Trei Brazi Reloaded - cu impamantare, plus badminton

 

Azi am vrut sa jucam badminton. Si chiar am incercat. N-a mers.

Am incercat si cu fluturasul, am incercat si cu mingea din burete, schimband paletele, dupa caz. Tot n-a mers. 

Adia pe la marginea padurii un vanticel cald, de vara - placut, de altfel, dar nepotrivit cu necesitatile noastre de joc.

Chiar daca nu prea am avut azi conditii prielnice, ne-am facut macar incalzirea. De acum inainte vom iesi aproape zilnic la miscare, alergat si jucat badminton. 

Deja am identificat un loc mult mai bun pentru joc, cumva mai la adapost de curentii de aer si cu un spatiu mai larg, numai bun pentru ce ne trebuie. 

Asadar, dupa ce ne-am convins ca mai mult alergam dupa minge, decat ne bucuram de joc, Adrian a luat o decizie brusca, dar binevenita si aprobata 100% si de mine: "Puiut, hai mai bine la Trei Brazi!"

Asa ca ne-am urcat din nou in masina si am urcat din nou la cabana. 

Azi nu ne-am mai plimbat spre Poiana Secuilor, am preferat sa ramanem la Trei Brazi, in poiana aceea larga, sa stam pe iarba, in soare, cu picioarele goale direct pe pamant, pentru impamantare, vorbind, povestind, contempland privelistea, facand poze panoramice si lasandu-ne filmati de o mica drona ce zbura pe deasupra noastra, bazaind ca un bondar.

Mi-am amintit acum de ceva asemanator, de zilele trecute, ceva foarte dragut. Ne plimbam pe stradutele cochete ale Predealului, asa cum ne plimbam noi mereu, tinandu-ne de mana si mergand alene, povestind. 

La un moment dat ne-a ajuns din spate o masina, un autoturism, care a incetinit in dreptul nostru si din interiorul acestuia am auzit o voce de barbat adresandu-ni-se admirativ: "Ce bine va sta!" - dupa care ne-a depasit in viteza obisnuita.  

Ne-a amuzat acest compliment si am replicat apoi jucaus, mai mult pentru noi, caci nu mai avea cine sa ne auda: "Bineinteles ca ne sta bine!  :))

Si imi amintesc acum de inca o situatie similara din 2014, cand eram in Glastonbury, intr-una din plimbarile noastre prin centrul orasului, spre Abby.  Traversam strada, tot tinandu-ne de mana, zambindu-ne si povestind, iar de pe trotuarul de vis-a-vis venea inspre noi un domn care, dupa ce ne-a privit din mers, de la distanta, la fel de admirativ,  a  exclamat zambind cand a ajuns in dreptul nostru "What a lovely couple!" :)

Revenind la povestea de azi, de la Trei Brazi, dupa ce ne-am incarcat la maxim bateriile, ne-am mai miscat un pic prin zona, dupa fluturi si gargarite, dupa fragute si frumuseti. 

Azi au fost chiar si mai multi turisti decat ieri, sositi acolo cu masinile, cu paturi asezate direct pe iarba sau cu mese si sezlonguri. Se facea plaja si se simtea in vazduh o energie a vacantei, asa cum numai vara se simte, in concediu. 

19.07.2022