Azi, 22 iulie, ca in fiecare an, o sarbatorim pe Sfanta Mucenita Maria Magdalena, cea Intocmai cu Apostolii.
A fost canonizata de fostul papa, Papa Francisc, cu aproximativ un an inainte de a muri, stabilindu-se in calendarele religioase ca sa fie amintita si onorata in aceasta zi de 22 iulie.
Cu aceasta ocazie am compus un nou poem dedicat ei, care se adauga celorlalte pe care le-am compus in anii trecuti si pe care le puteti reciti la link-urile pe care le voi lasa la sfarsit.
Maria Magdalena, Flacără Aprinsă
Autor: Liliana Paşcanu
(1)
Au încercat
să ne-o şteargă din minte
Şi-nadins au etichetat-o greşit.
Ne-au transmis
c-a fost o păcătoasă,
Că Magdalena
a fost doar un mit.
Au urmărit
să-i uităm Adevărul,
Dar n-a fost
niciodată pierdut.
Ea a mers doar
alături de Fiul
Dumnezeului,
recunoscut.
(2)
Magdalena a
fost mereu Păstrătoarea
Descendenţei în Sfântul Pocal,
Pergamentul
divin şi perfecta Egală
În trup feminin, Sfântul Graal.
Ea pe El
l-a-nţeles ca Pereche, deplin,
Nu i-a fost
un adept, ca ceilalţi,
O oglindă
preacurată şi vie i-a fost,
Protejată de
Arhangheli înalţi.
(3)
Blândă Lumină
i-a fost în răstignire,
Ungere cu ierburi
de leac,
Gardianul
tăcut pentr-a Lui Înviere,
Coridorul de
vis peste veac.
Acum se
ridică din nou. Din Prezenţă,
Nu din
biserici reinvie,
Ea îşi
revendică Vocea ascunsă
Şi zboară din colivie.
(4)
Flacăra ei
nu s-a stins niciodată,
A fost
protejată de Timp,
A fost
îngropată în temple secrete
Pentru acest
anotimp.
Ancorează
acum Adevărul Luminii
Nu prin
predici goale şi reci,
Ci doar prin
aduceri aminte eterne,
Prin ungere
sacră, în veci.
(5)
În linii de sânge îşi
poartă pecetea,
Misiunea ei
e în noi.
Magdalena
trăieşte prin spirite-aprinse,
E aici ca să
spargă-un buboi.
Aripi roşii,
de foc, se întind în văzduh
Din esenţa-i descătuşată,
Răscoleşte în
jar şi aruncă scântei
Spre
minciuna-n adevăr camuflată.
(6)
Ea nu iartă
nimic, ci transformă în scrum
Tot ce-i
fals şi tot ce-i murdar,
Tot ce doare
din pricina celor turbaţi
Şi tot ce-i în cupă amar.
S-a întors
din trecut să-şi ofere puterea
Femininelor
care n-o au.
Să le dea
alinare, din genunchi să le scoale
Pe acelea
ce-o aşteptau.
(7)
Ea-i Femeia
proscrisă şi interzisă
Care ACUM îţi vorbeşte,
Care
dezgroapă durerile toate
Şi încet ţi le aminteşte,
Ca să poţi să le-arunci din bagaje-ncuiate
Şi apoi să îi ierţi pe acei
Ce ţi-au fost, în trecut, agresori fără milă
Mincinoşi ordinari
şi mişei.
(8)
Magdalena-i şi
Sfânta, dar şi
Vrăjitoarea,
Căci ea face
şi ce nu-i permis.
Ea gândeşte şi
spune şi ce nu vor alţii,
Făr-a face vreun
compromis.
E şi Floare
de Crin, inocentă şi pură,
Dar şi roşu,
cu spini, Trandafir.
Ea se-mbracă
şi în purpurie mătase,
Dar şi în
alb
patrafir.
(9)
Cu forţa
divină
ce Ei i-a fost dată
Alături
de-al Lui foc, Hristosul,
Ea face dreptate prin simpla-i Prezenţă
Şi arde-n rărunchi viciosul.
Ea ştie
şi
vede. Ea e Magdalena
Pe care au şters-o în
grabă
Din sfinte papirusuri şi din amintire,
Dar care apare degrabă
(10)
Când e invocată s-ajute cum poate,
Când strigătul doare şi-i mut,
Potir-Trandafir se oferă mulţimii,
Iar spinii tulpinii-i sunt scut.
E-aici ca să
taie răul din rădăcină
Şi să vindece toată cangrena.
Ea este
asemenea Lui, în Lumină,
Ea este acea
Magdalena.
*
Alte poeme
personale (si nu numai) despre Maria Magdalena, cea intocmai cu Apostolii, puteti citi aici:
22.07.2025 - Maria
Magdalena, Flacără Aprinsă
13.04.2025 - Chiar si cand
ei nu Te mai vor...
22.04.2025 - Maria Magdalena
- doar Ea si-a meritat Invierea
22.07.2024 - Maria
Magdalena, Ea stie Adevarul.
22.07.2023 - Maria
Magdalena - Mireasa Cerului
22.07.2022 - Maria
Magdalena, intocmai cu Apostolii
04.08.2012 - Maria
Magdalena (în ziua de Florii)
22.07.2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)