Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte
Autor: Liliana Pascanu
(1)
Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte,
Dar nu era
vorba de-nălţime deloc.
În fiece pas eu spuneam o poveste
Despre mine,
despre cum trec prin foc.
Nu era vorba
despre vreo aroganţă,
Ci doar
despre încrederea-n mine.
Nu
pentru-a-mi atrage priviri şi invidii,
Ci doar
pentru a mă simţi bine.
(2)
Păşeam apăsat să-mi exprim
demnitatea,
Să fiu
elocventă, dar fără cuvinte,
Să nu las
deloc spaţiu pentru minciună.
Pentru-Adevăr să mă ţină toţi minte.
Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte,
În Roma e bine să te-ncalţi ca romanii.
Eram elegantă, dar nu şi distantă,
Într-o lume în care vorbesc
numai banii.
(3)
Nu m-am micşorat ca să-ncap în tipare
Şi nici ca să fiu de toţi acceptată.
Am mers doar
pe tocuri, nu pentru aplauze,
Ci pentru a
fi-n mine aliniată.
Etapa
stiletto n-a fost despre toane
Şi nici despre opulenţă, desigur,
n-a fost.
Nici despre
orgoliul născut din
putere,
Nici de-al
medaliei revers, despre cost.
(4)
A fost
despre creşterea interioară,
A fost
despre-a mea elocinţă-n prezenţă,
A fost
despre-un timp de curaj şi formare,
Dar şi despre un soi anumit de absenţă.
Etapa
stiletto s-a-ncheiat mai demult
Şi încă-s nostalgică, dar nu ştiu de ce.
Pantofii cu tocuri
înalte nu pot
Din dulap,
unde dorm, să mă judece,
(5)
Căci fractura
aceea din tălpi prea grăbite
Şi azi se mai simte când plouă.
Mai zvâcneşte când vântul se-nteţeşte la geam
Ori dimineaţa, când umblu
prin rouă.
Nu mai port
tocuri cui, dar şi pentru că azi
Într-o altă poveste păşesc.
Aici munţii vorbesc, iar sub brazii înalţi,
Pe cărări şerpuite iubesc.
(6)
E alt cadru
aici, alt decor minunat,
Alte braţe în jur mă susţin
În alţi ochi azi,
cu drag, eu mă oglindesc
Cu-o direcţie nouă-n destin.
Mi-am păstrat în cutii toţi pantofii cu toc
Şi-i mai scot uneori să-i admir,
Căci în ei mă revăd şi îmi
reamintesc
Ce-am trăit şi ce astăzi respir.
(7)
Am crescut
mult mai mult fără tocuri, deşi,
Nu e vorba
de-nălţimi - am mai zis,
Ci de cum
radiez prin păduri, prin
frunziş,
Despre cum
merg pe drumul prezis.
Acum calc
mai alene, în plimbări pe poteci
Şi ne ţinem de mâini amândoi.
Nu conteaza
nimic din tot ce-i împrejur,
Ci doar tot
ce se întâmplă în noi,
(8)
Nu mai
trebuie azi să înfrunt nici un zid,
Nici să mai devoalez
măşti de bal,
Nu mai lupt
nici pentru Adevăr, el,
oricum,
E în mine, e în noi, actual.
Însă-acest
subiect, despre tocuri îmi e
Un pretext
bun de-a mă oglindi.
N-am de gând să revin la
pantofii cu toc,
Dar mi-e
drag să îi ştiu în cutii.
(9)
Ei mă-nvaţă să trec peste
timp şi să văd
Că schimbarea
e înscrisă-n povesti,
Ea aduce în noi alt parfum, un alt film,
Şi-alte vise, atunci când iubeşti.
Ei mă ştiu cum am fost în trecut şi-au văzut,
Între timp, ce am devenit.
Ei sunt mândri de mine
şi chiar au de ce!
Misiunea lor s-a sfârşit!
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele şi poeziile publicate pe acest blog sunt creaţia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pascanu, cu excepţia celor care au altă specificaţie, la care este mentionat in mod explicit sursa/autorul.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei (link catre blog).
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectura placuta!
Cu drag,
Liliana Pascanu
02.07.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)