe la jumatate a fost cat de cat ok, chiar ma gandeam ca, povestea fiind plasata in India coloniala, avea sa fie totusi din ce in ce mai interesanta pana la sfarsit. N-a fost. De la jumatate incolo parca am carat pietre de moara citind-o. Ba chiar am trisat la greu ca s-o termin mai repede, mai mult ca sa aflu cum se termina actiunea.
Initial, nici n-am mai vrut s-o mai trec in inventarul acesta, de pe blog, dar, daca tot citisem jumatate din ea - cinstit si cu sperante - mi-am zis ca o sa-i acord totusi privilegiul asta si o s-o mentionez in lista ca fiind a 23-a carte citita in ultimele doua luni, din 18 septembrie incoace, perioada maratonului de toamna la cititul nesatios.
Pam, pam.
Pentru pozele de mai jos am vrut sa folosesc niste obiecte cat de cat sugestive, care sa aiba o oarecare legatura cu partea spirituala a Indiei. Macar atat.
Nu, povestea nu are nici o legatura cu spiritualitatea sacra a Indiei, dar ce sa fac? Fac si eu ce pot pentru a ridica macar un pic vibratia cartii. Cum spuneam, macar atat.
26.11.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)