Vacanta de Iubirica

Pe la unii dintre voi au aparut, desigur, semnele primaverii. Ghiocei, narcise si altele. Si la noi, in Gradina Lui Dumnezeu, se vad pe alocuri. Zapada a disparut complet, irisii si-au scos sabiile din pamant cam vreo 10 sm, iar lalelele incearca aerul timid cu nasul pe-afara - cam 1-2 cm.

Intre timp, pana cand primavara asta se hotaraste definitiv sa-si faca aparitia, noi ne-am zis sa plecam intr-o scurta vacanta de iubirica. Doar vine Sf. Valentin, nu-i asa? Asadar, am luat-o pe Bubulina si-am plecat la drum direct spre munte.

De ieri suntem pe Valea Prahovei, la 4,5 ore distanta de primavara din Gradina noastra si la 2,5 ore distanta de primavara din Bucuresti.

In schimb aici, unde suntem acum, este iarna de-a binelea!
Il asteptam pe Mos Craciun cu portocale, ceai de mar si scortisoara si alte bunataturi.  

Mai tarziu iesim la sanius! Ema deja nu mai are rabdare! Se uita pe geam cum alti copii zburda prin troiene si se bat cu bulgari fericiti. Si cum latra, alergand de colo-colo. Da, copiii, pai cine?

In privinta ceaiului cu mere si scortisoara, povestea lui suna cam asa:

Cand ai deja vreo 8-9 sortimente de ceai, dar iti mai cumperi unul.
 
Cand bei zilnic smoothie de mere cu scortisoara (in care, na, mai adaugi si alte fructe si alte ingrediente), cand ai in pivnita o rezerva federala de borcane de compot de mere cu scortisoara si vanilie, dar iti mai cumperi si ceai de mere si scortisoara. Desi aveai de ales de pe raftul din supermarketing din milioane alte combinatii.

Cum se numeste simptomul asta? Sau este deja o boala? Ori poate obsesie? Sau o fi o pasiune imposibila? Ziceti si voi.