Cand nu ai ceva, iti doresti sa ai mult, mult, foarte mult din ceea ce nu ai.
Apoi, Dumnezeu iti da. Si iti da exact cat ai cerut, adica mult, mult, foarte mult, aproape cat nu mai poti duce!
Vazandu-te cu atat de mult, la inceput te bucuri, apoi incepe sa ti se para ca e, intradevar, prea mult. Si, la un moment dat, chiar constientizezi ca e mult prea mult chiar si pentru tine, care ti-ai dorit atat de mult, caci n-ai avut deloc intr-o vreme.
Astfel, incepi, treptat, sa mai dai la o parte din "mult"-ul acela si incepi sa te simti, din nou, din ce in ce mai confortabil, pana cand, la un alt monent dat, constanti ca iar nu mai ai acel "ceva" atat de ravnit in trecut. Dar nu mai simti ca-ti lipseste, dimpotriva, te simti eliberat, usurat.
Morala: Cand nu ai ceva,
dar nici nu-ti mai doresti sa ai (pentru ca, de fapt, ai dizolvat nevoia de a
avea trecand tocmai prin experienta opusa, cea de a avea prea mult), poti spune
ca te-ai eliberat de un "ceva" care te tinea pe loc. Abia acum poti
urca inca o treapta fara sa mai cazi.
P.S. - Depinde si ce inseamna "prea mult" pentru fiecare.
P.S. - Aviz si amatorilor
care poftesc la prea multa ciocolata! Indrazniti, este pentru cel mai inalt
bine al vostru.
Din Gradina lui Dumnezeu: 01.02.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)