Motto: "Mitul Mariei Magdalena ca desfrânată pocăită se află numai în tradiția bisericească apuseană. În Biserica răsăriteană ortodoxă, ea continuă să fie cinstită ca ceea ce era în realitate: întocmai cu apostolii, apostol al apostolilor, sfântă, martora Învierii."
Doar ea I-a ramas lui Iisus alaturi, de la inceput pana la sfarsit. Ea a fost singura care I-a fost martor al Invierii Lui si prima care a raspandit Vestea Invierii Lui.
Ceilalti...? Toti au fugit infricosati... toti s-au dezis de El... toti I-au intors spatele... toti s-au indoit... Ba, mai mult decat atat, a si fost TRADAT! Nici unul n-a crezut... nici unul nu i-a ramas aproape cand i-a fost cel mai greu... nici unul nu i-a oferit TOTUL.
Doar Ea - Maria Magdalena.
Motto 2: În 2017, Congregaţia pentru Cultul Divin a publicat un decret cu care, "din dorinţa expresă a Papei Francisc", celebrarea sfintei Maria Magdalena, care era comemorare obligatorie, este ridicată la gradul de sărbătoare (se sarbatoreste in fiecare an pe 22 iulie - anul acesta cade peste exact 3 luni de azi, 22 aprilie, a 3-a zi de Pasti).
Papa Francisc (care tocmai a murit ieri, 21 aprilie 2025) a luat această decizie "pentru a semnifica relevanţa acestei femei care a arătat o mare iubire faţă de Cristos şi a fost atât de iubită de Cristos".
Maria
Magdalena (în
ziua de Florii)
Autor: Liliana Pascanu
La
porţile cetăţii mulţimea se adună.
Sosirea
Lui în templu e, parcă, sărbătoare.
Covor
îi fac din lauri, din flori îi fac cunună
Şi îl
petrec în strigăt ca la însurătoare.
El
însă ştie. Crucea-L aşteaptă pe cărare.
Şi-n
fiecare zâmbet e-o piatră ce-L loveşte,
În
fiecare floare El vede-a lor uitare
Şi
simte mâna care deja îl biciuieşte.
Din
fiecare vorbă ce-acum e bucurie
El
gustă picătura pelinului, amară.
Uralele
mulţimii se vor sfârşi. El ştie.
S-or
transforma în fiere şi-n vorbe de ocară.
El
vede înainte. A lor
îmbrăţişare
E
drumul spre Golgota în chin şi umilinţă.
Norodul
îl îmbie spre-a Sa crucificare.
Şi,
totuşi, El îl iartă - e numai neştiinţă.
Din
toată adunarea ce astăzi îl aclamă
O
singură făptură îi va purta solia.
Mariei
Magdalena, ascunsă sub maramă,
Îi
simte neclintită iubirea, bucuria.
Doar
ea îi este-alături mereu pe-această cale,
Ea-l
crede, îl urmează, sub Cruce îl jeleşte,
Şi,
după ce învinge a Morţii cruntă Vale,
Ea,
fără îndoială, e prima ce-L primeşte.
Ea
răspândeşte vestea minunii Învierii,
Ea îi
aşteaptă-n suflet Cuvântul şi Chemarea,
Ea
rupe, prin credinţă, destinul Decăderii,
Ea e
dovadă vie - Iubirea e salvarea.
Ea
este ucenicul care nu se dezminte.
Ea
ştie Adevărul. Ea-L simte. Îl trăieşte.
Ea
este cea prin care aducerea aminte
Se-aprinde,
luminează şi se desăvârşeşte!
Mireasa Cerului
Autor: Liliana Pascanu
Aş
vrea să fiu Floarea de Crin care cântă
În
zorii de ziuă, spre Soare dansând,
Să-mi
fac din petale o rochie sfântă
De
albă de mireasă, aievea visând.
Aş
vrea să-I fiu albă, plăcută mireasmă,
Altarul
să-mi plângă de dor răscolit,
Prin genele-albastre
din catapeteasmă
Să-L
văd cum m-aşteaptă Acela dorit.
Aş
vrea să fiu Floarea de Crin care ştie
Că
toată durerea în veci s-a sfârşit,
Că
trupul Luminii de-acum o să-mi fie
Alături
de sufletul meu înflorit.
Aş
vrea să-I fiu pas peste albe covoare,
Gustând
din corolă parfumul de mir,
Curată
minune să-I fiu la picioare,
Boboci
nesfârşiţi de Iubire pe-un fir.
Aş
vrea să-I fiu Floare de Crin la icoana
La
care mă-nchin dimineaţa, în zori.
Nectarul
din mine să-I fie pomana
La
nunta-I finală cu albele-mi flori.
Pe
frunte aş vrea o cunună de stele,
Şi-n
poală de rochie a Lunii sclipiri
În
piept numai raze de Soare, fidele,
Să-mi
fie eternele mele zidiri.
Aş
vrea să fiu Floarea de Crin adorată
De
Cel către care, smerită, păşesc,
Să-mi
ierte polenul acela de fată
Pierdut
printre genele care-L privesc.
Să-mi
şteargă trecutul ce încă mă doare,
Nuntirea
să-mi fie curatul Hotar,
Senină,
deplină şi caldă uitare
Să-mi
fie, prin voal de mireasă, un Dar.
Spălarea picioarelor
Autor: Liliana Trif
"Nu sunt decât o
altă Marie la picioarele Domnului meu."
Cu undelemn îți curăț
praful, Doamne,
de pe picioare. Talpa
o să-ți șterg
cu părul lung și-apoi
să mă condamne
toți fariseii. Lângă
Tine merg
oriunde-o să mă chemi,
căci nicio cruce
nu mă-nspăimântă-acum,
când știu că Tu
de roaba ta, aminte-Ți
vei aduce,
acolo-n rai.
Întâmpină-mă cu
Lumină din Lumina
Învierii,
că am urcat desculță
pe Tabor
și am simțit piroanele
durerii
intrându-mi până-n
suflet. N-o să mor.
Călătoria mea de-aici
începe,
din sângele ce mi-a
răscumpărat
căderea în păcat să
pot pricepe
cât mă iubești,
Iisuse! Mi-ai iertat
și rătăciri pe care nu
le iartă
a lumii lege, de-aia
voi veghea
să țin deschis-a
sufletului poartă
și să mă-nvrednicesc
a-ți curăța
picioarele cu mir de
colbul serii
pe care-ai străbătut-o
să-mi aduci
Lumina și speranța Învierii
și lacrima din ochi să
mi-o usuci.
Ghetsemani
Autor: Zorica Lațcu
Picioarele spălate de plânsul Magdalenii
Se frânseră. Sub raza divinei milostenii
Iisus căzu în rugă, cu fața-nsângerată,
Și greu, în pacea nopții, rosti cuvântul: Tată,
Îți simt durerea sfântă și grija părintească,
Mă doare mila caldă ce vrea să mă-nvelească,
Mă tulbură iubirea și jalea de Părinte.
Când sângele va curge prinos al jertfei sfinte,
Când urletul mulțimii va cere de la Tine
Să osândești pe Domnul luminilor depline,
Când voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Când Fiul Tău cădea-va, sub bici, fără putere,
Când sfârtecându-mi trupul în drumul alb de țară
Voi duce spre Golgota cereasca mea povară,
Părinte-al meu, în milă să nu-ți uiți legământul,
Mă lasă cu durerea să mântuiesc pământul.
Să nu-ți aduni blestemul și fulgerele toate,
Ca să oprești mânia neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dânșii cu ploaie de pucioasă,
În marea Ta Iubire mă uită și mă lasă,
Mă lasă, Doamne-al milei, să nu-ți mai simt Iubirea,
Să știu că nu-mi ajunge la Tine tânguirea.
Te-mbracă azi în haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfântă a Învierii mele.
Ca să nu știu cât suferi în lumile-ți senine,
Părinte, fă să treacă paharul de la mine.
Iisus ridică fruntea și-ncepe să coboare.
O aripă de înger 'l-atinse cu răcoare.
„Dimineața, în Duminica Paștelui, nu mă
gândesc la cozonaci, iepurași sau ouă, ci la Ea — Maria Magdalena — singură la mormânt, plângând.
Când toți ceilalți au fugit, când
speranța părea stinsă, ea a rămas. Nu pentru că se aștepta la înviere, ci
pentru că iubea. Ea a urmat pe cel ce o văzuse deplin, a vindecat-o profund și
a purtat o înțelepciune atât de strălucitoare încât a renunțat la tot pentru a
umbla în lumina ei. Când a fost întrebată de ce a rămas, Biblia notează
răspunsul ei,
“Unde altundeva să mă duc? ”
Aceasta este inima adesea trecută cu
vederea a Paștelui: o femeie, credincioasă în întuneric. Primul martor al lui
Hristos înviat. Cea care l-a văzut nu cu ochii, ci cu limpezimea iubirii.
Maria Magdalena a fost mult timp
neînțeleasă, numită greșit, dezaliniată, ignorată și redusă la tăcere. Cu toate
acestea, sub distorsiuni se află o prezență puternică - un învățător spiritual,
căutător, vindecător și mistic în propriul ei drept. Ea este numită în
„Evanghelia Mariei, „femeia care le cunoștea pe toate”. Sursele timpurii o
numesc apostolii. Alții spun că ea a fost cea pe care Iisus a iubit-o cel mai
profund - nu cu posesivitate, ci cu recunoaștere. O oglindă sacră.
După răstignire, legenda spune că ea a
călătorit în Franța, purtând învățăturile sale în inimă. Acolo și-a trăit
restul vieții într-o peșteră de lângă Sainte-Baume - departe de scaunele
puterii, dar aproape de liniștea în care vorbește spiritul. Pelerinii pășesc și
astăzi pe acea cărare de munte, căutând chipul feminin al devotamentului,
înțelepciunii și focului.
Într-adevăr, a ei este povestea
Divinului Feminin ascuns. Cineva trebuie să caute cu sârguință. Cineva trebuie
să sape pentru a o găsi. Trebuie să plângi la mormânt. Dar când este găsit -
oh, cum schimbă totul.
Maria Magdalena ne amintește că a iubi
lumina este ușor. Să iubești prin întuneric - asta este sfânt.
De Paști, mă întorc la lucrările mele
ale ei. O rugăciune vizuală. Un mod de a-și ține prezența în cameră. Ea este
încă aici, în fiecare inimă care alege Iubirea chiar și atunci când povestea
pare terminată. În fiecare femeie care refuză să uite ceea ce știe. În fiecare
suflet care așteaptă la mormânt - nu pentru dovezi, ci pentru că Dragostea este
demnă de loialitate.
"Cea care era plină de lumină... a
umblat cu Domnul, iar când el a plecat, ea a urmat. ”
— din Evanghelia Mariei
S-ar putea să ne găsim într-o lume plină
de întuneric și nesiguri unde duce calea noastră. Fie ca noi să-i urmăm calea
devotamentului sacru. De înțelepciune dincolo de doctrină. De prezență în
întuneric.
Și fie ca noi să recunoaștem Divinul
când Ea ne strigă numele.
“Maria de Magdala”
Maria Magdalena este cunoscută ca apostolul apostolului.
Întruparea și Uniunea ei divină cu
Flacăra ei Gemană Iubită, Iisus Hristos, adusă prin podul dintre Cer și Pământ.
Cu această ancorată, ea a stat pentru ambele aspecte ale ființei pe deplin
umane și pe deplin divine.
Maria Magdalena reprezintă o dragoste neclintită,
la care avem cu toții acces prin vulnerabilitatea din inimă. Ea înțelege că
dragostea face toate lucrurile sacre de la animale la îngeri, de la cele mai
sărace la cele mai puternice. Dragostea este cea care vede valoarea inerentă a
tuturor lucrurilor. Dragostea este cea care rămâne chiar și în cele mai
întunecate momente și moartea.
Acesta este motivul pentru care ea a
fost atât de iubită lui Iisus.
Ea nu a căutat niciodată să îl urmeze,
în schimb, a devenit adevăratul ei sine. Ea i-a fost parteneră egală și
însoțitoare iubită în învățături și transmisie.
Marea iubire a Mariei Magdelene a adus
învierea.
Ea i-a stat alături și a fost ultima în
picioare când Iisus trecea pe cruce, a asistat și ea la ridicarea lui.
Maria Magdalena detine oul cosmic al
renasterii, a trecut prin cele 7 etape ale invataturilor secrete pe care Iisus
i le-a dat pentru a ajunge la suflet, sau la nous, care este cel mai inalt
punct al sufletului. În această uniune sacră cu sufletul ei este ceea ce i-a
permis să-l vadă pe Hristos înviat.
Maria Magdalena ne amintește tuturor că
avem puterea de a primi viziuni din interior. Că suntem demni de o asemenea
apropiere de Divin pentru că asta este și jumătatea a ceea ce înseamnă să fii cu
adevărat om.
Există o punte între Cer și Pământ. Cea
mai adevărată biserică în care putem intra este inima noastră și aceasta este
puterea noastră acolo unde dragostea nu se termină niciodată. Ea te întreabă
unde nu a ajuns dragostea ta sau în ce locuri nu a atins încă dragostea ta?
Aduceți iubire oriunde dragostea încă nu a ajuns sau atinsă. (Abigail Stellar
Shekinah)
„Au încercat să o şteargă.
Au etichetat-o greşit.
I-au rescris numele cu
rușine ca să uităm adevărul.
Dar Maria Magdalena nu a
fost niciodată pierdută. Ea nu a fost niciodată distrusă.
Ea nu a fost niciodată
salvată de Yeshua pentru că a mers alături de el ca o flacără egală.
Cea care ți s-a spus că
este o prostituată era, într-adevăr, o Preoteasă în Flacără, o păstrătoare a
descendenței, un pergament viu al codurilor divine ale lui Hristos feminin
Ea l-a uns pe Yeshua
înainte de moartea lui nu pentru că îl venera, ci pentru că i-a recunoscut
sufletul, iar el l-a recunoscut pe al ei
Au venit aici ca o
pereche.
Nu ca profesor și student,
ci ca oglindă și oglindă. Flacără și flacără. Magdalena era Turnul, nu un loc,
ci un titlu. Un stâlp între lumi. Un gardian al uniunii sacre și al reînvierii
pântecului.
După răstignire, nu a
dispărut. Ea a purtat codurile Graalului Viu, a fugit în Galia și a început să
ancoreze adevărata cale a lui Hristos, nu prin predicare, ci prin prezență,
ungere și aducere aminte.
Flacăra ei nu s-a stins
niciodată.
Era ascunsa în liniile de
sânge.
Era protejata în
pergamente.
A fost îngropata în
templele Pământului și coridoare de vis, așteptând exact acest moment.
Și acum se ridică din nou.
Nu în biserici.
Nu în teologie.
Dar în tine.
În femeia care își
revendică vocea sacră.
În omul care se înmoaie în
amintirea divină.
În flăcările gemene
regăsindu-ne, nu pentru romantism, ci pentru misiune.
Magdalena nu este un mit.
Ea este un subiect actual.
Când simți durerea de a te
întoarce acasă,
când plângi fără motiv sub
lună plină,
când inima ți se rupe în
prezența Adevărului...
Asta e ea.
Ea a fost de așteptare. Nu
de lăudat, ci de luat aminte. Și când destui dintre noi ne amintim... Turnul se
va ridica complet.
Și în sfârșit vom merge
din nou în Adevărul a ceea ce nu a fost niciodată pierdut.
Flacăra Magdalenei
trăiește. Și ea este cu noi acum.
- Zachary pescary
Leroy Ifeanyi OkorohaGregg Braden Bruce Lipton Joe Dispenza FANS NZ
Maria Magdalena
Autor: Astrid Madeleine Wyke
Înainte ca lumea să o numească curvă...
înainte ca biserica să-i îngroape povestea sub secole de
rușine...
Maria Magdalena a fost omologul.
Nu un adept.
Nu un trecător.
Dar egalul.
Frecvența feminină a conștiinței lui Hristos.
În timp ce alții se împrăștiau...
Ea a rămas.
A plâns la mormânt...
A așteptat în tăcere...
și a devenit prima care a privit lumina răsăritului.
Ea a fost martoră la înviere.
A simțit-o în oasele ei.
Și-a auzit numele rostit de divin.
Și în acel moment...
cel mai sacru adevăr a fost dezvăluit:
Viața este eternă.
Dragostea depășește forma.
Femininul nu a fost niciodată secundar...
Ea era portalul.
Iisus poate că a purtat lumina..
dar Maria a purtat amintirea.
Cunoaşterea.
Codurile.
Evanghelia care nu ar putea fi scrisă niciodată cu cerneală...
pentru că întotdeauna a fost menita să fie simțită.
Și poate asta e adevărata Evanghelie...
Că moartea nu este sfârșitul.
Această înălțare este reală.
Că divinul trăiește în noi...
în durerea noastră...
în devotamentul nostru...
în întoarcerea noastră la adevăr.
Învierea nu a fost un miracol pentru un singur om.
A fost o profeție.
O moștenire.
... pentru noi toți.
O chemare de a ne aminti că nicio parte din tine nu este
vreodată pierdută cu adevărat.
Nu părțile care s-au rupt.
Nu părțile care rătăcesc.
Nu părțile care au fost răstignite de viață.
Se ridică și ei.
Acest Paște...
Onoreaza Magdalena din noi toți.
Cea care rămâne.
Cea care știe.
Cea care nu are nevoie de amvon ca să fie sfântă.
Și îl onorează pe Hristos nu doar ca pe un mântuitor...
ci ca o oglindă a ceea ce este posibil atunci când întruchipăm
iubirea...
și moare tot ce este fals.
S-a ridicat.
Şi-a amintit.
Și povestea lor încă trăiește în noi.
Cine era cu adevărat
Maria Magdalena?
În 2017, Congregaţia pentru Cultul Divin a
publicat un decret cu care, "din dorinţa expresă a Papei Francisc",
celebrarea sfintei Maria Magdalena, care era comemorare obligatorie, este
ridicată la gradul de sărbătoare. Papa a luat această decizie "pentru a
semnifica relevanţa acestei femei care a arătat o mare iubire faţă de Cristos
şi a fost atât de iubită de Cristos", a explicat secretarul dicasterului,
arhiepiscopul Arthur Roche. Dar cine era Maria Magdalena, pe care Toma de
Aquino a definit-o "apostola apostolilor"?
Magdala
În
Evanghelii se citeşte că era originară din Magdala, sat de pescari pe malul
apusean al lacului Tiberiadei, centru comercial hitit denumit în greacă
Tarichea (peşte sărat). Aici, în anii Şaizeci din secolul al XX-lea a fost
făcută o extinsă campanie de săpături arheologice de franciscanii de la Studium Biblicum Franciscanum din
Ierusalim: a ieşit la iveală o vastă porţiune a ţesutului urban care cuprinde,
printre altele, o mare piaţă cu quadriportici, o vilă mozaicată şi un complex
termal complet. Cu săpăturile ulterioare franciscanii au readus la lumină şi
importante resturi de structuri portuare. Într-o zonă adiacentă, în
proprietatea Legionarilor lui Cristos, o campanie de săpături începută în 2009
a permis în schimb găsirea sinagogii citadine, una dintre cele mai vechi descoperite
în Israel: prin poziţia sa, pe drumul care leagă Nazaret şi Cafarnaum, se
consideră că probabil a fost frecventată de Isus.
Echivocurile cu privire la identitate
Maria
Magdalena îşi face apariţia în capitolul 8 al Evangheliei lui Luca: Isus mergea
prin cetăţi şi sate anunţând vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu şi erau
cu El cei doisprezece şi câteva femei care au fost vindecate de duhuri rele şi
de infirmităţi şi îi slujeau cu bunurile lor. Între ele era "Maria, numită
Magdalena, din care ieşiseră şapte diavoli". Aşa cum a scris cardinalul
Gianfranco Ravasi, "în sine, expresia [şapte diavoli] putea indica un
foarte grav (şapte este numărul plinătăţii) rău fizic sau moral care a lovit
femeia şi de care Isus a eliberat-o. Însă tradiţia, care durează până astăzi, a
făcut din Maria o prostituată şi asta numai pentru că în pagina evanghelică
precedentă - capitolul 7 din Luca - se relatează istoria convertirii unei
anonime "păcătoase cunoscute din cetatea aceea", care a uns cu
untdelemn parfumat picioarele lui Isus, oaspete în casa unui cunoscut fariseu,
le-a udat cu lacrimile sale şi le-a şters cu părul său". Astfel, fără
nicio legătură textuală reală, Maria din Magdala a fost identificată cu acea
prostituată fără nume.
Dar
există un echivoc ulterior: de fapt, continuă Ravasi, ungerea cu untdelemn
parfumat este un gest care a fost făcut şi de Maria, sora lui Marta şi Lazăr,
într-o ocazie diferită (In 12,1-8).
Şi astfel, Maria din Magdala "va fi identificată de unele tradiţii
populare chiar cu această Maria din Betania, după ce a fost confundată cu
prostituata din Galileea".
Eliberarea de rău
Chinuită
de un rău foarte grav, a cărui natură nu se cunoaşte, Maria Magdalena aparţine
aşadar acelui popor de bărbaţi, femei şi copii în multe moduri răniţi pe care
Isus îi scapă de disperare redându-i vieţii şi afectelor lor cele mai dragi.
Isus, în numele lui Dumnezeu, săvârşeşte numai gesturi de eliberare de rău şi
de răscumpărare a speranţei pierdute. Dorinţa umană după o viaţă bună şi
fericită este corectă şi aparţine intenţiei lui Dumnezeu, care este Dumnezeu al
grijii, niciodată complice al răului, chiar dacă omul (din afara şi dinăuntrul
religiei) are mereu ispita de a-l imagina ca un samavolnic cu intenţii
indescifrabile.
Sub cruce
Maria
Magdalena apare iarăşi în Evanghelii în momentul cel mai teribil şi dramatic al
vieţii lui Isus. În alipirea sa fidelă şi tenace de Învăţător îl însoţeşte până
la Calvar şi rămâne, împreună cu alte femei, ca să privească de departe. Este
apoi prezentă când Iosif din Arimateea depune trupul lui Isus în mormânt, care
este închis cu o piatră. După ziua de sâmbătă, în dimineaţa primei zile a
săptămânii - se citeşte la capitolul 20 din Evanghelia lui Ioan - se întoarce
la mormânt: descoperă că piatra a fost dată la o parte şi aleargă ca să-l
anunţe pe Petru şi pe Ioan, care, la rândul lor, vor alerga la mormânt
descoperind lipsa trupului Domnului.
Întâlnirea cu Cel Înviat
În
timp ce cei doi discipoli se întorc acasă, ea rămâne, în lacrimi. Şi începe un
parcurs care de la necredinţă se deschide progresiv la credinţă. Aplecându-se
spre mormânt observă doi îngeri şi le spune că nu ştie unde a fost pus trupul
Domnului. Apoi, întorcându-se, îl vede pe Isus dar nu-l recunoaşte, crede că
este paznicul grădinii şi când El o întrebă de ce plânge şi pe cine caută, ea
răspunde: "«Domnule, dacă l-ai luat tu, spune-mi unde l-ai pus şi mă voi
duce să-l iau». Isus i-a spus: «Marie!»" (In 20,15-16).
În
această privinţă Carlo Maria Martini comenta: "Am fi putut să ne imaginăm
alte moduri de a se prezenta. Isus alege modul cel mai personal şi cel mai
nemijlocit: apelarea pe nume. În sine nu spune nimic pentru că «Maria» poate
să-l pronunţe oricine şi nu explică învierea şi nici faptul că Domnul e cel
care o cheamă. Însă toţi înţelegem că acea apelare, în acel moment, în acea
situaţie, cu acea voce, cu acel ton, este modul cel mai personal de revelare şi
care nu-l priveşte numai pe Isus, ci pe Isus în raportul său cu ea. El se
revelează ca Domnul său, acela pe care ea îl caută".
Dialogul
la mormânt continuă: Maria Magdalena, "întorcându-se, i-a spus în
evreieşte: «Rabbuni» - care înseamnă «Învăţătorule». Isus i-a zis: «Nu mă
reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi
spune-le: Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul
vostru». Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe
Domnul şi că el i-a spus acestea" (In 20,16-18).
Maternitatea Magdalenei
"Magdalena
este prima dintre femeile care l-au urmat pe Isus care îl proclamă ca Acela
care a învins moartea, prima apostolă care vesteşte bucurosul mesaj central al
Paştelui", afirmă teologa Cristiana Dobner, carmelitană desculţă. "Ea
exprimă maternitatea în credinţă şi a credinţei adică acea aptitudine de a
genera viaţă adevărată, o viaţă de fii ai lui Dumnezeu, în care travaliul
existenţial comun oricărui om îşi are destinul său în învierea şi în veşnicia
promise şi inaugurate de Fiul, «primul născut» dintre mulţi fraţi (Rom8,29). Cu Maria Magdalena se deschide
acea lungă ceată, şi astăzi mai puţin cunoscută, de mame care, de-a lungul
secolelor, s-au încredinţat naşterii de fii ai lui Dumnezeu şi se pot alătura
părinţilor Bisericii: împreună cu patristica există, ascunsă dar prezentă, şi o
matristică.
Decizia
lui Francisc este un dar frumos, expresie a unei revoluţii antropologice care
atinge femeia şi cuprinde întreaga realitate eclezială. De fapt, instituirea
acestei sărbători nu trebuie citită ca o revanşă femeiască: s-ar cădea în mod
nesăbuit în mentalitatea egalitarismului. Semnificaţia este cu totul alta: a
înţelege că bărbatul şi femeia împreună şi numai împreună, într-o dualitate
întrupată, pot deveni vestitori luminoşi ai Celui Înviat".
În istoria artei: mironosiţa
Maria
Magdalena, în cursul secolelor, a fost reprezentată îndeosebi în patru moduri:
"Înainte de toate - afirmă monseniorul Timothy Verdon, profesor de istoria
artei la Stanford University şi director al Muzeului Operei de la Domul din
Firenze - este adesea reprezentată ca una dintre mironosiţe, femeile evlavioase
care în dimineaţa de Paşte au mers la mormânt ducând unguente pentru trupul
Domnului. Între ele Magdalena poate fi recunoscută datorită faptului că, începând
de la sfârşitul Evului Mediu, este reprezentată cu părul lung despletit, adesea
blond: asta ne face să înţelegem că artiştii, conform unei tradiţii care s-a
afirmat în Occident (şi care nu este împărtăşită în Orientul creştin), o
identificau cu femeia păcătoasă care ştersese picioarele lui Isus cu părul său.
Părul lung este deci o aluzie la acest contact intim şi la condiţia de
prostituată: femeile cumsecade nu umblau cu părul despletit".
Penitenta
În
arta de la sfârşitul Evului Mediu, Maria Magdalena apare şi ca penitentă pentru
că - explică Verdon - conform unei legende ea era o mare păcătoasă care, după
convertire şi după întâlnirea cu Cel Înviat, a mers să trăiască în sudul
Franţei, aproape de Marseille, unde vestea Evanghelia: "Cultul Magdalenei
penitentă i-a fascinat pe mulţi artişti, care au considerat-o corespondentul
feminin al lui Ioan Botezătorul. În general este reprezentată cu haine
asemănătoare cu acelea ale Botezătorului sau este acoperită numai de părul său.
Frumuseţea exterioară a abandonat-o, faţa este marcată de posturi şi de veghi
nocturne în rugăciune, dar este luminată de frumuseţea interioară pentru că a
găsit pace şi bucurie în Domnul. Statuia Magdalenei penitentă de Donatello,
sculptată pentru baptisteriul din Firenze, este o capodoperă autentică".
Îndurerata
Adesea
Magdalena este reprezentată şi la picioarele crucii: una dintre operele cele
mai semnificative, după părerea lui Verdon, este un panou mic de Masaccio
(expus la Napoli) în care Magdalena este reprezentată din spate, sub cruce,
braţele întinse spre Cristos, părul lung blond care cade aproape ca un evantai
pe mantia roşie enormă: "O imagine de puternic dramatism. Adesea durerea
reţinută a Fecioarei a fost contrapusă durerii Magdalenei, aproape fără
control. Să ne gândim de exemplu la Pietà de
Tiziano, în care femeia înaintează ca şi cum ar vrea să cheme întreaga lume să
recunoască nedreptatea morţii lui Isus, care zace în braţele Mariei; sau să ne
gândim la celebrul grup statuar al lui Niccolò dell'Arca, în care printre
multele figuri cea mai teatrală este tocmai cea a Magdalenei care se năpusteşte
cu forţa unui uragan spre Cristos mort".
Chemată pe nume
În
afară de asta sunt multe reprezentări ale întâlnirii cu Cel Înviat:
"Exemplare şi magnifice sunt cele ale lui Giotto, în Cappella degli
Scrovegni, şi a lui Beato Angelico în conventul Sfântul Marcu", conclude
Verdon. "Maria Magdalena a trăit o experienţă de mântuire profundă prin
opera lui Isus: când se aude chemată pe nume în ea se aprinde amintirea
întregii istorii trăite cu El: toate acestea sunt în iconografia scenei pe care
o numim «Noli me tangere»".
http://www.e-communio.ro/stire13356-cine-era-cu-adevarat-maria-magdalena
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Cine a fost Maria Magdalena
Potrivit Bibliei, Maria Magdalena a călătorit cu Iisus Hristos, a fost martoră la răstignirea lui și a fost unul dintre primii oameni care au aflat de învierea lui.
Maria
Magdalena este considerată ca fiind una dintre cele mai populare sfinte, asta
din pricina extremelor vieții ei.
Maria
Magdalena a trecut de la prostituată la eremită, de la păcat la sfințenie și de
la durere la slavă.
Potrivit Sfintei Scripturi, Maria Magdalena a fost „apostolul pentru apostoli” și „prietenă” a lui Iisus Hristos, o femeie care a iubit mult și căreia i s-au iertat multe, potrivit doxologia.
Viața Mariei Magdalena, cel mai important discipol al
lui Iisus
Maria
Magdalena s-a născut în familia Neftalim, într-un oraș din Galileea, situat în
regiunea nordică a Palestinei antice (astăzi nordul Israelului).
Maria
Magdalena a trăit în vremea venirii lui Iisus Hristos pe pământ, atunci când
mântuitorul îi scăpa pe oameni de boli și de toate neputințele, izgonea
diavolii din oameni și făcea bine tuturor.
Potrivit unei
vechi scrieri, Maria Magdalena împreună cu fratelei Lazăr și Maximim (unul
dintre cei 72 de apostoli) și alți însoțitori au călătorit cu barca pe Marea
Mediterană pentru a fugi de persecuțiile care aveau loc în Palestina.
Ulterior,
Maria Magdalena ar fi plecat către Marsilia, unde a început evanghelizarea
zonei Provence. Pe urmă s-a retras în peștera „La Sainte Baume“ timp de 30
de ani.
Conform
istoriei, când i-a venit moartea, Maria Magdalena a fost dusă de îngeri la
Aix-en-Provence, în oratoriul San Maximin, unde i s-a făcut maslul.
Maria Magdalena, unul dintre apostoli
Potrivit
evangheliei după Ioan, Maria Magdalena era împreună cu Iisus în timpul
predicilor, a fost martoră la moartea și învierea lui Iisus și i-a învățat pe
alții sfânta Evanghelie. De asemenea, ea a fost cea care i-a anunțat pe
apostoli de Învierea lui Iisus.
Dr. Tal Ilan
consideră că Maria Magdalena a fost fondatoarea creștinismului, fiind prima
persoană care a susținut că Iisus a înviat.
Controverse legate de Maria Magdalena
Maria
Magdalena este una dintre cele mai controversate figuri din religia creştină.
De-a lungul
timpului, de la primii lideri ai bisericii, la savanți, romancieri și regizori
de film au fost interesați de viața Mariei Magdalena.
Pe deoparte,
Maria Magdalena era considerată ca fiind prostituată, o femeie ruinată care s-a
pocăit și a fost salvată de Iisus Hristos.
Pe de altă
parte, unele vechi texte creștine au descris-o pe Maria Magdalena nu doar ca pe
o simplă urmașă, ci ca pe tovarășul de încredere al lui Isus, iar unii au
interpretat că era chiar soția lui.
Toate cele
patru evanghelii canonice ale Noului Testament (Matei, Marcu, Luca și Ioan) au
remarcat prezența Mariei Magdalena la răstignirea lui Isus, dar numai
Evanghelia după Luca menționează despre rolul ei în viața și slujirea lui Isus,
catalogând-o drept o femeie care a fost vindecată de duhuri rele. (Luca 8:1-3)
Potrivit lui
Luca, după ce Isus a scos din ea șapte demoni, Maria a devenit parte dintr-un
grup de femei care au călătorit cu el și cu cei 12 apostoli ai săi, „proclamând
vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu”.
În 2012,
Karen Wing, un profesor de la Harvard a anunțat că a descoperit un papirus pe
care scria „Iisus a spus către ei, soţia mea”, însă s-a dovedit că papirusul a
fost fals.
Creștinii
gnostici o descriu pe Maria Magdalena ca fiind concubina sau chiar soția lui
Iisus Hristos.
Un text găsit
în Egipt în 1896, menționează că Iisus o considera pe Maria Magdalena mai
importantă decât ceilalți apostoli.
De asemenea,
într-unul din textele care se crede că au fost scrise de primii creștini, se
spune că Maria Magdalena era concubina lui Iisus și că a iubit-o mai mai mult
pe ea, decât pe ceilalți discipoli.
În text se
arată că „o săruta des pe Maria, pe (cuvânt indescifrabil), dar unii cercetării
au dedus că era vorba de „gură”.
Versiunea
potrivit căreia, Maria Magdalena ar fi fost prostituată nu a fost acceptată de
biserica ortodoxă sau de cea protstantă, iar în 1969, Biserica Catolică a
menționat că în Biblia nu susține imagine de prostituată a Mariei Magdalena.
În prezent, Maria Magdalena este considerată ca fiind o sfântă în bisericile ortodoxe, catoloce, anglicane și lutherane.
Autor: BIANCA SITARU
https://stirileprotv.ro/divers/sfanta-maria-magdalena-viata-celui-mai-important-discipol-al-lui-isus-hristos.html
Sfânta Mironosiţă şi întocmai
cu Apostolii Maria Magdalena
Maria Magdalena (literal Maria din Magdala, în ebraică מרים ממגדל, “Miriam din Migdal”) a fost o femeie discipol a lui Iisus Hristos, venerată ca sfântă în creștinism.
Viața
În Evanghelia după Luca (8:2), Maria Magdalena este
menționată ca prima femeie vindecată de Isus din Nazaret, pe care apoi l-a
urmat. Se mai spune că stătea lângă Crucea lui Isus (Marcu 15:40-41), că era la
mormântul lui Isus (Marcu 15:47), iar în dimineața Paștilor s-a dus la mormânt cu celelalte femei
(Marcu 16:1-8). Domnul înviat i s-a arătat mai întâi ei și a trimis-o să ducă
vestea Învierii ucenicilor (Marcu 16:9, In. 20:14-18).
În Biblie mai apare scris despre ea în Noul Testament în următoarele versete: Tot în prima zi, a Învierii, Domnul s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni! (Marcu 16:9). Ea stătea afara lângă mormântul gol și plângea și plecându-se spre mormânt a văzut doi îngeri în veșminte albe, unde a fost trupul Lui Iisus. Îngerii au întrebat-o: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea a răspuns: Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus! Apoi întorcându-se înapoi a văzut pe Iisus, care a întrebat-o: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea crezând ca este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica! Iisus iarăși i-a zis: Marie! Ea întorcându-se și văzând ca este Iisus, a exclamat în evreiește: Rabuni! (adică Învățătorule). Apoi Iisus a trimis-o la propovăduirea Evangheliei și Maria Magdalena a mers și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul. (Ioan 20:11-18).
Biblia nu susține nicăieri că Maria Magdalena ar fi
fost o prostituată, acesta fiind un mit inventat de slujbașii bisericii pentru
a limita rolul femeilor în biserică. Maria Magdalena a fost confundată cu
femeia păcătoasă care i-a spălat picioarele lui Isus, iar aceasta cu Maria,
sora Martei, din Evanghelia după Ioan. Papa Grigore I cel Mare a preluat aceste
zvonuri, declarând-o într-o predică din secolul al VI-lea pe Maria Magdalena
drept posedată de șapte demoni, păcătoasă care în cele din urmă s-a pocăit.
Începând din vremea papei Grigore cel Mare, în Occident se presupunea că este
aceeași persoană cu păcătoasa care i-a spălat picioarele lui Iisus (Luca
7:36-50) și cu sora Martei și a lui Lazăr (Luca 10:18-50; In. 12:1-8), dar
Biblia susține că Mariiile respective proveneau din orașe diferite, deci nu
puteau fi aceeași persoană. În 1969, Biserica Catolică a retractat zvonul că
Maria Magdalena ar fi fost o prostituată.
Biserica Ortodoxă nu a identificat-o niciodată pe Maria Magdalena cu Maria din Betania sau cu „femeia păcătoasă” care l-a uns pe Isus în Luca 7:36–50 și a învățat mereu că Maria a fost o femeie virtuoasă toată viața ei, chiar dinainte de convertire. Ei nu au adorat-o drept penitentă. Imaginea Mariei Magdalena nu a fost confundată cu cea a altor femei menționate în textele până la predica Papei Grigorie cel Mare în secolul al VI-lea, dar chiar atunci asta s-a întâmplat doar în cadrul tradițiilor vestice. În ortodoxie, ea a fost în mod tradițional onorată drept o „purtătoare de mir” (Μυροφόρος; echivalentul celor trei Marii vestice) și drept „egală cu apostolii” (ἰσαπόστολος).
Apostoli trimiși către apostoli
Conform evangheliilor canonice,
Maria Magdalena îndeplinește toate criteriile pentru a fi considerată apostol:
a fost împreună cu Isus în timpul predicilor lui, a fost martoră la moartea și
învierea lui Isus și i-a învățat pe alții evanghelia (ceilalți apostoli au
aflat de la ea de învierea lui Isus, conform Evangheliei după Ioan). Dr. Tal
Ilan consideră că Maria Magdalena a fost fondatoarea creștinismului, fiind
prima persoană care a susținut că Isus a înviat. Bart Ehrman este de acord,
susținând că ea a fost primul apostol și menționând printre altele titlul ei
medieval apostola apostolorum.
Documente apocrife
În anul 1896, lângă localitatea Nag
Hammadi din Egipt, au fost descoperite trei papirusuri în limba coptă. Unul
dintre ele era documentul apocrif „Evanghelia după Maria Magdalena“, o
lucrare gnostică, redactată în jurul anului 160 d.C. Ulterior, două copii în
limba greacă ale acestui document au fost descoperite și în nordul Egiptului,
alături de o copie a Evangheliei apocrife a lui Toma. Aceste evanghelii nu au
fost incluse în Noul Testament, deoarece conțineau relatări contrare ideologiei
taberei proto-ortodoxe.
Conform Evangheliei după
Filip, Maria Magdalena a fost discipola preferată a lui Isus. Oricare ar fi
realitatea, este extrem de improbabil ca Isus să nu fi fost căsătorit, un
bărbat evreu fără copii fiind considerat la fel cu ucigașii. Biblia nu oferă un
răspuns la întrebarea dacă Isus a fost căsătorit (sau nu).
Cultul
Cultul Mariei Magdalena s-a
răspândit în Biserica apuseană, mai ales începând din secolul al XII-lea.
Basilica „Sf. Maria Magdalena“ din Vézelay, Franța, este
dedicată acestei sfinte. În cripta de sub altar se păstrează presupusele sale
relicve. De asemenea, catedrala ortodoxă din Varșovia îi este dedicată. Este
sărbătorită în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă la 22 iulie.
Tema „Maria Magdalena în penitență“
în artă
Există o tradiție conform căreia
Maria Magdalena, fratele ei (Lazăr) și Maximin (unul din cei 72 de discipoli),
împreună cu alți însoțitori, ar fi călătorit cu barca pe Marea Mediterană,
fugind de persecuțiile din Palestina. In final, ar fi debarcat in Franța,
într-un loc numit Saintes-Maries-de-la-Mer, aproape de Arles. Ulterior, Maria
Magdalena ar fi plecat către Marsilia, unde a început evanghelizarea zonei
Provence, pentru a se retrage mai apoi în peștera „La Sainte Baume“ din
împrejurimile Marsiliei, unde ar fi dus o viață de penitență timp de 30 de ani.
Conform acestei tradiții, când a sosit ora morții sale, ar fi fost dusă de
îngeri la Aix-en-Provence, în oratoriul San Maximin, unde i s-a
făcut maslul.
Foarte mulți pictori s-au inspirat din tema penitenței ei
îndelungate (Tițian, Annibale Carracci, Anton Raphael Mengs, Artemisia
Gentileschi, Caravaggio, El Greco, Ferdinand de Braekeleer, Francesco Furini,
Georges de La Tour, Guido Cagnacci, Guido Reni, Hendrick ter Brugghen, Nicolas
Régnier, Pompeo Batoni ș.a.). Unele picturi sunt erotice, asemănătoare
tabloului lui Gian Lorenzo Bernini „Extazul Sf. Tereza“.
https://www.unitischimbam.ro/maria-magdalena/
„Mana
stanga a Sfintei Maria Magdalena se afla de secole in Muntele Athos, la
Manastirea Simonos Petras, care o cinsteste pe Sfanta cea Intocmai cu Apostolii
ca pe a doua fondatoare a manastirii. Dar cine se inchina si atige mana sa
stanga are parte de o mare surpriza: aceasta mana este si acum calda si emana o
aroma dulce, placuta...”
Mâna
Sfintei Maria Magdalena este caldă și vie
Mâna
Sfintei Maria Magdalena a rămas neschimbată dincolo de legile fizice. Este vie
și transmite har și sfințire. Ea umple de bună mireasmă. „Este trimițătoare a
unei bune miresme fără prihană și preadesfătătoare”.
Mâna
stângă nestricăcioasă a Sfintei Maria Magdalena constituie tezaurul cel mai
sfânt al Mănăstirii Simonos Petras. În Grădina Maicii lui Dumnezeu, în curtea
Preacuratei Stăpânei noastre este una dintre cele mai binemirositoare flori!
Bogăție și slavă a obștii athonite și a Bisericii lui Hristos. Cu adevărat mâna
aceasta a Mironosiței Maria Magdalena, cea dintâi martoră a Învierii
Mântuitorului Hristos, și după două mii de ani aproape păstrează, în mod
palpabil, o căldură naturală.
Această
mână de trei ori fericită a slujit și cele două mari Taine ale mântuirii
noastre, a răstignirii lui Hristos și a Învierii Lui. A atins și a pipăit
picioarele fără de prihană ale Celui Înviat. Această mână preasfântă nu și-a
pierdut seva vieții. A rămas neschimbată, dincolo de legile fizice. Este vie și
transmite har și sfințire. Ea umple de bună mireasmă: „Este trimițătoare a unei
bune miresme fără prihană și preadesfătătoare”. Este adăpată din harul Celui
Înviat. Este aducătoare de bucurie. Este caldă. Mâna aceasta a săvârșit și
săvârșește multe minuni tuturor celor care caută cu credință harul Sfintei
Maria Magdalena.
Maria
Magdalena este cea care duce vestea cea mare apostolilor si tot ea este prima
persoana careia I S-a aratat Mantuitorul nostru, dupa Inviere!
S-a
inrosit oul!
Taditia
spune ca, dupa Inaltarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a plecat la Roma
pentru a se plange de judecata nedreapta facuta lui Iisus de catre Pilat din
Pont, guvernatorul roman din Iudeea. Ea s-a prezentat in fata Imparatului
Imperiului Roman, Tiberius, cu un ou in mana, spunand ca daca ce afirma ea este
adevarat – ca Iisus, Fiul lui Dumnezeu este nevinovat si a fost rastignit pe
nedrept – oul se va inrosi. Oul s-a inrosit, iar Pilat din Pont a fost
destituit in anul 36 (dupa 3 ani de la Rastignirea Fiului lui Dumnezeu) si rechemat
la Roma pentru proasta sa administratie. De la acest episod provine obiceul
crestinesc de a inrosi ouale de Pasti...
In
deriva pe Marea Mediterana
In
jurul anului 40, Sfanta Maria Magdalena, impreuna cu alti prieteni ai Domnului
– Marta si Maria, Salomeea mama Sfintilor Apostoli Ioan si Iacov, Maximin,
orbul din Ierihon etc au fost arestati de stapanirea romana pentru ca aveau
multa putere in raspandirea Cuvantului Evangheliei printre evrei si ”tulburau”
cetatea cu vestea incomoda. Imbarcati pe un vapor fara vasle si fara carmaci si
lasati sa pluteasca in deriva pe Marea Mediterana, au esuat in sudul Frantei de
azi, in Provence – locul de unde incepe propavaduirea crestinismului in Europa.
In masivul Sainte Baume (Pestera Sfanta) situat in sud-estul Frantei, intre
Toulon si Marsilia, se afla pestera in care se spune ca Sfanta Maria Magdalena
a trait in ultimii 30 de ani ai vietii sale, in penitenta, fiind hranita de
catre ingeri si ridicata in varful stancii de sapte ori pe zi, pentru
rugaciune. Cand i s-a apropiat sfarsitul pamantesc, ea a fost dusa de ingeri in
localitatea de la baza muntelui, unde Sf Maximin, unul dintre cei 70 de
apostoli, ridicase o biserica. Acolo a fost impartasita si acolo a trecut la
Domnul. Traditia ortodoxa vorbeste insa de Efes ca loc de inmormantare a
Sfintei Maria Magdalena: la intrarea in pestera in care apoi au adormit cei
sapte tineri.
Mana
stanga a Sfintei Maria Magdalena este calda, vie...
Autor: Daniela Popescu
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)