miercuri, 2 iulie 2025

Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte

 

Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte

Autor: Liliana Pascanu

(1)

Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte,

Dar nu era vorba de-nălţime deloc.

În fiece pas eu spuneam o poveste

Despre mine, despre cum trec prin foc.

Nu era vorba despre vreo aroganţă,

Ci doar despre încrederea-n mine.

Nu pentru-a-mi atrage priviri şi invidii,

Ci doar pentru a mă simţi bine.

(2)

Păşeam apăsat să-mi exprim demnitatea,

Să fiu elocventă, dar fără cuvinte,

Să nu las deloc spaţiu pentru minciună.

Pentru-Adevăr să mă ţină toţi minte.

Mergeam în trecut doar pe tocuri înalte,

În Roma e bine să te-ncalţi ca romanii.

Eram elegantă, dar nu şi distantă,

Într-o lume în care vorbesc numai banii.

(3)

Nu m-am micşorat ca să-ncap în tipare

Şi nici ca să fiu de toţi acceptată.

Am mers doar pe tocuri, nu pentru aplauze,

Ci pentru a fi-n mine aliniată.

Etapa stiletto n-a fost despre toane

Şi nici despre opulenţă, desigur, n-a fost.

Nici despre orgoliul născut din putere,

Nici de-al medaliei revers, despre cost.

(4)

A fost despre creşterea interioară,

A fost despre-a mea elocinţă-n prezenţă,

A fost despre-un timp de curaj şi formare,

Dar şi despre un soi anumit de absenţă.

Etapa stiletto s-a-ncheiat mai demult

Şi încă-s nostalgică, dar nu ştiu de ce.

Pantofii cu tocuri înalte nu pot

Din dulap, unde dorm, să mă judece,

(5)

Căci fractura aceea din tălpi prea grăbite

Şi azi se mai simte când plouă.

Mai zvâcneşte când vântul se-nteţeşte la geam

Ori dimineaţa, când umblu prin rouă.

Nu mai port tocuri cui, dar şi pentru că azi

Într-o altă poveste păşesc.

Aici munţii vorbesc, iar sub brazii înalţi,

Pe cărări şerpuite iubesc.

(6)

E alt cadru aici, alt decor minunat,

Alte braţe în jur mă susţin

În alţi ochi azi, cu drag, eu mă oglindesc

Cu-o direcţie nouă-n destin.

Mi-am păstrat în cutii toţi pantofii cu toc

Şi-i mai scot uneori să-i admir,

Căci în ei mă revăd şi îmi reamintesc

Ce-am trăit şi ce astăzi respir.

(7)

Am crescut mult mai mult fără tocuri, deşi,

Nu e vorba de-nălţimi - am mai zis,

Ci de cum radiez prin păduri, prin frunziş,

Despre cum merg pe drumul prezis.

Acum calc mai alene, în plimbări pe poteci

Şi ne ţinem de mâini amândoi.

Nu conteaza nimic din tot ce-i împrejur,

Ci doar tot ce se întâmplă în noi,

(8)

Nu mai trebuie azi să înfrunt nici un zid,

Nici să mai devoalez măşti de bal,

Nu mai lupt nici pentru Adevăr, el, oricum,

E în mine, e în noi, actual.

Însă-acest subiect, despre tocuri îmi e

Un pretext bun de-a mă oglindi.

N-am de gând să revin la pantofii cu toc,

Dar mi-e drag să îi ştiu în cutii.

(9)

Ei mă-nvaţă să trec peste timp şi să văd

Că schimbarea e înscrisă-n povesti,

Ea aduce în noi alt parfum, un alt film,

Şi-alte vise, atunci când iubeşti.

Ei mă ştiu cum am fost în trecut şi-au văzut,

Între timp, ce am devenit.

Ei sunt mândri de mine şi chiar au de ce!

Misiunea lor s-a sfârşit!

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele şi poeziile publicate pe acest blog sunt creaţia autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pascanu, cu excepţia celor care au altă specificaţie, la care este mentionat in mod explicit sursa/autorul. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei (link catre blog). 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectura placuta!

Cu drag,

Liliana Pascanu

















02.07.2025


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)