Oglinzile Sufletului: Hoţul de Bucurie

Un nou poem, creatie personala, tocmai a iesit din Focul Inspiratiei Estivale. :))

Caci luna iulie, luna lui cuptor, este o luna de Foc, si la propriu si la figurat! ;-)

Lectura placuta!

Hoţul de Bucurie

Autor: Liliana Paşcanu

(1)

Astăzi m-am trezit fără Bucurie.

Oare ce se-ntâmplă? – eu m-am întrebat.

Unde mi-e sclipirea vie din privire?

Zâmbetu-mi şăgalnic cine l-a furat?

L-am verificat repede-n Oglindă.

Nu era, desigur. Unde l-am pierdut?

Oare... noaptea-n vise, Bucuria asta

mi-a rămas? Dar unde? Şi cum s-a putut?

(2)

Aveam Bucuria de când mă născusem!

Ea îmi era Darul de la Dumnezeu!

Cum s-o pierd deodată? Nu puteam concepe!

Ce se întâmplase noaptea-n somnul meu?

Trebuia îndată, fără-ntârziere,

să fac ce se poate s-o recuperez!

Ea mi-era Comoara, Focul viu din mine,

Firul din Povestea pe care-o croşetez!

(3)

Am pus capu-n pernă şi mi-am închis ochii,

fiind hotărâtă să adorm la loc,

ca s-o iau pe calea viselor de noapte,

până la acela - Hoţul de noroc.

Însă, era ziuă. Fără întuneric.

Ziua nu-i ca noaptea, zice-un înţelep.

Iar pe mine, ziua, somnul nu mă prinde!

Labirintul ăsta n-are drumul drept?

(4)

Am decis în grabă să-mi invoc Răbdarea.

Acest Har specific tot El mi L-a dat

Ca să-mi fie-n tolbă, lângă Bucurie,

Aur al Balanţei ce m-a măsurat.

Mi-am pavat cărarea cu Răbdare multă

şi, încrezătoare, la drum am pornit

După Bucuria ce-o credeam pierdută,

când, în oglindire, ea nu mi-a zâmbit.

(5)

Însă - n-o să credeţi! - când mi-am pus Răbdarea

să-mi ghideze paşii, ceva s-a schimbat!

Labirintul, care nu avea ieşire,

ca o hartă simplă mi s-a revelat!

Şi-am văzut şi Hoţul meu de Bucurie!

Era doar o Umbră gri în depărtări.

Trăgea de o sfoară o cutie plină

cu daruri furate din vreo patru zări.

(6)

Era vinovată, am ştiut-o bine

şi, cu glas puternic am somat-o clar

Să-mi înapoieze divina Comoară,

Zâmbetul pe faţă să-mi revină iar.

Însă Umbra-aceea, ca-ntr-un vis de noapte,

în văzduh s-a volatilizat!

Ca şi cum, doar faptul că am înfruntat-o,

în învingătoare m-a şi transformat.

(7)

Cufărul cu Daruri i-a rămas în urmă.

Şi-am deschis capacul să-mi iau ce-i al meu,

Însă, înăuntru era plin cu aur şi cu nestemate.

Printre care... ascunsă... Lira lui Orpheu.

Am simţit deodată cum vibrează-n mine

un fior poetic ce m-a răvăşit!

Ochii mei albaştri s-au aprins în Focuri,

iar pe faţă-un Zâmbet alb mi-a înflorit.

(8)

Iată, Bucuria ce-mi fusese dată

’n Dar de Ursitoare şi de Dumnezeu!

Lira Poeziei îmi părea furată!

Însă ea, adesea, se-ntoarce la Orpheu,

Unde îşi primeşte acordări măiestre,

unde-nvaţă alte sfinte incantaţii

Unde-nalte Muze fac din Liră templu

şi-o transformă-n mândre, albastre, constelaţii.

(9)

Mi-am primit în suflet nobila-i Putere,

Vraja ei pe faţă mi s-a arătat,

Cântecul ei tainic mi-a pătruns în gânduri,

iar Refrenul dulce-al ei m-a fermecat.

Acum pot, desigur, iar să-mi depăn Versul,

iar acum, din nou, Cuvântul mi-e vrăjit.

Îmi crezusem Focul stins de anotimpuri,

însă nici o ploaie nu stinge ce-i menit.

(10)

N-am cerut în lume nici lauri, nici avere,

n-am urcat pe socluri înalte, de statui.

Doar mi-am vrut Cuvântul să grăiască-n mine

în ritmul meu specific, aşa cum altul nu-i.

Mi-a fost destul, ba, mai mult, m-a răsplătit regeşte,

căci Lira-aceasta sfântă mie mi-a fost Destin.

Prin ea, am simţit Harul Luminii Nesfârşite,

Primindu-mi Bucuria în Inimă.

Amin.

Notă copyright:

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele şi poeziile publicate pe acest blog sunt creaţia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Paşcanu, cu excepţia celor care au altă specificaţie, la care este menţionat in mod explicit sursa/autorul.

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei (link catre blog).

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură placută!

Cu drag,

Liliana Paşcanu,

„În metafizica chinezească, vara corespunde inimii – împărăteasa trupului. Inima care trăiește vara se deschide larg, ca o floare care își cunoaște menirea. Ea simte ritmurile nevăzute ale lumii și le transformă în armonie. Spiritul Shen locuiește aici – conștiința, inspirația, focul viu.

Totul arde cu o bucurie ce nu cere permisiune. Sub influența focului, tot ce trăiește caută conexiune: floarea îmbrățișează albina, soarele îmbrățișează pielea, inima îmbrățișează iubirea.

Focul – Elementul care guvernează vara – nu se mulțumește cu repetiția. El caută extazul revelației. Aduce căldură în sânge, dar și claritate în privire. Sub el, râsul se aude mai limpede, dansul se mișcă mai fluid.

Ce a fost sămânță în primăvară, acum devine floare plină. În această clipă, între Cer și Pământ, omul poate contempla strălucirea esenței sale.

Vara aduce și focul interior: înțelepciunea care luminează fără a arde, pasiunea care construiește fără a consuma. Aceasta e cunoașterea focului rafinat – nu flacără haotică, ci torță sacră, purtătoare de sens.

Când trăiești vara cu inima deschisă, ești în dialog cu întregul Univers.”