Azi am inspectat Sinaia estivala.
Canicula mare, mon'ser! Si n-au fost decat 25 de grade azi in Sinaia, dar le-am resimtit ca si cand au fost 30 si peste. Iar cum noi ne-am obisnuit cu primavaraticul, lejerul si confortabilul 18-19 grade, canicula asta de acolo, unde este o altitudine mai joasa (860 m) decat la Predeal (1100 m), ni s-a parut inabusitoare de-a dreptul.
Cum a fost? Enorm de multe masini, aglomeratie estivala, galagie si fum de tigara la tot pasul. O statiune eminamente consumerista. Pur si simplu, am simtit acolo, mai ales in centru, energia sufocanta a Bucurestiului.
Totusi, am reusit sa evadam pe stradutele laturalnice, urcand pante, admirand cladirile vechi si cautand linistea din afara furnicarului turistic din zona centrala a statiunii, apoi plimbandu-ne prin marele parc umbros, de langa gara.
Dar - ne-am decis! - nu mai calcam pe acolo in plin sezon! Poate abia prin septembrie, octombrie, noiembrie....
Tot mai bine-i in Predeal, la 1100 m altitudine! Azi au fost aici 22 de grade. Superb! Chiar i-am spus lui Adrian ca as alege fara nici o ezitare mai degraba sa mergem in plimbare pe Polistoaca, de aici, din Predeal, sau sa urcam la Trei Brazi, si sa stam acolo la un picnic, pe o patura, pe iarba, cateva ore, decat sa mai plonjam in agitatia aia din Sinaia. Nu-i de noi!
Are Adrian o vorba pe care o rostim frecvent in situatii de acest gen: "Este foarte frumoasa, dar mie nu-mi place deloc!"
Desigur, este cazul perioadelor de plin sezon turistic. Altfel, Sinaia este minunata cand nu este plina de cardurile de masini, de puhoiul de turisti, de harmalaie, balamuc, galagie si fumuri de toate felurile, si de tigara, si de alte tipuri. ;-)
In primavara, de exemplu, cand am fost acolo, ni s-a parut potrivita pentru preferintele noastre. Iarna, in extrasezon, si toamna, la fel, sunt placute plimbarile prin statiune. Dar in plin sezon....??!!! doamne, e o nebunie acolo! Din fericire, nu si in Predeal. Multumim, Doamne!
Pai, nu tu terase, nu tu muzici dubioase in boxe la fiecare pas, nu tu mall-uri, nu tu standuri stradale cu suveniruri, nu tu chioscuri cu mancare la tot pasul, ce fel de statiune mai e si Predealul asta? Doar padure? Doar copaci? :))))))
20.07.2022
OOOOoooo !!! Fiecare poză este în sufletul meu!!! În fiecare zi de vineri, la ora 7,30 ”semnez condica!!!” în gară la Sinaia !!! Răcoare, câteva persoane pe stradă, mă îndrept spre hotel Internațional de unde încep străduțele mele preferate, de la o mică clădire rămasă de pe vremuri pe care scrie ”ELECTRICA”... Am un traseu frumos, sunt șosele cu mult mai multe porțiuni de pădure deși s-a construit mult în cei 8 ani de când am lipsit ”la apel”: str. Kogălniceanu, apoi Th. Aman, Șoimului (cred că așa îi zice!!! pe la hotel Regal) cobor pe Calea Codrului (minunată!!!), apoi în sus din nou spre Cabana Schiorilor, prin spatele ei stau în poieniță (chiar pe unde trece fosta pistă de bob, lăsată în paragină din nefericire...) unde pap ceva, scriu, citesc, vorbesc cu prietenii la tel, fac poze și vă trimit, intru în vorbă oamenii, iarăși la umbra codrului !!! Apoi intru la Cabană, pap restul din punguță alături de o porție de cartofi fierți cu verdeață și o cafea (fără cofeină!!!)... Pe la 3 pornesc spre oraș și cobor pe altă cale, prin Aosta sau pe Furnica, așa încât dau cu nasul de aglomerație cât mai puțin posibil... gara... trenul 3030... București... metrou... strada noastră spre noapte... blocul... arunc rucsacul și plasa cu carte și clipboardul de scris... deja sunt adormită pe picioare înainte să mai pun mobilul la încărcat !!! (Și-am încălecat pe-o șa / Și v-am spus poveste-așa !!!) Șiii... numai mîine nu-i poimâine !!! Vă îmbrățișez cu mult-muuuuult drag !!!
RăspundețiȘtergereOh, daaaa!!! Chiar m-am gandit la tine cand am scris insemnarea asta, Cristiana! Si chiar ne-am intrebat care sunt zonele tale preferate, caci imi amintesc ca ai spus ca si tu mergi pe niste stradute laturalnice, care sunt mult mai linistite, umbrite, care trec prin padure, cu un pic de mister si tihna. Pe acestea le-am cautat si noi ieri, in plimbarea noastra. Stii, mi-am amintit de piatra aia mare pe care spuneai ca te opresti deseori si de care ai fost mirata ca ai gasit-o in acelasi loc dupa 8 ani de pauza de calatorii. Ei bine, ne-am tot uitat in jur sa descoperim piatra cu pricina, dar se pare ca am mers pe o alta ruta, caci n-am identificat-o! :)))) Te pupam, Cristiana! Ma bucur mult pentru tine ca ai reinceput drumurile la munte, caci stiu cat de dor iti era! :) Da un semn cu o zi inainte cand crezi ca te poti opri si prin Predeal, poate reusim sa ne vedem vara asta. :)
Ștergere