Oglinzile Sufletului: Urzici Reloaded la concurenta cu Ursul

Gata si tura a doua de cules urzici! :)))

Azi am cules dublu fata de cat am cules ieri. Mai exact, ieri am avut 12 caserole, azi avem 24 de caserole. E bine, zic - nu? :))

Azi a fost o zi mai calda, mai insorita si mai senina decat ieri, chiar am simtit un pic de regret ca pierdem ziua de plimbare, dar, nah, erau programate urzicile! Nu as fi renuntat la cules urzici nici daca ploua cu grindina! :)))

Si, ca sa vedeti ce sincronicitati mai avem noi, ca n-am mai povestit demult - intentionez sa revin cu o postare separata cu un calup de sincronicitati absolut socante, pe care le-am avut noi doi in Saptamana Patimilor si in prima zi de Paste: ieri vorbeam ca n-a venit ursul, iar azi - ce credeti? - a venit! :)))

Cum culegeam eu urzici relaxata, dar pe viteza accelerata, doar ca sa am spor maxim, nu din alt motiv, si numai ce-l aud pe Adrian de pe marginea terenului strigandu-ma: "Pui, am primit alerta pe telefon, e ursul la vale, pe str. Poiana Narciselor!"

Strada Poiana Narciselor este la doua minute de locul cu urzici, unde eram noi. Practic, ursul putea aparea in orice moment de oriunde.

M-am oprit din cules si, pentru cateva secunde, am deliberat: sa insfacam cele doua pungi pe care le umplusem pana la refuz cu urzici si sa fugim, sau... sa mai asteptam, sa vedem ce se intampla?

L-am intrebat si pe Adrian: Ce facem? Plecam?

El inca delibera: Pai....

Nici n-a inceput el bine sa-si formuleze raspunsul, ca am si auzit sirena masinii de politie si apoi a aparut chiar si masina politiei, care a trecut pe langa noi si care se indrepta in viteza catre marginea padurii, spre strada Narciselor, strada care merge paralel cu raul Prahova, inspre izvorul lui.

Ok, ne-am zis noi, daca a venit masina politiei, situatia este sub control. Adrian s-a apropiat de mine, de locul unde culegeam urzicile, si a ramas langa mine inca vreo 15 minute, cat timp eu mi-am umplut rapid cu urzici si cea de-a treia punga.

La un moment dat, mai multi caini din curtile din jur au inceput sa latre amenintator. Hopaaa.... ursul este haituit si se incearca directionarea lui spre padure.

Pe strada care trece pe langa locul de unde culegeam urzicile, treceau localnici si turisti in sus si in jos, unii dintre ei intrebandu-ne ei pe noi daca stim ceva de urs si cam pe unde e. De parca noi il vazusem, nu ne panicasem, stateam ca la spectacol si eram deja la curent cu traseul pe unde acesta avea de gand sa se plimbe. :))

Dupa ce am legat cele trei pungi si am mai facut cateva poze de la fata locului, tocmai ce ne hotarasem sa plecam, cand valea a rasunat puternic ca in urma unei impuscaturi. Se trasese un foc de arma! Ursul fusese impuscat? Nu stim.

Oricum, Politia locala este in foarte mare alerta in fiecare zi si cel putin doua sau chiar trei masini circula deodata pe strazile orasului, patruland mai ales zonele pe unde se stie ca apare ursul din padure catre pubelele de gunoi din cele cateva zone la care el are acces usor.

Am plecat spre casa cu prada de urzici din cele trei pungi, desi, daca nu ar fi fost aparitia ursului in zona noastra, as mai fi putut culege si umple si celelalte doua pungi pe care le mai avem pregatite pentru azi.

In fine, asta e, mi-am zis, sunt bune si atatea. N-au intrat zilele in sac. Mai venim si in alta zi.

Nu maine, caci simt nevoia de o pauza. :))

Nu neaparat efortul culesului a contat, ci mai ales munca de dupa, respectiv, alesul urzicile de paie, fire de iarba si alte resturi de frunze, apoi spalatul lor in mai multe ape - doamne! avem o apa rece aici, in Predeal, de zici ca e adusa pe conducta direct de la Polul Nord! - apoi portionarea in caserole si, la final, dupa ce se scurg bine de apa si se zvanta bine, punerea in pungi si in congelator. Deci, munca, frate, nu gluma! Cateva ore! :)))

Urzici mai sunt destule, la discretie, pe Dealul Urzicilor, de unde am cules zilele acestea si, in plus, mai avem un alt loc bun, cel de unde am cules anul trecut. Deci, are balta peste, cum spune o vorba inteleapta, din batrani. :))

Cand ne intorceam acasa cu pungile pline, pe banca din fata blocului erau doua vecine care, cand au aflat ca am fost la cules de urzici si, mai ales, vazandu-ne pungile uriase si burdusite de frunze, s-au declarat foarte uimite si pofticioase, si au spus ca neaparat vor sa mearga si ele la cules.

Apoi, un alt vecin, care tocmai trecea si el pe langa noi atunci, auzind subiectul discutiei, ne-a declarat foarte mandru ca si el culesese, si ca deja mancasera o prima tura de urzici proaspete, de anul asta.

Deci, va dati seama, cam acesta este subiectul fierbinte al unora, respectiv, urzicile, pentru culesul carora nici un pericol nu este prea mare. :)))

Glumesc, desigur, nu ne expunem nici unui pericol, mai ales acum, dupa tragedia care a avut loc pe 30 martie aici, in Predeal, cand o ursoaica a atacat un localnic in miezul noptii. Este vorba. nu de orice localnic, ci de chiar seful Salvamontului din Predeal, care a ajuns desfigurat si in stare foarte critica la spitalul din Brasov, dupa care a fost transferat la un spital din Bucuresti.

Desi se presupune ca un om ca el este cel mai experimentat in orice situatie montana, faptul ca a iesit in miezul noptii pe strazi, chiar intr-o zona marginasa, langa padure, l-a expus direct acestui pericol: atacul ursoaicei, care il vazuse o amenintare pentru cei doi pui ai ei.

Probabil ca toata lumea a aflat deja detaliile din mass-media. Ursoaica a fost impuscata, iar puii ei au fost capturati si eliberati mai departe, in adancul padurii. Fiind pui de peste doi ani, s-a apreciat ca se vor descurca si singuri.

Deci, nu e de gluma cu animalele salbatice, mai ales dupa lasarea serii. Dupa ora 18-19 nici nu se mai recomanda plimbari pe strazile statiunii. Dar, iata, ursul nu are program fix, de corporatist, ci iese la plimbare chiar si ziua, in zi insorita, senina, cu lume pe strazi, cu turisti, care nici nu stiu la ce se expun, care poate nici n-au auzit despre aceasta problema a statiunii, ursii gunoieri.

Primaria a schimbat containerele cu altele noi, mai moderne, pentru colectare selectiva, care se deschid numai pe baza de cartela, deci la care ursii nu mai au acces direct, ca la cele de dinainte.

Insa, ei sunt deja invatati sa vina la gunoi, incearca sa deschida usile, iar dimineata, mai ales dupa o noapte ploioasa, putem vedea urmele de noroi ale labelor lor ramase pe peretii containerelor. Am fotografiat si eu in urma cu cateva zile aceste urme chiar pe containerul la care se pregatea sa vina ursul si azi.

Urmele erau numai in dreptul pubelei de deseuri biodegradabile. De celelalte nu s-a aporpiat. Sticle, plastice, hartie? Neeee.... :)))

Acestea fiind zise, vom mai merge inca o singura data la cules de urzici, apoi vom declara inchisa stagiunea "URZICI-primavara 2025", pana anul viitor.

Eeee... cu congelatorul plin de urzici, cred si eu ca ne permitem sa inchidem stagiunea! :))))