Oglinzile Sufletului: Atentie, conduc periculos! Polistoaca si Izvorul Prahovei.

Actualizare in 11.07.2024: poze noi, putin mai jos, intercalate, apoi altele la final, plus cateva videoclipuri, cu padurea din care izvoraste Raul Prahova, in urma unei plimbari pe malul Prahovei

Cum spuneam de ieri, am ajuns si noi sa spunem "Caldura mare, mon'ser!" :))

Nu este atat de dramatic precum este in Bucuresti, de exemplu, unde prognozele arata cel putin o saptamana de acum incolo cu 40 de grade Celsius la umbra, si nici nu vreau sa ma gandesc cat poate fi la soare, intre blocuri, printre asfalturi.

Nu, nu este asa, aici, la munte. Dar, totusi, un 25 de grade la munte este destul de mult. Noi suntem calibrati de trei ani la conditiile atmosferice montane, ceea ce ne bucura foarte mult, intelegeti de ce, totusi, am inceput sa viram si noi aproape zilnic catre tinutele estivale extreme, cum ar fi pantalonii scurti.

Asadar, citind noi in stele, dar si in prognoza meteo de pe aplicatia de pe telefon, ca azi vor fi acele muuuulte grade in termometre, adica cele 25, ne-am decis sa ne plimbam mai spre padure si am luat-o inspre partia de schi.

Dar nici n-am iesit noi bine de pe strada, ocolind Blocul-Hotel BRD, deci nici nu iesisem in DN1, ca ni s-a oprit privirea pe o masina-jucarie.

N-am vazut in viata mea o asemenea masina. Era doar cu un singur loc! Un scaun doar pentru sofer! Atat! Avea caroseria atat de mica, incat parea o jucarie. Va dati seama, caroseria inconjura, la propriu, doar scaunul soferului. NU avea portbagaj si nici nu stiu ce motor avea, caci botul era tesit.

Adrian a zis ca era o masina electrica si ca, avand in vedere numarul ei de inmatriculare, nici nu poate fi considerata o masina, deci nu poate avea dreptul sa circule pe drumurile publice nationale. Poate doar pe alei si stradute laturalnice, precum ATV-urile sau scuterele.

Dar cel mai mult m-a amuzat sloganul de avertizare pe care il avea pe geamul din spate.

"Atentie, conduc periculos!" :))))

Si, avand in fata sigla Uniunii Europene, EU, se poate citi ostentativ: "Atentie, EU conduc periculos!"

Priviti pozele si amuzati-va si voi. Este a doua masinuta cu aceasta vibratie comica, amuzanta pe care o vedem in decurs de cateva saptamani. Cred ca mai tineti minte de masinuta lui Tom si Jerry, da? :)))

jkjk

Dupa ce ne-am indepartat de aceasta masinuta-jucarie, am pornit din nou la drum catre partia de schi. Trecusem dincolo de calea ferata cand ne-au iesit in cale mai intai patru pisoi, apoi a aparut si mama lor.

Au fost destul de prietenosi, unul dintre ei chiar a stat la mangaiat la Adrian - oricum, la el stau toate matele la mangaiat :)) - si mieunau aproape in cor sau pe rand, cand una, cand alta. Le-am fotografiat si chiar le-am filmat in cateva clipuri scurte, caci parca si-au cerut in cor sa le fac vedete si pe ele.

Nu exista catel sau pisica pe strada care sa nu vina la mangaiat la Adrian!

Cred ca as putea aduna zeci de milioane de poze daca as surprinde in cadru toate aceste intalniri ale noastre cu diverse animalute care cersesc mangaierea.

Doar ca lui Adrian nu-i place sa fie fotografiat prea des, altfel as pune aici numai poze cu el si cu pisicile sau cateii care trag la el, la mangaiat. :)

Pana si Bobita de la partie, cat e de fricos, s-a apropiat cel mai mult tot de Adrian, pana la a-l atinge cu nasul de marginea adidasilor, amusinandu-l si privindu-l curios.

Stiu ele, animalutele, de cine sa se apropie si de ce!

Suflet curat la suflet curat trage! ;-)

Ei bine, ne-am continuat apoi drumul spre partie si, cand am ajuns in dreptul accesului pe Promenada Polistoaca, in loc sa o luam la dreapta si sa facem ocolul in jurul marii parcari supraetajata ca sa ajungem la partie, Adrian m-a intrebat brusc: "Ce-ai zice, puiut, daca am merge azi pe Polistoaca? Uite, sunt si turisti care o iau pe acolo."

Nu mi-a trebuit mult sa ma decid. Bineintele sa am luat-o pe Polistoaca! Ocazie cu care am facut din nou un milion de poze! :)))

Dar, ca orice blogger care se respecta, mi-am ales mai intai toate pozele cu mine si selfie-urile mele, facute pe tot traseul, si le pun aici, la inceput, pe toate.

Zic eu ca este suficient sa va uitati numai la acest calup de poze ca sa treceti in revista toata plimbarea noastra de azi. Scutiti timp si, in plus, aveti toata informatia relevanta adunata la inceput, concisa, asa cum se practica in gazetaria de succes.:)))

E buna argumentarea? Nu? Sa caut un alt motiv? Sa va zic ca m-am gandit ca vreti sa ma vedeti pe mine mai intai si ca de padure nu prea mai sunteti interesati, ca, nah, sunt copaci, si ce? copaci n-ati mai vazut voi?

Deci eu m-am gandit la voi, sa nu va pun rabdarea la incercare si sa va trec printr-un milion de poze intre care aveam si eu cateva cadre cu mine, rasfirate, de era posibil, doamne fereste, sa le si ratati pe unele! Vedeti? ce nu fac eu pentru voi! :)))))

V-am convins? Nu? Pfff... dar nu va credeam atat de carcotasi! Doar n-ati vrea sa recunosc ca am o doza mare de narcisism si ca am vrut sa fiu eu prima aici, mot, in varf de capita, sa vada toata lumea doar pozele cu mine si atat, caci, evident, nimic altceva nu mai este atat de important in postarea asta, de aici incolo! Hai, pe bune, doar nu vreti sa va spun o asa mare ineptie! Nuuuu... nici vorba de asa ceva! Doamne, cum v-a putut trece prin minte una ca asta? :)))))

Asadar, ca sa nu avem discutii, puteti sari cele un milion de poze cu mine si sa treceti direct la celelalte milioane de poze cu copaci. E bine asa? Nu? Nu vreti nici asa? Ahaaa.... vreti si pozele cu mine! Stiam eu! :)))

Ok, deci astea sunt toate facute azi! Pe principiul "totul sau nimic", care ma caracterizeaza de cand ma stiu, azi l-am "terorizat" pe Adrian cu rugaminti de genul:

"Ah, sufletel, uite ce frumos, te rog, imi faci si mie o poza aici?"

"Te rog, te rog, te rog, imi faci si mie o poza aici?"

"Te rog din tot sufletelul meu, nu te supara, dar imi faci si mie o poza aici?"

"Sufleteeel, nici nu stiu cum sa te rog mai frumos decat atat, chiar nu stiu, dar, te rog, imi faci si mie o poza aici?"

Si alte rugamiti din acelasi registru...

Un milion de rugaminti din acelasi registru! :)))))

Va dati seama ca Sufletelul meu mi-a indeplinit toata rugamintile, din moment ce s-a adunat milionul de poze! Si toate le-a facut numai de dragul meu, pentru ca altfel, n-ar fi facut nici una, niciodata. Pentru ca el nu prea are afinitate cu fotografiatul compulsiv. Adica, n-are deloc. Deloc, deloc. Intelegeti... :))))

Dar, de dragul meu, scumpul de el, a indurat stoic toate rugamintile si le-a dat curs, dar si cu drag, caci numai cand fotograful face ceva cu drag, fotomodelului ii ies pozele asa cum ii place ei, adica foarte bine. :))))

Pe principiul "lauda-ma gura!", imi laud si eu pozele, dar mai ales imi laud fotograful!

Azi s-a intrecut pe sine si mi-a dedicat toata priceperea de care este capabil in obtinerea nu numai a cadrelor perfecte, ci si a acelor cateva instantanee care au fost, cate au fost, daca au fost, ma rog, nu prea au fost, ca mereu eu am fost cea care identificam cadrul in care doream o poza. :)))

Desi, sa recunoastem, si Adrian le-a identificat pe toate din start, dar m-a lasat pe mine sa mi le aleg pe cele in care chiar doream sa fiu fotografiata.

Asta inseamna sa iubesti, asta se cheama dragoste! Adica, si asta, pe langa muuulte altele! ;-)

Actualizare in 11.07.2024: poze noi

Despre padurea si promenada Polistoaca ce sa va mai spun?

Padure ca toate padurile si copaci ca toti copacii! :))))

Dar ce zi superba a fost azi in padure! Vremea perfecta, temperatura perfecta, fara vant, fara arsita, fara umiditate! Pana si cerul a fost fotogenic azi! Albastru intens, insorit, cu norisori albi si pufosi! Iar padurea a fost fenomenala!

Ce-mi puteam dori mai mult pentru cele cateva milioane de poze dedicate padurii de brazi? :))

Au fost si turisti in plimbare azi pe Polistoaca, am si fotografiat discret o parte din ei de la distanta, ca sa nu fiu invaziva si sa intru in intimitatea si anonimitatea lor, dar si localnici iesiti la plimbare, cu care ne-am recunoscut si salutat cordial din mers.

Misterul si culorile padurii, de la tot felul de nuante de verde si de la feluritele foliaje ale pomilor, pana la diferitele degradeuri create de lumina soarelui filtrata de pomi, de la luminisuri pana la intunecimea adancului padurii, de la pasari ciripitoare pana la susurul paraului Polistoaca, azi cam fara apa, e seceta mare in perioada asta, iar firul de apa abia curgea printre pietre, ei bine, toata frumusetea acestei plimbari montane in plin iulie canicular am incercat s-o surprind in pozele care urmeaza, cateva milioane, da, pe care sper sa le savurati si sa va placa cel putin la fel de mult cat v-au placut pozele cu mine, de mai sus. :)))))

Scuzati fraza kilometrica, respirati adanc si mai cititi o data, daca ati pierdut sirul. :)))

Asta e stilul meu, asa imi vin mie ideile, in avalansa, nu le pot opri, asa ca le prind repede din mers, ca sa nu se disipe in eter si sa nu mai stiu ce sa va scriu aici ca sa va conving sa va uitati si la pozele cu padurea, nu numai la cele cu mine. Sic! :))))))

Cuvantul nostru vine din Cuvantul lui Dumnezeu!

"O, omule, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui, prin scris sau grai,

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea mereu spre iad sau rai,

Pe mulţi o să îndrume!

Ce grijă trebuie să pui

În a ta viaţă toată,

Căci gândul care-l scrii sau spui,

S-a dus pe veci... nu-l mai aduni,

Dar vei culege roada lui