Azi, ca in fiecarea an de 22 iulie, se sarbatoreste Sfanta Mucenita Maria Magdalena, intocmai cu Apostolii.
In urma cu 14 ani o evocam in cateva versuri cu ocazia sarbatorii Floriilor, momentul din care aparitia Mariei Magdalena in prim plan, alaturi de Iisus, incepe sa devina din ce in ce mai evidenta.
Oare intamplator acela a fost momentul de rascruce in acest sens....?
Maria Magdalena si Porumbelul Alb.
Maria Magdalena si Floarea de Crin.
Maria Magdalena
Sosirea Lui în templu e, parcă, sărbătoare.
Covor îi fac din lauri, din flori îi fac cunună
Şi îl petrec în strigăt ca la însurătoare.
El însă ştie. Crucea-L aşteaptă pe cărare.
Şi-n fiecare zâmbet e-o piatră ce-L loveşte,
În fiecare floare El vede-a lor uitare
Şi simte mâna care deja îl biciuieşte.
Din fiecare vorbă ce-acum e bucurie
El gustă picătura pelinului, amară.
Uralele mulţimii se vor sfârşi. El ştie.
S-or transforma în fiere şi-n vorbe de ocară.
El vede înainte. A lor îmbrăţişare
E drumul spre Golgota în chin şi umilinţă.
Norodul îl îmbie spre-a Sa crucificare.
Şi, totuşi, El îl iartă - e numai neştiinţă.
Din toată adunarea ce astăzi îl aclamă
O singură făptură îi va purta solia.
Mariei Magdalena, ascunsă sub maramă,
Îi simte neclintită iubirea, bucuria.
Doar ea îi este-alături mereu pe-această cale,
Ea-l crede, îl urmează, sub Cruce îl jeleşte,
Şi, după ce învinge a Morţii cruntă Vale,
Ea, fără îndoială, e prima ce-L primeşte.
Ea răspândeşte vestea minunii Învierii,
Ea îi aşteaptă-n suflet Cuvântul şi Chemarea,
Ea rupe, prin credinţă, destinul Decăderii,
Ea e dovadă vie - Iubirea e salvarea.
Ea este ucenicul care nu se dezminte.
Ea ştie Adevărul. Ea-L simte. Îl trăieşte.
Ea este cea prin care "Aducerea aminte"
Se-aprinde, luminează şi se desăvârşeşte!
Autor: Liliana Pascanu
Am căutat iubirea
Autor: Costache Ioanid
Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă
Și-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă,
Ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
Să spun odată clipei: Rămâi, ești prea frumoasă!
Și-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.
Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Și-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
Să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Și-am spart în țăndări cupa, căci n-am găsit nimic.
Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
Am întâlnit în cale deodată un drumeț.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
O sarcină de zdrențe și cioburi fără preț.
Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri
Lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colți de stâncă. Și-n urma Lui, pe-alocuri,
Vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.
Și totuși în privire avea un cer de taină
Cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Și-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
Căci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degrabă și L-am ajuns din urmă
Să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simțit că viața ca de-un prăpăd se curmă,
Când am privit prin zdrențe cutremurat de plâns
Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
Un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar și putred în lumea asta-ntreagă
Vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.
- Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
Povara de osândă sub care-atât Te-apleci?
Am întrebat, drumețul. Și El mi-a spus în șoaptă:
- Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci…
- Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
Dar tu pe cine cauti înnourat si crunt?
- Eu… am soptit în silă, eu… căutam iubirea
- Iubirea? … fu răspunsul străinului. Eu sunt.
22.07.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)