Oglinzile Sufletului: Petrecere cu Gărgăuni - 13 ani de Blog, 13 ani de "NOI"

Motto1: When your weird soul finds another weird soul and you're twou weird little souls fun on this earth togheter.

(Când sufletul tău ciudat găsește un alt suflet ciudat și sunteți două suflete mici și ciudate, distrati-va împreună pe acest pământ.)

Motto2: "Cand ochii unei femei sclipesc... gargaunii din capul ei sarbatoresc ceva." :))))

Ei bine, gargaunii mei sarbatoresc azi, 20.07.2025, 13 ani de Blog!

Dar si 13 ani de "NOI", adica de la prima noastra "scanteie". ;-)

Asa ca am facut si recensamantul la Gargauni cu acest prilej sarbatoresc. :)))

Ii puteti vedea mai jos pe majoritatea dintre ei.

Unii sunt mai frumosi, altii mai putin frumosi, dar mai interesanti. Unii au aripi de Fairy, altii au urechi de Elfi, iar altii au nasuri de gnomi. Deh, nu toti au avut acelasi tip de noroc. :)))

Unii au baghete magice, altii au papuci fermecati, altii sunt cantareti, deci au instrumente muzicale, iar altii n-au nimic. :)))

Fiecare in functie de atributii. :)))

Asadar, diseara avem Gargauni-party! :))))

Dar mai intai sa ne jucam un pic cu versurile! :)))

PS. Dupa ce am postat cateva dintre versurile doamnei Eliana Popa, versurile mele din poezia ce urmeaza vor parea a fi niste jucarele de gradinita pe langa o teza de doctorat. Si chiar asa sunt. :))))

Si totusi... exista si aici, in jucariile de gradinita, un Rost, un Adevar. ;-)

Este un adevar creativ, este o exprimare de sine. Toti avem mai multe si diferite aspecte personale care isi cer dreptul la exprimare, deci sa ne onoram asa cum ne dorim toate aspectele fiintei. :))

Este o Oglinda a Creatiei in manifestare directa. ;-)

Este potentialul revelat si declansator de alte revelatii. ;-)

Si mai este si Exemplu. Inspiratie. Implicare.

Este o Cale de evolutie, in final. :)

Una strict personala. Fara "paranormal-uri", ci una cu muuuult sens si bucurie. Curata, integra si cu aspiratii inalte. Si in deplina libertate de Sine! ;-)

Petrecere cu Gărgăuni

Autor: Liliana Paşcanu

Gărgăunii mei sunt, azi, foarte hotarâţi, se pare,

Să se-adune împreună pentru marea sărbatoare.

Toţi sunt foarte fericiţi şi toţi cântă-n gura mare

„La mulţi ani!” - la treiş’pe ani de după inaugurare.

Ei sunt singurii din lume ce ştiu totul despre mine.

Însă nu vor picura vorbe în urechi străine

Despre visul întrupării ce doar mie-mi aparţine

Din poveşti cu heruvimi şi cu aripi angeline.

Ei mă plac orice aş face şi oricum m-aş afişa,

Căci ei au Oglinda-ntreagă despre-ntreagă viaţa mea,

Ei mă înţeleg cu totul şi de-aceea vor creea

Pentru mine, într-o clipă, tot ce-mi pot imagina.

Ei sunt cei mai buni prieteni: Gărgăunii cu tupeu!

Căci mă-nvaţă, când e cazul, să fac numai cum vreau eu.

Mai ales atunci când alţii mă cam calcă pe bombeu

Şi încearcă să îmi fure Darul de la Dumnezeu.

Am şi Gărgăuni simpatici, zâmbitori şi diafani,

Doar ei îmi administrează listele prelungi de fani.

Chiar dau şi autografe-n locul meu – ce năzdrăvani!

Căci ei ştiu că timpul-n lume este măsurat în... ani.

Cei şapte cu instrumente-s Gărgăunii muzicanţi.

Ei par dintre toţi, desigur, cei mai insignifianţi,

Însă fac o gălăgieeee....!!!! Şi-s atât de amuzanţi!!!!

Nu poţi să nu-i chemi la party, chiar de sunt exasperanţi!

Gărgăunii fără treabă stau deoparte şi bârfesc!

Sunt atenţi la tot ce mişcă şi-apoi-ntre ei vorbesc.

Trag concluzii complicate şi pe toţi îi sfătuiesc

Cum să facă şi să dreagă pe acest tărâm lumesc.

Gărgăunii cu-aripioare vin la party în alai,

Coborându-se în taină tocmai din al treilea Rai.

Zumzăie în pelerine roz, albastre şi corai,

În caleşti de Zâne Bune, trase de perechi de cai.

Vin la noi, fără-ndoială, şi Gărgăunii cârcotaşi.

Ei nu beau şi nu dansează, însă sunt meseriaşi

La descoperit probleme, căci de ele sunt atraşi.

Însă nu, nu le rezolva. Ei se vor doar... cercetaşi.

Gărgăunii cei colerici chiar nu mi-i doresc deloc,

Însă nu ştiu dacă astazi voi avea acest noroc.

Nici ei nu mă plac pe mine, sentimentu-i reciproc,

Dar, dacă ajung la party îi somez să stea-ntr-un loc.

Nu vreau să apară azi nici Gărgăunii mincinoşi

Am, desigur, şi din ăştia. Sunt cei mai simandicoşi.

Deşi mint cu-nfrigurare, ei sunt cei mai secretoşi.

Iar când vin la vreo serbare, sunt şi cei mai zgomotoşi.

Cei mai dragi îmi sunt – cum altfel? – Gărgăunii iubitori.

Ei te-nvăluie în taine şi-n poveşti cu Vrăjitori,

Te-ameţesc cu farmecate şoapte de Seducători

Până uiţi complet de toate până dimineaţa-n zori.

Şi mai am în gaşca mare şi Gărgăuni spirituali.

Sunt puţini, dar sunt puternici, chiar de nu sunt prea vocali.

Ei pretind că de o vreme nu mai sunt deloc duali.

Deci, e clar! Subînţelegem: nu sunt Gărgăuni banali!

Dintre ei, sunt unii sobri - acei Gărgăuni profeţi.

Pot citi în constelaţii, însă sunt foarte discreţi,

Pot ghici tot viitorul în tarod sau în peceţi

Şi-l ghicesc chiar şi pe-al vostru, dacă nu le interziceţi.

Invitaţii de onoare-s Gărgăunii înţelepţi,

Cei mai sobri, mai integri, mai atenţi şi mai corecţi.

De la ei, sub nici o formă, vreo greşeală să n-aştepţi

Să fie cumva iertată fără să încerci s-o-ndrepţi.

Această echipă are şi un Şef de Gărgăuni.

Cum altfel? E cel mai tare şi mai şmecher din cei buni!

El organizează totul - timp, talente, pasiuni,

Iar petrecerea de astăzi ne-o păzeşte de furtuni.

Aşadar, cu mic cu mare, azi pe toţi v-am invitat

Să sărbătorim momentul ce cu treiş’pe l-am marcat.

Veţi fi toţi serviţi cu... aer...! ...căci desertul l-au mâncat

Gărgăunii mei, pe care azi i-am inventariat.

Doiş’pe găşti de Gărgăuni vor face, pe rand, spectacol,

Iar, cu Şeful, vor fi treiş’pe. El e Marele Oracol! ;-)))

Despre motivul sarbatorii de azi am scris destul in anii trecuti.

Las si cateva linkuri, dar si cateva paragrafe spicuite din toate, pentru ca nu vreau sa ma repet, nu s-a schimbat nimic intre timp. Am ramas consecventa cu mine insami pe acest subiect. :)))

01.07.2024 - Gargaunii din capul meu iar sarbatoresc ceva! :)))

24.07.2022 - Blogul "Oglinzile Sufletului" a implinit 10 ani!

26.07.2022 - Lansare carte "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire", autor Liliana Paşcanu

26.07.2021 - Revin pe blog. Abandonez Facebook-ul. Stop.

Am infiintat acest blog in 20 iulie 2012, cu 13 ani in urma.

De atunci, el mi-a devenit un fel de "jurnal" virtual, caci aici am adunat toate creatiile mele artistice, fie ca sunt poezii, poeme sau eseuri, fie ca sunt fotografii adunate in arhiva personala, fie ca sunt ganduri, marturisiri sau simple opinii, si multe confesiuni, povestiri, si chiar un jurnal, mai mult sau mai putin complet, al multora din experientele noastre de viata, "ale noastre" insemnand intreaga noastra familie: eu, sotul meu, Adrian, si bichonul nostru aristrocratic, havanez, Principessa Ema Boema von Bubulina Haute Couture, pe numele ei complet. :))

Nota: In cei 13 ani, in perioada 20.07.2012 - 20.07.2025, s-au adunat pe acest blog un numar de 2660 de insemmnari, inclusiv cu aceasta de fata. Statisticile spun ca s-au inregistrat si aproape 257.000 de vizualizari, in acest interval de timp.

13 ani de blog inseamna totusi enorm!

Si mai ales daca ne gandim ca foarte multi blogeri si-au abandonat rapid pasiunea de a scrie pe blog dupa doar cativa ani, mutandu-se cu totul pe facebook, unde nu se poate vedea cati cititori sunt la fiecare postare, dar unde se pot primi instant like-uri si unde fiecare poate intra in polemici care mai de care mai arzatoare (aceasta parand a fi placerea multora in ultimul timp).

Eu am facut pe dos, asa cum am facut mereu fata de trendul lumii: am renuntat in urma cu 4 ani (in august 2021) la facebook si am ramas numai cu blogul, unde pot vedea in statistici cati cititori imi calca pragul, din ce tari sunt acestia, ce postari sunt mai citite decat altele, care este interesul real fata de un subiect si, in general, pot sa-mi dau seama care este interesul real fata de ceea ce public aici. Imi face placere sa scriu si sa impartasesc si altora tot ce consider frumos, amuzant si/sau util. :)

Ei bine, da, pot spune ca sunt o longeviva in aceasta activitate de blogging.

Am simtit o mare satisfactie si bucurie sa scriu aici, sa fac poze si sa le atasez, sa glumesc si sa port un dialog imaginar amuzant cu cititorii mei.

Acest blog are o istorie deja, iar modul in care el a fost creat, ideea de la care am pornit si chiar numele lui, toate fac parte din istoria noastra, a mea si a lui Adrian.

Practic, acest blog a fost primul semn de "impreuna" pentru noi doi, prima manifestare "a noastra", prima magie, prima vrajitorie. :)

Nici nu banuiam noi atunci ca, din momentul crearii acestui blog, aveam sa devenim peste nici 6 luni un cuplu. Trecuse putin peste o luna de cand ne cunoscusem, dar primisem amandoi semnele care ne aratau ca nimic nu-i intamplator si nici trecator in ceea ce ne priveste, si ca se infiripa ceva acolo, in subtil.

A fost nevoie de o jumatate de an pentru a ne elibera amandoi de toate stihiile trecutului si de toate contractele de suflet constiente si subconstiente pe care le avusesem, fiecare in propria istorie, apoi inevitabilul s-a produs.

Gargaunii nostri s-au iubit reciproc atat de mult incat ne-au tinut inlantuiti definitiv chiar din primul moment favorabil. :)))

Focurile de artificii ale revelionului 2013 ne-au marcat inceputul drumului "impreuna". :)

Asadar, ideea de a-mi înfiinţa un blog in iulie 2012, unde să-mi adun la un loc toate poeziile pe care le compusesem până în acel moment (şi pe care nu mi le citise aproape nimeni, ţinându-mi-le arhivate într-un fişier word în computer), i-a aparţinut sotului meu, Adrian. El a fost cel care m-a indemnat si m-a încurajat atunci să-mi creez un spaţiu personal, deschis publicului, spunându-mi "lasă energia să curgă!"

Chiar şi numele blogului l-am ales tot la sugestia lui. Îmi citise până atunci doar câteva poeme, iar formula "Oglinzile Sufletului", i-a fost inspirată de conţinutul acelora. Sau... poate i-a fost inspirată de albastrul Ochilor mei, Oglinzile Sufletului meu, în care s-a privit şi de care nu s-a mai desprins. : )

Însă nu şi-a imaginat ce avea să urmeze. Îndemnul lui cu "lasă energia să curgă!" a fost urmat, şi, odată ce blogul a fost creat, energia mea a început să "curgă" în torent nestăpânit.

Pe măsură ce imi publicam zi de zi poeziile pe care le compusesem până atunci, Adrian a fost surprins să constate că poemele mele nu erau doar "câteva". Şi nici măcar nu erau "câteva zeci", ci "câteva sute" :)))

Adunasem un ocean de energie în spatele unui stavilar imens, dar, odată ce acesta a fost înlăturat, mi-am revărsat prea-plinul sufletului, într-o efervescenţă de neoprit.

Apoi, după mai mulţi ani în care am continuat să-mi exprim în versuri toate emoţiile, gândurile, bucuriile şi provocările, renaşterile, frumuseţea interioară şi exterioară, visele şi dorinţele luminoase, am renunţat, treptat, la a mai folosi metafore şi tot felul de figuri de stil lirice, specifice poeziei, preferând altă abordare.

M-am reorientat mai ales spre texte scurte de proza, sub forma unui jurnal zilnic, cu atat mai mult cu cat a urmat perioada povestii noastre numita "Gradina lui Dumnezeu", derulata in timpul celor aproape cinci ani (noiembrie 2015- iunie2020) cat am locuit in Gradina din Ardeal.

Insa, scopul initial al blogului a fost pentru a-mi aduna aici toate poeziile mele, si ma bucur ca, iata, in prezent, am revenit din ce in ce mai mult la poezie, pentru crearea careia am nevoie de o ambianta speciala.

Acesta ambianta a fost regasita mai ales dupa ce ne-am degrevat de toate provocarile specifice vietii la tara, mai ales in ultimii ani, de cand locuim in varf de munte, unde ne manifestam precum doi Vulturi Eremiti. ;-))

Majoritatea poemelor mele au în centrul lor cel mai înălţător sentiment uman, Iubirea, iar ele reprezinta pentru mine un bagaj sentimental foarte valoros, care a crescut in timp, pe măsură ce eu însămi am evoluat sufleteşte, emoţional, spiritual, personal.

Publicarea lor într-un volum de autor in iulie 2022 (la implinirea a 10 ani de cand noi doi ne-am cunoscut, deci si a celor 10 ani de blog), organizat în şapte secţiuni, cu şapte teme distincte din viaţă, a onorat etapa metaforelor, cel de la care am pornit în exprimarea de sine in mod public.

Dar, iata ca anul acesta (2025) pare ca s-a amplificat din nou fluxul energiilor creatoare care ma impulsioneaza sa compun poezie. Cred ca nu intamplator chiar anul acesta, cel de-al 13-lea, nu-i asa? ;-)

„Mi-ar fi plăcut să înțeleg ceva mai devreme cum e cu profunda cunoaștere de sine, a rolului și rostului pe pământ, cu îmbrățișarea propriei umbre și nețărmuritelor sale daruri, cu asumarea și proiectarea întregii voci. Cu neștirbirea ei.

Cu alegerile pe care (nu) le facem și limitele pe care (nu) le punem, cu valorile în care ne înfășurăm și pe care le ridicăm la cer până ne devin gratii, cu 'voia' pe care (nu) ne-o dăm să trăim pe lume după pofta inimii aducând harurile cu care am fost înzestrați și întâmpinând viața cu entuziasm.

Cum e să experimentăm creația în multiplele ei forme, să vedem cum toate fac parte dintr-un roman cu mii de file și … să nu ne grăbim sau să socotim că fila unde suntem e ultima sau cea mai importantă, ci să dăm pagina, plini de curiozitate.

Cum e să ne dăm voie să căutăm abundența ignorând pe alocuri evidența, să ne detașăm de tot ce ne definește, căci la final nimic nu putem căra după noi. Nici măcar un nume, căci și acela ni s-a dat cu împrumut cât am fost pe pământ (...).

Să-nțeleg mai devreme cum e cu iubirile, cu visele, cu năzuințele… cu poveștile altora și liberul meu arbitru. Cu vârsta. Cu învățăturile, cu experiența, cu personalitatea cu percepția altora, a mea sau a altora asupra mea (o voce pe care nu ar fi trebuit să o iau vreodată în seamă), cu livrarea și interpretarea… cu cuvintele și faptele, cu măsura lucrurilor.

Cu adevărul, expunerea, declarațiile, și cu încrederea. În mine, în alții. Contează?

Cum e să trăiești exemplele ca să poți da, mai târziu, sfaturi. Să nu te ferești să cazi și să te ridici, să râzi chiar după ce plângi. Să nu aștepți plictisul de propriile drame pentru a începe să-ți croiești propriile reușite.

Cum e să ții de integritate, de onoare. Să fii autentic.

Cum e să dai ocazii oamenilor să fie și ei :)) și să înveți din asta (!).

Cum e să cutreieri lumea, să îți faci curaj și să îți iei libertăți. Să înveți să renunți, să lași. Ușor. Să respiri cu brațele larg deschise spre soare, să calci cu picioarele goale pe pământ. Și iar să râzi, până ți se încrețesc ochii la colțuri și te ții cu mâinile de pântec.

Mai bine o scuză decât o remușcare.

Mi-ar fi plăcut să știu ce știu acum. Dar ah! ce semn mai bun decât că pot spune asta!

Vouă va MULȚUMESC

pentru prezență, deschidere sau considerație, pentru încredere sau curiozitate, pentru participare, dialog, pentru întrebări, comentarii, împărtășiri, pentru susținere, recomandări, pentru recenziile, mesajele, feed-back-urile voastre, pentru ocaziile de clarificare, de creștere, pentru consecvență și determinare (în multe cazuri), pentru prietenie (în altele), pentru ... tot ce nu am specificat, dar face parte din relația noastră, care mă onorează și stimulează să continui, mulțumesc!” Autor: Femeia colibri

Asadar, ma opresc aici si va las in compania Gargaunilor pe care i-am adunat din toate colturile lumii cu foarte mare placere pentru aceasta petrecere aniversara. :)))

Dupa cum va puteti da seama, aceasta este ea insasi o treaba realizata de un Gargaune Sef. :)))

Incep prezentarea chiar cu el. Observati ce competent e? :)))))