Oglinzile Sufletului: De la samanta la floare (2)

Actualizare in 19.07.2024: in total 14 flori pana acum!

Actualizare in 11.07.2024: poze noi la final, azi am primit inca doua flori deschise, in total sunt opt flori!

Actualizare in 10.07.2024: poze noi la final, azi am primit inca trei flori deschise, in total sunt sase flori!

Actualizare in 09.07.2024: poze noi la final, azi s-au deschis inca doua flori, deci in total sunt trei flori!

Actualizare in 08.07.2024: poze noi la final, azi s-a deschis si cea de-a doua floare!

Totul a inceput cu un vis. Un vis de floare. Canna Japonica.

Am avut aceasta planta in Gradina din Ardeal, o mostenire preluata de la fostii proprietari, de cand am cumparat acolo. Era o planta inalta, o tufa imensa, plina de frunze verzi-emeraldine, translucide cand batea soarele in ele, ce facea tije lungi, pline cu flori galbene. O minunatie de floare!

Totusi, chiar daca este o planta de gradina, ea nu rezista temperaturilor foarte scazute de iarna de la noi din tara, motiv pentru care trebuie scoasa din pamant toamna si lasata sa hiberneze intr-o pivnita, la temperaturi de peste 0 grade Celsius.

Noi am facut asta doar in prima noastra iarna acolo, cea dintre 2015-2016, insa fiind o planta foarte mare, cu o radacina grea si uriasa, procesul acela de dezgropare, adapostire peste iarna, apoi replantare in pamant primavara ni s-a parut extrem de laborios, greu, obositor si enervant.

Motiv pentru care anul urmator am decis sa o lasam in gradina peste iarna, cu orice risc. Mare greseala.

In iarna aceea, 2016-2017, au murit multe plante din cauza inghetului. Crinii portocalii si colectia de gladiole multicolore, dar si o parte din lalelele rosii care, impreuna cu Canna Japonica, n-au mai prins primavara lui 2017.

Oricum, am avut parte de Canna un sezon intreg, in primul an de dupa mutare. Dupa ce am plantat-o inapoi in gradina in primavara lui 2016, ea a crescut frumos, s-a facut o tufa uriasa, mai inalta decat mine, a si inflorit timp de trei luni, iunie, iulie si august, cu flori mari, galbene-aurii, asemanatoare gladiolelor, apoi, pe masura ce toamna si-a facut simtita prezenta, cu frigul noptilor si cu brume, frunzele au inceput sa paleasca si sa se usuce.

Prima fulguiala din decembrie 2016 ne-a gasit cu toata planta complet uscata (frunzele). Ni s-a parut dezolant. Doar ideea de a ne apuca s-o dezgropam atunci, in plin frig, ne-a dat dureri de cap.

In plus, avusesem atatea treburi de facut in noua noastra proprietate, atatea modificari, schimbari, amenajari, lucrari de constructie, de renovare, de imbunatatire a conditiilor de trai, dar si de infrumusetare, incat pur si simplu n-am mai avut chef si energie pentru mutarea radacinilor Cannei si ale gladiolelor din gradina in pivnita.

Am improvizat noi pentru toate, acolo, in gradina, un fel de adapost impotriva gerurilor si zapezilor care aveau sa vina peste iarna, insa nu aveam inca experienta cu plantele de exterior si n-am luat decizia cea mai buna, iar radacinile si bulbii respectivi n-au rezistat pana in primavara.

Asa ca de atunci am ramas cu un anume regret care ne-a facut pe amandoi, ulterior, peste timp, sa admiram cu o oarecare obsesie toate plantele Canna Japonica de peste tot, pe oriunde le vedeam. Si visul a inceput sa se transforme treptat in dorinta.

Am cautat in arhiva poze din perioada aceea, in care am avut Canna Japonica in Gradina si le-am incarcat mai jos, pentru edificare.

Primele, cele din august 2015 sunt cele facute de mine chiar la prima vizionare a proprietatii, deci cand inca nici nu ne decisesem sa o cumparam.

2015 - august

2015 - decembrie, imediat dupa mutare

2016 - martie, aprilie

2016 - mai

2016 - iunie

2016 - iulie

2016 - august

2016 - septembrie

2016 - octombrie

2016 - noiembrie, decembrie

Dar sa revenim la prezent.

Aici, la munte, am avut sansa de a ne reintalni temporar cu cateva plante de Canna Japonica. Sa va povestesc.

In fata florariei din oras, este un spatiu pe care angajatii florariei il amenajeaza in functie de anotimp sau sezon cu diferite flori (lavanda, craite, anemone, carciumarese, panselute) si cu diverse decoratiuni de gradina (pitici, decoratiuni de Craciun, de Paste, de Halloween, etc).

Sunt si cateva ghivece mari, din piatra, alaturi de cele doua banci amplasate acolo de primarie, pentru odihna.

Ei bine, anul trecut, in doua din aceste ghivece mari, erau, in cadrul unor aranjamente florale mixte, si cate o Canna Japonica in fiecare din ele.

Din pacate, de cate ori am trecut pe langa ele, bancile erau ocupate de oameni care se odihneau acolo si nu am apucat sa le fac nici macar o fotografie. Am cautat in toata arhiva noastra de poze si n-am gasit nici macar una! Nu-mi vine sa cred! :)

Insa, in toamna, prin septembrie, am observat ca facusera seminte pe tijele unde in vara avusesera flori.

Si, uite-asa, s-a aprins un beculet!

Adrian a fost cel care a avut ideea. Oare din seminte n-am putea obtine plante mature, care sa si infloreasca? Cele din ghivecele florariei avusesera florile rosu aprins, spre portocaliu. Am cautat pe internet cateva poze care sa redea specia respectiva.

Asa se face ca, intr-o zi, cand am considerat noi ca semintele trebuie sa fi fost coapte, bune de germinat, ne-am oprit, am rupt cele mai mari capsule cu seminte de la baza tijelor, si ne-am ales cu cateva ce pareau a fi mai mari si promitatoare.

Le-am tinut la loc uscat si intunecat pana in februarie anul acesta (2024), cand Adrian s-a documentat pe internet si a decis ca este timpul sa le punem la incoltit.

Din toate semintele doar cinci pareau sa fie bune, negre si tari, asa cum erau descrise in niste articole de gradinarit. Asa ca, dupa ce au stat peste noapte in apa, pentru a se hidrata, le-am pus in pamant, in niste cutii de conserve.

Era in 28 februarie 2024.

Dupa o saptamana s-a vazut iesind din pamant primul varf. Ulterior s-a dovedit ca numai acela avea sa se transforme in planta, celelalte seminte nefiind viabile.

Asadar, din 7 martie pana pe 11 martie, plantuta noastre de Canna Japonica a crescut ca vrejul de fasole a lui Jack, cel din poveste, si a si scos prima frunza.

Acela a fost momentul in care ne-am hotarat ca este timpul sa primeasca un ghiveci, unul in care sa aiba spatiu pentru dezvoltarea rizomului.

Era in 13 martie 2024, a sasea zi de cand scosese capul la lumina primul varf de planta.

Din ziua aceea totul s-a desfasurat cu repeziciune. Nici nu facea bine o frunza ca deja i se vedea varful urmatoarei frunze ridicandu-se ca un sul de hartie.

Am fotografiat-o aproape zilnic o perioada, uimiti fiind de cat de repede crestea de la o zi la alta. Dupa o luna de cand iesise din pamant, planta avea deja vreo patru frunze mari, imense, cu nervuri frumos colorate, verde-roscat.

Doar doua luni, pana in 07 mai, a stat in acel ghiveci mic. Ulterior a trebuit sa o mutam in altul mai mare.

Pe 7 mai 2024 i-am schimbat ghiveciul. Avea 7 frunze in total.

Facusem o rocada de ghivece ale altor plante din balcon, dupa necesitatile lor, si Canna Japonica a ajuns in ghiveciul in care initial fusese santalul.

Dupa aceasta mutare, Canna si-a ocupat locul in balcon, in loc insorit, cu speranta in viitoarele infloriri.

Acolo, in balcon, insa, planta noastra de Canna japonica a avut alte planuri inainte de inflorire.

Conditiile fiind foarte bune, lumina-lumina, apa-apa, soare-soare, cald-cald, ea s-a hotarat ca vrea mai intai sa faca pui. Doi pui.

Asa ne-am trezit in 16 iunie 2024, deci cu putin peste o luna de cand o mutasem in balcon, cu primul pui, iar dupa trei zile, pe 19 iunie, a aparut si al doilea pui.

Surpriza cea mare ne-a facut-o la final de iunie 2024, pe 29, cand Adrian a descoperit ca, ceea ce paruse a fi un nou sul de frunza in varf, adica cea de-a opta frunza uriasa, s-a dovedit a fi un fel de cocon protector in interiorul caruia se forma tija cu viitorii boboci de floare.

La inceputul lui iulie 2024 coconul floral s-a deschis, dand la iveala bobocii de flori. Parea a fi un arici mic inchis acolo, asa aratau bobocii, ca niste spini.

Cert este ca abia asteptam sa se deschida prima floare. Inca regret dupa Canna noastra cea galbena din Gradina, dar si aceasta rosie este frumoasa.

Adrian a citit despre metoda noastra de inmultire din seminte si a aflat ca nu se stie intotdeauna culoarea noii plante.

Adica este posibil sa aiba alta culoare decat planta mama din care au fost recoltate semintele, in functie de polenizare si de materialul genetic existent in seminte, in ADN-ul lor ancestral :)

Pozele de mai jos sunt facute in 03 iulie 2024.

Ieri, 06.07.2024, "ariciul" de boboci se desfacuse intr-un buchetel de "tepi" care se asezasera ca un evantai colorat.

Deja stiam culoarea florilor.

Rosu aprins, purpuriu, rosu de foc, cu reflexe portocalii! Doamne, ce bine! Ne-am dorit sa fie aceasta nuanta de rosu calda, aprinsa, vie, aproape fosforescenta!

Azi, 07.07.2024, Canna noastra ne-a uimit peste masura!

Avea deschisa o minune de floare!

A fost nevoie sa treaca patru luni din ziua in care a iesit din pamant la lumina acel varf minuscul, respectiv, din 7 martie, pana azi, 07 iulie, pentru ca planta sa creasca si sa infloreasca. Si sa aiba si doi pui de la care ne asteptam acum sa infloreasca si ei.

Stiti cum mai este cunoscut James Bond? Agentul 007. :))

Ei bine, Canna noastra este Agentul 777. De ce? Pai sa va spun. Fiti atenti. :)))

07 martie - a iesit din pamant, la lumina, primul varf

07 mai - i-am schimbat ghiveciul mic cu unul mai mare si am mutat-o din sufragerie in balcon

07 iulie - a inflorit!

Forma florii ei aduce un pic cu orhideele, dar cu petalele mai alungite, nu rotunjite, ca ale orhideelor, insa are forma de cupa cu trei petale mari in sus si una mai subtire in jos, forma perfecta pentru invitarea polenizatorilor.

Asadar, dupa cum veti vedea in pozele care urmeaza, visul nostru, care a pornit de la un pumn de seminte si o speranta, s-a implinit dintr-o singura samanta roditoare si cu multa tenacitate si preocupare in a o ingriji si a-i oferi conditiile optime pentru a ajunge sa infloreasca.

Exact asa se intampla si cu oamenii... cate "seminte" se irosesc fara rod....! cate "plante" ajung sa creasca si sa se dezvolte, dar nu reusesc sa "infloreasca", deci nu ating suprema lor maturitate....

Insa... in noianul de variabile din malaxorul omenirii, putem descoperi uneori si o "samanta" care are in ea tot ce-i trebuie pentru a "incolti". Este suficient doar ca cineva sa o gaseasca, sa o doreasca, sa creada in potentialul ei si sa ii asigure toate conditiile necesare pana la stadiul infloririi.

Abia atunci se va vedea si intelege adevarata valoare a tuturor eforturilor anterioare, caci recompensa "maturitatii" si a primelor "flori" este nepretuita!

Zilele urmatoare voi reveni aici si voi adauga poze pe masura ce se deschid si ceilalti boboci. Daca doriti sa stiti cat de frumoasa poate deveni o astfel de floare maxim inflorita in conditii de balcon, la munte, reveniti aici si verificati pozele ulterioare.