Totul a inceput cu un vis. Un vis de floare. Canna Japonica.
Am avut aceasta planta in Gradina din Ardeal, o mostenire preluata de la fostii proprietari, de cand am cumparat acolo. Era o planta inalta, o tufa imensa, plina de frunze verzi-emeraldine, translucide cand batea soarele in ele, ce facea tije lungi, pline cu flori galbene. O minunatie de floare!
Totusi, chiar daca este o planta de gradina, ea nu rezista temperaturilor foarte scazute de iarna de la noi din tara, motiv pentru care trebuie scoasa din pamant toamna si lasata sa hiberneze intr-o pivnita, la temperaturi de peste 0 grade Celsius.
Noi am facut asta doar in prima noastra iarna acolo, cea dintre 2015-2016, insa fiind o planta foarte mare, cu o radacina grea si uriasa, procesul acela de dezgropare, adapostire peste iarna, apoi replantare in pamant primavara ni s-a parut extrem de laborios, greu, obositor si enervant.
Motiv pentru care anul urmator am decis sa o lasam in gradina peste iarna, cu orice risc. Mare greseala.
In iarna aceea, 2016-2017, au murit multe plante din cauza inghetului. Crinii portocalii si colectia de gladiole multicolore, dar si o parte din lalelele rosii care, impreuna cu Canna Japonica, n-au mai prins primavara lui 2017.
Oricum, am avut parte de Canna un sezon intreg, in primul an de dupa mutare. Dupa ce am plantat-o inapoi in gradina in primavara lui 2016, ea a crescut frumos, s-a facut o tufa uriasa, mai inalta decat mine, a si inflorit timp de trei luni, iunie, iulie si august, cu flori mari, galbene-aurii, asemanatoare gladiolelor, apoi, pe masura ce toamna si-a facut simtita prezenta, cu frigul noptilor si cu brume, frunzele au inceput sa paleasca si sa se usuce.
Prima fulguiala din decembrie 2016 ne-a gasit cu toata planta complet uscata (frunzele). Ni s-a parut dezolant. Doar ideea de a ne apuca s-o dezgropam atunci, in plin frig, ne-a dat dureri de cap.
In plus, avusesem atatea treburi de facut in noua noastra proprietate, atatea modificari, schimbari, amenajari, lucrari de constructie, de renovare, de imbunatatire a conditiilor de trai, dar si de infrumusetare, incat pur si simplu n-am mai avut chef si energie pentru mutarea radacinilor Cannei si ale gladiolelor din gradina in pivnita.
Am improvizat noi pentru toate, acolo, in gradina, un fel de adapost impotriva gerurilor si zapezilor care aveau sa vina peste iarna, insa nu aveam inca experienta cu plantele de exterior si n-am luat decizia cea mai buna, iar radacinile si bulbii respectivi n-au rezistat pana in primavara.
Asa ca de atunci am ramas cu un anume regret care ne-a facut pe amandoi, ulterior, peste timp, sa admiram cu o oarecare obsesie toate plantele Canna Japonica de peste tot, pe oriunde le vedeam. Si visul a inceput sa se transforme treptat in dorinta.
Am cautat in arhiva poze din perioada aceea, in care am avut Canna Japonica in Gradina si le-am incarcat mai jos, pentru edificare.
Primele, cele din august 2015 sunt cele facute de mine chiar la prima vizionare a proprietatii, deci cand inca nici nu ne decisesem sa o cumparam.
2015 - august
2015 - decembrie, imediat dupa mutare
2016 - martie, aprilie
2016 - mai
2016 - iunie
2016 - iulie
2016 - august
2016 - septembrie
Dar sa revenim la prezent.
Aici, la munte, am avut sansa de a ne reintalni temporar cu cateva plante de Canna Japonica. Sa va povestesc.
In fata florariei din oras, este un spatiu pe care angajatii florariei il amenajeaza in functie de anotimp sau sezon cu diferite flori (lavanda, craite, anemone, carciumarese, panselute) si cu diverse decoratiuni de gradina (pitici, decoratiuni de Craciun, de Paste, de Halloween, etc).
Sunt si cateva ghivece mari, din piatra, alaturi de cele doua banci amplasate acolo de primarie, pentru odihna.
Ei bine, anul trecut, in doua din aceste ghivece mari, erau, in cadrul unor aranjamente florale mixte, si cate o Canna Japonica in fiecare din ele.
Din pacate, de cate ori am trecut pe langa ele, bancile erau ocupate de oameni care se odihneau acolo si nu am apucat sa le fac nici macar o fotografie. Am cautat in toata arhiva noastra de poze si n-am gasit nici macar una! Nu-mi vine sa cred! :)
Insa, in toamna, prin septembrie, am observat ca facusera seminte pe tijele unde in vara avusesera flori.
Si, uite-asa, s-a aprins un beculet!
Adrian a fost cel care a avut ideea. Oare din seminte n-am putea obtine plante mature, care sa si infloreasca? Cele din ghivecele florariei avusesera florile rosu aprins, spre portocaliu. Am cautat pe internet cateva poze care sa redea specia respectiva.
La inceputul lui iulie 2024 coconul floral s-a deschis, dand la iveala bobocii de flori. Parea a fi un arici mic inchis acolo, asa aratau bobocii, ca niste spini.
Cert este ca abia asteptam sa se deschida prima floare. Inca regret dupa Canna noastra cea galbena din Gradina, dar si aceasta rosie este frumoasa.
Adrian a citit despre metoda noastra de inmultire din seminte si a aflat ca nu se stie intotdeauna culoarea noii plante.
Adica este posibil sa aiba alta culoare decat planta mama din care au fost recoltate semintele, in functie de polenizare si de materialul genetic existent in seminte, in ADN-ul lor ancestral :)
Pozele de mai jos sunt facute in 03 iulie 2024.
Ieri, 06.07.2024, "ariciul" de boboci se desfacuse intr-un buchetel de "tepi" care se asezasera ca un evantai colorat.
Deja stiam culoarea florilor.
Rosu aprins, purpuriu, rosu de foc, cu reflexe portocalii! Doamne, ce bine! Ne-am dorit sa fie aceasta nuanta de rosu calda, aprinsa, vie, aproape fosforescenta!
Actualizare in 19.07.2024: in total 14 flori pana acum!
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)