Sora mea cu fiica ei, de la Bucuresti, la noi, in Predeal

 

Telefon, luni, 11.07, de la sora mea:

- "Lili, noi vrem sa dam o fuga miercuri pana la munte cateva ore, sa ne mai racorim un pic. Venim cu trenul dimineata, ajungem la 9:30, si plecam seara, cu trenul de 7. Ce ziceti? Ne vedem?"

- "Bineinteles ca ne vedem!!! Cum altfel?"

Asa ca, pentru miercuri dimineata, stabilisem cu Adrian sa ma trezeasca si pe mine mai devreme, pe la ora 8, ca sa nu ma gaseasca sor'mea in pat. Caci, altfel, eu ma trezesc undeva intre 10 si 11, tot trezita de Adrian, desigur. Asta e, eu nu-s matinala, decat daca trebuie! :)

Deci, ma trezeste el la ora stabilita, la 8, imi zic ca nu trebuie sa ma grabesc, ca mai am o ora si jumatate pana ajung sora mea cu fiica ei din Bucuresti in gara din Predeal, apoi la noi acasa, imi fac lejer ritualul de dimineata in fata oglinzii, si intru apoi in bucatarie sa-mi fac ceaiul cu nes, conform noului tabiet de dieta. 

Caci v-am zis, am renuntat la zahar. Miercuri, pe 13 iulie, adica ieri, am bifat 11 zile fara zahar! O mare performanta! Asa am si atins 53,5 kg - cum altfel? - ocazie cu care am primit cele mai entuziaste felicitari din partea antrenorului meu special, cantarul. :)

Buun, si intru eu apoi in bucatarie, vad soarele intrand pe fereastra, ma apropii si arunc o privire pe geam, afara.... cand.....!!! ce-mi vad ochii pe banca din fata blocului??? Doua femei care... imi cam pareau cunoscute....! Si imi pica fisa! Erau sora mea cu fiica ei!

- "Lili, n-am mai gasit bilete la trenurile despre care ti-am spus, asa ca am venit cu trenul de 8 si plecam cu trenul de 5:45 dupa amiaza. Era prea tarziu aseara ca sa-ti mai dau telefon."

Si, ajungand ele in Predeal mai devreme fata de cum ma anuntasera, parca n-ar fi vrut sa ma trezeasca la ora aia, si ar fi vrut sa astepte ora convenita. :)))

Au facut si ele ochii mari cand m-au vazut la fereastra, asa cum am facut si eu cand le-am vazut pe banca. Exact ca-n filme! :)))

Au urcat in casa, o cafeluta, un piscot, o maslinuta, un pahar de vorba si, cam peste o vorba, am pornit impreuna la plimbare, spre padurea dinspre partiile de schi.

 

N-am facut prea multe poze in prima parte a zilei, caci am avut multe sa ne vorbim si, prin urmare, nu prea ne-am mai putut opri pentru fotografii.

Totusi, am recuperat la greu mai tarziu. 

Dupa cateva ore de plimbare, ne-am intors acasa, la masa. Se facuse pranzul, asa ca.... noi doua am pus, amandoua (si eu si sora mea), dietele in cui si ne-am facut ca le uitam acolo. :))

Adica, pardon, pizza? Inghetata? Sa ne fie cu iertare! Recuperam la scor dupa.

Nepoata mea nu are astfel de preocupari, si nici Adrian, asa ca ei nu au agatat nimic in cui. Nici o dieta, adica. :)

Ca sa nu mai vorbesc de cutia cea mare, trimisa de mama mea, plina cu bombonele de ciocolata! Deci, asa ceva.....?! Ispita curata!

Dupa ce am servit din "ispitele" cele insidioase, care te fac sa pui dietele in cui si sa le uiti acolo, am iesit din nou la plimbare. 

Discutasem anterior cu Jeni (sora mea) despre schema aia, a mea, de ceaiuri, si ii spusesem cat de entuziasmata sunt de rezultatele obtinute cu ceaiul de Coada Calului. 

Asa ca ne-am pornit impreuna catre liziera padurii, locul unde creste din abundenta aceasta planta miraculoasa, extraordinara, pentru a face o noua recoltare, o noua aprovizionare.

Bineinteles ca aceea a fost si  ocazia de a  recupera la greu minusul inregistrat dimineata la inventarul de poze. 

Fiecare cu telefonul ei, fiecare in legea ei, razand si jucandu-ne, culegand plante si facand pe fotomodelele in plin foto-shooting, in plina glorie, am strans peste 200 de poze din trei telefoane. Abia-abia am ales o parte pentru blog. :)

Adrian ne-a lasat spatiu sa ne copilarim cat vrem, iar noi fix asta am facut! :)

Cu bratele pline de Coada Calului, am revenit acasa si am pregatit in balcon locul potrivit pentru a intinde plantele la uscat. Pe suportii de uscat rufe, acoperiti cu cate o perdea, pentru a asigura aerisirea si de jos, am asezat firele de plante. 

Evident, din nou, am completat stocul de poze din inventar cu o noua sarja.  Greu, domn'ne, greu! :))))

 

Si, daca tot am povestit de noua repriza de cules Coada Calului, vreau sa pun aici si pozele de la ce-a de-a doua repriza de cules Cretisoare din urma cu trei zile, poze pe care nu le-am pus inca pe blog. E un moment bun acum pentru asta. 

Cretisoara inca trebuie sa mai culegem saptamana viitoare pentru completarea stocului.

Nici nu stim cand s-a facut ora de plecare! 

Jeni a descarcat din geanta ei "bagajul" pentru noi, a incarcat-o la loc cu alt "bagaj" de la noi pentru ele, apoi am pornit spre gara, iar la 5:45 trenul pleca deja cu ele inapoi spre Bucuresti! 

Chiar daca dimineata a fost un pic mai racoroasa, de geaca - la partie inregistrandu-se 14 grade C la ora 12 - dupa amiaza a iesit soarele, s-a incalzit bine de tot, incat s-a putut sta in tricouri cu maneca scurta, si chiar si in maieu. 

A fost o zi incredibila, perfecta pentru o excursie la munte!

Azi dimineata, joi, s-a incalzit afara chiar si mai mult, spre 21 de grade, asa ca dimineata, eu si cu Adrian ne-am petrecut-o in plimbarea noastra obisnuita. 

Aveam ceva de verificat! ;-)

Ei bine, ieri, la masa, din discutiile cu sora mea in legatura cu dietele noastre si cu alte solutii de monitorizarea a greutatii si a efortului zilnic de slabire/mentinere, Jeni mi-a aratat aplicatia ei de pe telefonul mobil, care ii numara pasii facuti pe zi, kilometrii parcursi, caloriile consumate, in functie de inaltimea, greutarea si lungimea pasului.

Am fost atat de incantata, incat am rugat-o sa-mi instaleze si mie aplicatia aia pe telefon. Dupa aceea am iesit la o noua plimbare si la cules de Coada Calului, ocazie cu care am verificat-o.

Am concluzionat ca, ieri, de dimineata pana seara, am contorizat in total aproape 20.000 de pasi, din care aproape 10.000 de pasi dupa amiaza, inregistrati cu telefonul meu, intr-o ora si cam 40 de minute, si peste 10.000 de pasi dimineata, inregistrati pe telefonul surorii mele. Nu-i fantastic?

Azi am facut si niste corectii la setari, mi-am trecut lungimea exacta a pasului meu de plimbare, greutatea si inaltimea, astfel incat sa se ajusteze statisticile la realitate. 

Asa ca azi am fost cu ochii pe telefon la intoarcerea din plimbare si am constatat ca, pe traseul parcurs - cel mai scurt dintre traseele noastre preferate de dincolo de calea ferata - am contorizat peste 6200 de pasi, in cam o ora. 

Deci, iata inca un instrument folositor in lupta cu kilogramele! :))))

Ma motiveaza si ma stimuleaza enorm sa cresc scorul. Cica aplicatia asta da si premii in stelute, face si clasamente, ofera si felicitari! :))) 

Din cate stiu eu, nu, nu face si clatite, dar, daca insistati, cine stie, poate ca, totusi, la o adica.... nu se stie....! :)))

 

 

La intoarcerea din plimbarea de "frumusete fara batranete si tinerete fara de sfarsit", ne-am apucat sa finalizam o operatiune care are legatura cu "bagajul" lui Jeni pentru noi.

Ieri am facut o rocada de "bagaje", dupa cum v-am spus. 

Mai intai, noi i-am dat cele sase sticle cu sirop concentrat de muguri de brad, pe care l-am facut in tura 2 special pentru ea, si care asteptau de atunci in frigiderul nostru sa se mute in frigiderul ei. 

Apoi, i-am pus in doua pungute, tocatura de plante pentru ceai, gata rasnita si buna de facut ceai, din cele doua borcane mari, pregatite de mine saptamana trecuta: din Coada calului si din Cretisoara. 

"Bagajul" ei pentru noi a fost, pe langa bombonelele de ciocolata si doua borcane de gem de prune, facut de mama, la Bucuresti, fara zahar (!!!!), si un pachet pe care il asteptam cu sufletul la gura.

Este vorba de niste suporti smecheri pentru flori!

Mama i-a avut ani de zile pe terasa ei sau in sufragerie, cu ferigi. Trei suporti, trei ferigi bogate, luxuriante, minunate, cum imi plac mie. Insa, la un moment dat, a facut niste schimbari de decor in casa, iar suportii astia au ajuns in pivnita. 

Am intrebat-o ce face cu ei si, daca nu-i mai trebuie, i-am spus ca eu nu ma supar daca ni-i da noua, ca eu am ce face cu ei. :)))

Asa ca cei trei suporti ne-au fost alocati fara nici o rezerva. Doar trebuia sa mergem candva cu masina sa-i luam, ca sunt grei, sunt din metal/fonta.

Jeni a zis ca, daca tot vine la noi, imi aduce unul cu trenul, iar restul mi-i aduce cu ocazia altor excursii. De-abia ca avea si ea un motiv suplimentar sa mai dea o fuga la Predeal, la noi.

Asa ca ieri, s-a chinuit pe tren si cu greutatea "bagajului" special. 

Nici n-am banuit eu ieri ca, de fapt, pachetul continea doi suporti! Abia azi, cand ne-am apucat sa-l desfacem, am descoperit surpriza!

Deocamdata, Adrian a montat unul. 

Este exact ce-mi doream si deja le-am gasit locul potrivit ambilor suporti, dar si celui de-al treilea, care urmeaza sa calatoreasca si el de la Bucuresti la Predeal, la un moment dat. :)

Ca premiu pentru efortul depus, dar, mai ales, ca sa degustam gemul de prune fara zahar facut de mama, in timp ce Adrian finaliza ultimele suruburi la suportii de flori, eu am finalizat un desert din hrisca, miere, scortisoara, esenta de rom si de vanilie, cu gemul acela de la mama si cu Nuttela deasupra.

Pai, daca-i bal, bal sa fie! Doua zile cu dezmat culinar, cu liber la zahar, apoi, de maine, ma cumintesc din nou, revenind la schema mea de ceaiuri.

Cum s-ar zice, ne si bucuram de micile placeri ale vietii, nu traim in sihastrie, in ascetism si in restrictii. 

Cand e vorba de "dezmat culinar", asta e, nu ne facem ca ploua, ne asumam, ne bucuram intreaga fiinta, savuram la maxim, apoi revenim sfinti-cuminti, si ne tinem de calea noastra potrivita. 

In incheiere, mai am o intrebare: Jeni, cand ziceai ca ti-ai programat urmatoarea excursie la Predeal?  :))))

l

13.07.2022