Rezonanta vibrationala si “nebunia controlata”

In cartile lui Carlos Castaneda am intalnit un termen extrem de sugestiv pentru un anumit mod de a interactiona in aceasta lume a cuiva care “vede” matrix-ul. Este vorba de “nebunia controlata” (“stocking”).

Acesta presupune sa joci un rol in teatrul vietii in mod contient, asumat, sa traiesti in lume neapartinand ei, sa te adaptezi la mediu si context in mod detasat, fara a dezvolta atasamente emotionale care te pot tine captiv in drama lumii.

De exemplu, sa alegi sa te imbraci intr-un anumit fel, sa vorbesti intr-un anumit fel, sa faci anumite glume, anumite conversatii si pe un anumit ton in functie de mediul social si de conjunctura in care te afli la un anumit moment doar ca sa fii acceptat si ca sa te armonizezi cumva cu oamenii cu care interactionezi. In functie de locul in care lucreaza si/sau traiesc, oamenii sunt foarte diferiti si au tipare extrem de tipice de comportament. De exemplu, celor care lucreaza in televiziune, in radio sau in cinematografie/teatru, le-a fost inoculat (imprimat) un anumit limbaj comportamental, un anumit vocabular, un anumit tipar de gandire si reactie, dupa cum si celor care lucreaza intr-un spital, in vanzari directe, in sistemul bancar sau in invatamant li se imprima in subconstient “codul” specific mediului respectiv.

“Codul” poate fi specific atat mediului, cat si ierarhiei profesionale si sociale in care fiecare vietuieste. Un director, de exemplu, are alte tipare de gandire si de comportament fata de un angajat din structurile de jos ale ierarhiei, o persoana foarte tanara si, sa zicem, necasatorita, are alte tipare fata de o persoana matura, echilibrata, cu anumite experiente de viata, un om care a calatorit mult prin lume sau care a facut multe schimbari in viata, familiale, profesionale, in privinta domiciliului sau de alta natura, are o alta deschidere si o alta perspectiva in comparatie cu un om care a ramas permanent, toata viata lui, fidel unui anumit mediu familial, profesional, casnic. Tiparele, codificarile, nu mai sunt atat de rigide si, desigur, evolutia personala se poaate accelera in conditii de diversitate in experimentare.

Eliberarea de  automatismele “codificarilor” si iesirea din tipare are loc prin constientizarea “scenariului”  si al “rolurilor” . Uneori este nevoie chiar de o extragere din mediul respectiv pentru “vindecarea” deplina de el, pentru echilibrarea personalitatii si pentru accesarea sinelui interior in mod autentic. Cand ajungi in starea de a fi si a comunica in adevar si cu autenticitate, nu numai ca nu ti se mai pare firesc sa “joci” roluri, dar le recunosti imediat cand ele se activeaza in ceilalti.

Totusi, uneori, pentru a putea trai in aceasta lume, este necesar sa adoptam “nebunia controlata” , adica sa adoptam in mod constient, cu intentie, un anumit rol care se potriveste cu mediul, conjunctura sau cu oamenii cu care interactionam. Inseamna, da, sa preluam aparent caracteristicile tiparului mediului in care intram la un moment dat, respectiv, limbajul, comportamentul si atitudinea, astfel incat sa nu parem a fi acolo ca niste intrusi, sa ne armonizam si chiar sa generam bucurie prin prezenta noastra in mijlocul lui. 

Doar principiul rezonantei vibrationale este cel care poate creea puntile potrivite si relatiile autentice intre oamenii care sunt relativ la acelasi nivel evolutiv. Acest principiu permite dezvoltarea personala, creativitatea, libertatea de expresie si individualitatea autentica, colaborarea armonioasa, fara competitivitare, pe baza de incredere reciproca. Este, cu alte cuvinte, intelegerea ca suntem in aceeasi barca si vaslim inspre aceeasi directie. Cu toti ceilalti oameni aplicam “nebunia controlata”.

UPDATE, Edit Later:

Desigur, fiecare face alegerile pe care le considera a fi potrivite pentru el, dar si de consecintele acestora. Cine nu doreste acomodarea trebuie sa fie foarte constient de consecintele care deriva din neacomodare. Printre acestea, cea care are impactul cel mai puternic emotional si social, cred eu, este izolarea. Unii oameni pot trai in izolare si respingere sociala, altii prefera interactiunea. Fiecare situatie are avantaje si dezavantaje in functie de ce este fiecare dispus sa accepte si sa-si asume pe termen lung. Pentru ca despre asta este vorba, despre a crea pe termen lung cele mai bune conditii de viata si de evolutie.

Eu consider ca nu putem evolua complex si profund in solitudine si in izolare de societate. Stiu ca multe din invataturile spirituale spun "la naiba cu conformismul! Nu mai simt asta, nu mai fac asta!". Eu cred ca echilibrarea este solutia. Cu totii am venit in aceasta lume atat pentru sine, cat si pentru ceilalti. Avem nevoie unii de altii, iar cei "treziti", cei mai evoluati spiritual si cu o vibratie mai mare decat media celor din jur, au o responsabilitate in a fi in lume, dar neapartinand ei. Si, pentru a putea fi in lume, este necesar sa intelegi lumea, sa-i intelegi tiparele pe baza carora functioneaza si sa te adaptezi intr-un fel in care sa nu-ti faci rau nici tie si nici altora.  Aici este dovada adevaratei Maiestrii, respectiv, imbinarea Maiestriei Umane cu Maiestria Spirituala. Una fara cealalta nu se poate. Poate doar traind in pesteri, in varf de munti, in izolare.

Desigur, ceea ce alegi tu este important pentru tine. Asa cum, ceea ce aleg eu este important pentru mine. Si, pe acelasi rationament, toti ceilalti. Fiecare are propriul mod de perceptie si propriul discernamant in a face alegerile. Nimeni nu greseste, dimpotriva, fiecare este indrumat (mai mult sau mai putin constient) catre alegerile potrivite evolutiei proprii si celui mai inalt bine personal, bunastarii, fericirii si starii de bine personale.

Din "societate" fac parte si membrii familiei si prietenii mai mult sau mai putin apropiati. Chiar daca ei nu sunt inca treziti spirituali, ei sunt oameni buni, cu suflet bun, oameni dragi, pe care ti-i vrei alaturi, de care nu te doresti indepartata, respinsa. In acest caz, dupa parerea mea, atat timp cat ei nu te reneaga pentru ceea ce esti, atat timp cat tu nu incerci sa le bagi pe gat convingerile tale, se poate mentine o conexiune armonioasa si placuta jucand rolul "familiei" ca si pana nu demult.

Nu in toate familiile si cu toti prietenii functioneaza asta, bineinteles. Dar acolo unde functioneaza, este de dorit sa se creeze premisele unor relatii frumoase. La acest gen de "nebunie controlata" ma refeream. :Sau, in cazul celor care inca mai activeaza in joburi obisnuite, unde sunt oameni obisnuiti in echipa. N-o sa te apuci sa-ti convingi colegii de munca asupra noilor tale principii despre lume si viata stiind ca nu te pot intelege inca. Asa ca iti joci rolul de colega de munca mai departe pentru ca ai nevoie sau iti doresti inca sa lucrezi acolo.. Daca iti doresti asta, desigur. La fel si in cazul vecinilor sau autoritatilor. Este vorba de cazul intercatiunilor care sunt necesare.

Din Gradina lui Dumnezeu: 06.02.2019

***