Rezervele federale de rochii, ceaiuri si.... ferigi

 

Daca tot a venit vara, gata cu ploile, gata cu vremea schimbatoare, gata cu timpul racoros-primavaratic, mi-am zis ca este timpul sa apelez si eu la "rezerva federala", deja constituita, privind garderoba de vara. Si, in special, la rochii.   

Dar, daca, la Bucuresti, eram obisnuita sa port tocuri la rochie, ba chiar era un "the must!", inacceptabil altfel, aici, la munte, ar parea fix ca nuca in perete sa ies la plimbare in pantofi stiletto. 

Asa ca am asortat rochia cu pantofi albi, de sport, finuti, delicati, tocmai buni de mers pe jos. 

Am preluat si eu moda asta, a adolescentilor, care presupune adidasi asortati la orice. 

In cazul meu, nu chiar la orice, dar, niste adidasi albi, simpli, fara briz-brizuri, in combinatie cu rochii vaporoase, chiar mi se par a fi alegerea perfecta de vara pentru munte, pentru plimbari prelungi.

Si pentru bifat pasi "fara numar, fara numar" in aplicatia aia smechera de pe telefon, care ofera premii, insigne, coronite, canta imnul nationar, face clasamente pe zile, saptamana si luna, care... nu face clatite, dar ajuta la.... slabit! :))))

 

Acum sa revenim la subiectul titlului. 

Va mai amintiti de bratul de coada calului pe care l-am cules in urma cu mai mult de o saptamana, cand a fost sora mea si fiica ei pe la noi? 

Ei bine, plantele s-au uscat frumos in balcon, apoi le-am maruntit cu foarfeca, apoi le-am distribuit in borcane etichetate si bine sigilate. 

Nu le-am rasnit acum, asta o voi face treptat, pe masura ce consum din aceste borcane. 

Sunt atat de multumita! Cred ca imi ajunge pana in luna mai a anului viitor, cand o noua generatie de plante vor rasari dupa iarna cea lunga.

Deci, rezervele federale de ceai de coada calului? Check.

Dupa ce am eliberat balconul de plantele de coada calului puse la uscat, mi-am zis ca putem trece la etapa a doua a planului nostru ocult, numit "rezervele federale".

Asa ca, in una din zilele trecute, am pornit la cules de cretisoara. Am luat de acasa o foarfeca si o punga mare, pe care am umplut-o de plante. 

Cretisoara inca mai poate fi culeasa pana spre august, este plin muntele de tufele inflorite in galbenul filigranat al acestei plante atat de benefica pentru foarte multe aspecte ale sanatatii. 

Eu, desigur, urmaresc efectul ei asupra... ei bine, da!.. asupra kilogramelor. Voi ce credeati? :))))))

Dupa ce am finalizat si aceasta operatiune, de recoltat cretisoara, mi-am amintit de ultimul meu obiectiv din cadrul planului "rezervele federale".

 Este vorba de completarea stocului cu..... ferigi!

Daaaa.....!!!! V-am spus doar ca am un pitic pe creier, care este obsedat de ferigi! El mi-a spus foarte transant ca nu poate sa suporte ideea ca, ultima data, cand am luat cele doua ferigi mari de langa buturuga aia retezata, de brad, am lasat acolo un smoc de frunze din aceeasi radacina. 

Practic, eu am sectionat radacina si am luat doar o parte din ea, restul ramanand langa buturuga. Pur si simplu, nu am putut altfel, era mult prea mare radacina si mult prea greu de scos toata deodata.

Tot plimbandu-ne noi aproape zilnic prin zona aceea, ochii mei se tot opreau pe frunzele ramase si, cu stupoare, am observat cum cineva rupsese din ele si chiar, probabil, incercase sa dezradacineze ce ramasese din planta, insa nu reusise. 

Piticul meu era maxim de revoltat! Cum adica, dupa ce eu ma chinuisem atat sa o scot din pamant si aproape reusisem, sa vina altcineva si, doar cu jumatate de efort, sa-mi ia frumusete de feriga? NU!

Asa ca, dupa ce m-am mai chinuit un pic, am reusit pana la urma sa scot si restul de radacina cu smocul de frunze care mai ramasese pe ea.

Am fost consternata sa constat ce scorbura uriasa era in spatele acelor frunze! O adevarata vizuina! 

Chiar ma intrebam, in timp ce trageam de radacina aia, daca nu cumva o sa iasa din gaura aia cine stie ce lighioana, ori chiar vreun urs mai mititel, poate vreun ursulet lasat acolo de mama lui, protejat sub buturuga, cu atat mai mult cu cat gardul din spate prezinta multe gauri in el, semne ale trecerii ursilor prin zona.

Cand am ajuns acasa cu "prada de razboi", mai intai am facut pozele cu captura, apoi am pus in apa cele cateva frunze foarte frumos colorate, rupte dintr-o tufa, plus alte cateva frunze-varfuri de iedera vesnic verde (de care am avut si in Gradina din Ardeal), carora le-am apreciat imediat aspectul decorativ, puse impreuna intr-o vaza in bucatarie. 

Cele cateva poze atesta ca am avut dreptate, ele arata impresionant, chiar daca aduc un usor aer tomnatic, prin cromatica lor. 

Apoi am amenajat din nou in balcon locul pentru uscat cretisoara, iar dupa cateva zile am tocat cu foarfeca toate plantele si le-am depozitat si pe ele in borcate etichetate si inchise ermetic cu capace.

Deci, rezervele federale de ceai de cretisoara? Check.

In privinta "rezervelor federale" de ferigi, pot spune acum, fara nici o indoiala, ca piticul meu, cel responsabil cu ferigile, este pe deplin multumit. Si promite solemn ca nu va mai solicita alte ferigi. :)))

Sa va arat, mai intai, cat de frumoasa este feriga luata din padure, de sus, de la Garbova, anul trecut, in august. Toate frunzele ei sunt noi, proaspete, de anul acesta. Este minunata! 

Am urcat-o pe unul din suportii aceia vintage, pe care mi i-a adus sora mea de la Bucuresti, si se incadreaza perfect in coltul de langa usa spre bucatarie. 

Acum are mai multa lumina, iar verdele ei dantelat, impresionant, atat de decorativ, este mult mai bine pus in valoare.

Chiar si Ema Boema a fost teribil de impresionata de aceasta schimbare. S-a tot invartit si s-a sucit in jurul ei, repetand continuu admirativ si interogativ... "Este foarte frumoasa, dar ceva bun ai si pentru mine?":)) 

Restul din feriga luata acum de langa buturuga l-am pus mai intai intr-o galeata cu apa vreo doua zile, ca sa-i fie mai usor sa faca fata socului transplantarii si sa se adapteze la schimbare mai usor.

Dupa doua zile am pus-o intr-un ghiveci.

Prima parte a radacinii de feriga, cea luata de langa buturuga prin iunie anul acesta, s-a adaptat perfect in ghiveciul de langa geam, in bucatarie. Are doua smocuri de frunze inalte, dar, desigur, la primavara acestea vor fi inlaturate, pentru a le face loc frunzelor noi, proaspete, fragede, din noul sezon (cum s-a intamplat si cu cea de anul trecut). 

Ceea ce este cel mai placut surprinzator este ca ii creste o noua frunza!!! Ii place atat de mult la noi si s-a adaptat atat de bine, incat deja isi dezvolta tufa cu frunze proaspete! E o scumpa, o iubesc!!!

Presupun ca operatiunea de inlaturare totala a frunzelor invechite, adica a celor crescute afara, nu va mai fi necesara dupa ce planta va trece printr-un ciclu complet in casa/balconul nostru, deci dupa ce va fi complet adaptata la noile conditii. Doar frunzele care se mai degradeaza in mod natural, una cate una, treptat, in timp, le voi inlatura, in rest tufa va ramane bogata si frumoasa. 

Ei bine, acest al treilea ghiveci cu feriga de padure a fost amplasat in balcon, in capat, langa raftul cu suculente si cu.... feriga de interior!

Caci, sper ca n-ati uitat, voi, cititorii fideli, ca mai avem o feriga, cel de-al patrulea ghiveci, in total, cel cu feriga de interior. Aceasta, impreuna cu tot raftul respectiv si cu toate florile de pe el, ierneaza in bucatarie.  

Pe final de octombrie, vom face rocada de iarna: raftul - din balcon, in bucatarie, feriga de padure de la geam - din bucatarie, in balcon. Apoi, pe final de martie, vom face din nou rocada de primavara-vara, invers.

Astfel, vom avea si iarna, in balcon, mai multe plante verzi, respectiv cele 3 ghivece de ferigi de padure, palmierul, cele 4 ghivece cu cyclame (prima lor iarna in balcon, aici, la munte), cele 2 ghivece suspendate de muscate, si, poate, vom scoate peste iarna si santalul, (ca iarna trecuta). Sau nu. Vom vedea. Ah, plus suculentele de exterior si tuia. :) O multime de verde!

Oricum, fix asta am urmarit, ca la iarna, cand peste tot e frig, zapada, iar verdele se regaseste doar pe crengi de brad, dar si acela e un verde matur, inchis la culoare, noi sa avem in balcon verde viu, frumos, luminos, proaspat, de frunze frumoase, luxuriante, de ferigi rezistente la frig, inalte, vizibile, care sa ne incalzeasca ochii si sufletele cu frumusetea lor.

 

 

In incheiere, voi reda un text pe care l-am scris in urma cu trei ani, pe vremea cand locuiam in Gradina din Ardeal. L-am scris intr-un alt context, faceam referire la un alt subiect, dar, in esenta, ideea principala se potriveste in aproape orice conjunctura in care dorim ceva foarte mult, primim mult, apoi nu ne mai dorim aproape deloc. Caci ne-am vindecat de dorinta aceea si nu ne mai lipseste.

*

„Cand nu ai ceva, iti doresti sa ai mult, mult, foarte mult din ceea ce nu ai. 

Apoi, Dumnezeu iti da. Si iti da exact cat ai cerut, adica mult, mult, foarte mult, aproape cat nu mai poti duce! 

Vazandu-te cu atat de mult, la inceput te bucuri, apoi incepe sa ti se para ca e, intradevar, prea mult. Si, la un moment dat, chiar constientizezi ca e mult prea mult chiar si pentru tine, care ti-ai dorit atat de mult, caci n-ai avut deloc intr-o vreme.

Astfel, incepi, treptat, sa mai dai la o parte din "mult"-ul acela si incepi sa te simti, din nou, din ce in ce mai confortabil, pana cand, la un alt moment dat, constanti ca iar nu mai ai acel "ceva" atat de ravnit in trecut. Dar nu mai simti ca-ti lipseste, dimpotriva, te simti eliberat, usurat.

Morala: Cand nu ai ceva, dar nici nu-ti mai doresti sa ai (pentru ca, de fapt, ai dizolvat nevoia de a avea trecand tocmai prin experienta opusa, cea de a avea prea mult), poti spune ca te-ai eliberat de un "ceva" care te tinea pe loc. Abia acum poti urca firesc inca o treapta, fara sa mai cazi.

P.S. - Depinde si ce inseamna "prea mult" pentru fiecare.

P.S. - Aviz si amatorilor care poftesc la prea multa ciocolata (n.a.- sau la prea multe ferigi :)))) ! Indrazniti, este pentru cel mai inalt bine al vostru.”

Autor: Liliana Pascanu, textul imi apartine, este publicat pe acest blog in data de 01.02.2019 , sub titlul „Am mai urcat o treapta!„ 

P.S. - "De multe ori inima are nevoie doar de lucruri simple ca sa fie fericita." 

O feriga in plus chiar poate fi, intr-un anumit moment, cel mai simplu lucru de oferit, dar ea poate sa faca o inima fericita, mai mult decat orice "prea mult" din altceva. ;-)

 

23.07.2022